Vladimir Mitev, economic.bg/Revista Economie, 19 aprilie 2026
Rezumat
Sectorul auto românesc își consolidează poziția de pilon principal al economiei naționale, în ciuda provocărilor majore cu care se confruntă industria europeană. În timp ce Germania trece printr-o transformare dureroasă, marcată de închiderea fabricilor și scăderea profiturilor, România reușește să-și mențină stabilitatea datorită combinației dintre tradiția industrială istorică, investițiile străine masive și sprijinul activ al statului.
Indicatori economici cheie (sfârșitul anului 2025)
- Pondere în PIB: 13,2%.
- Exporturi: Generează 33% din totalul exporturilor țării.
- Forță de muncă: Peste 220 000 de angajați în mai mult de 630 de companii.
- Cifra de afaceri: 35 de miliarde de euro (din care 26 de miliarde provin din producția de piese).
- Producție: 545 000 de autovehicule, fabricate în uzinele Dacia (Mioieni) și Ford (Craiova).
Rolul ajutorului de stat și al investițiilor
Sectorul este principalul beneficiar al finanțării de stat. Între 2019 și 2023 au fost alocate peste 300 de milioane de euro, iar tendința continuă și în 2025:
- Draxlmaier: Primește 26,25 milioane de euro pentru extinderea producției de cabluri pentru vehicule electrice.
- Dacia: Primește 7,36 milioane de euro pentru modernizare tehnologică.
- Dezvoltare tehnologică: Centrele Renault, Continental, Bosch și Schaeffler nu mai asamblează doar, ci dezvoltă și sisteme pentru vehicule autonome și siguranță activă.
Provocări și adaptare
În ciuda succesului general, sectorul este expus unei „furtuni perfecte” – războiul din Ucraina, concurența din China și criza din industria auto germană (scăderea profiturilor cu 76% în al treilea trimestru al anului 2025).
- Piața muncii: Se observă o reorientare – în timp ce în sectorul producției se caută personal, segmentul software (companii precum ZF și Tata Technologies) trece prin reduceri de personal în rândul inginerilor din cauza suspendării proiectelor globale.
- Noi oportunități: Acordul dintre UE și Mercosur (2026) deschide noi piețe și asigură accesul la materii prime pentru baterii.
- Recalificare: Proiectul CE „Garanția competențelor” (14,5 milioane de euro) ajută lucrătorii să se adapteze la digitalizare și la mobilitatea electrică.
Comparație cu Bulgaria
Analiza subliniază contrastul cu Bulgaria, care rămâne în principal la nivelul producției de piese.
Lipsa unei tradiții industriale de lungă durată în sector, sprijinul guvernamental mai slab (proiectele nerealizate pentru Great Wall și vehiculele electrice) și lipsa unor unități de cercetare științifică de anvergură împiedică țara să ajungă la etapa de asamblare completă a autovehiculelor.
Perspective de viitor
Viitorul României ca al șaselea cel mai mare producător european depinde de capacitatea sa de a atrage producția de baterii, de a dezvolta proiectarea cipurilor și de a-și păstra personalul din domeniul software. Sectorul are un puternic efect multiplicator (un loc de muncă generează de la 5 până la 7 locuri de muncă suplimentare în alte domenii), ceea ce îl face esențial pentru stabilitatea socială a țării pe drumul către electrificarea completă până în 2035.
Articol
În 2026, industria auto din România traversează o perioadă de transformări profunde, continuând să fie un pilon central al economiei naționale, în ciuda faptului că, începând cu 2022, combinația dintre războiul din Ucraina, schimbările tehnologice, succesul mașinilor electrice în China și criza din industria auto din Germania au creat ceea ce Adrian Sandu, secretarul general al Asociației Constructorilor de Automobile din România, numește o „furtună perfectă”.
Conform ultimelor date ACAROM care rezumă situația industriei la sfârșitul anului 2025, industria auto românească generează 13,2% din PIB-ul României. Peste 630 de companii activează în acest sector, oferind locuri de muncă pentru peste 220.000 de angajați. Cifra de afaceri a industriei a atins pragul de 35 de miliarde de euro, din care piesele auto reprezintă cea mai mare parte, cu 26 de miliarde de euro. Această performanță se traduce printr-o pondere masivă în comerțul exterior, industria auto generând 33% din totalul exporturilor României. În 2025, 545.000 de mașini au ieșit de pe liniile de asamblare din Mioveni (unde sunt fabricate mașinile Dacia) și Craiova (unde sunt fabricate mașinile Ford), un volum care confirmă statutul țării ca un important centru european de producție.
Succesul acestui sector nu este întâmplător, ci mai degrabă rezultatul unei combinații între tradiția industrială locală care datează din perioada socialistă, investițiile străine masive și sprijinul guvernamental, care, deși uneori criticat pentru birocrație, este generos în ceea ce privește ajutoarele de stat.
O analiză realizată de EY România, publicată în decembrie 2024, arată că industria auto a fost principalul beneficiar al ajutoarelor de stat între 2019 și 2023, primind peste 300 de milioane de euro. Această tendință a continuat în 2025, când Ministerul Finanțelor a aprobat noi finanțări strategice.
Producătorul german Draxlmaier a beneficiat de un ajutor de 26,25 milioane de euro pentru a-și extinde capacitatea de producție de instalații de cabluri pentru vehicule electrice în Satu Mare, cu o investiție totală de aproape 58,9 milioane de euro, care va crea 400 de locuri de muncă. În același timp, Automobile Dacia a primit 7,36 milioane de euro pentru modernizarea procesului de vopsire, consolidându-și competitivitatea prin inovare tehnologică. Aceste investiții sunt vitale într-un moment în care industria trece prin cea mai mare schimbare de paradigmă din istoria sa: tranziția către mobilitatea electrică și digitalizare.
Cu toate acestea, contextul internațional este marcat de turbulențe severe, în special în Germania, principalul partener economic al României. Conform datelor publicate de Ziarul Financiar și agenția DPA în decembrie 2025, producătorii auto germani precum Volkswagen, BMW și Mercedes-Benz s-au confruntat cu cel mai dificil trimestru al treilea de la criza financiară din 2009. Profiturile lor operaționale au scăzut cu aproape 76% pe fondul investițiilor masive în mașini electrice, care nu au generat încă randamentele așteptate, și al scăderii cererii pe piața chineză. Această criză de profitabilitate a „locomotivei Europei” creează valuri de șoc și în România.
Adrian Sandu explică într-un interviu acordat site-ului româno-bulgar „Podul Prieteniei” că industria românească este indisolubil legată de industria europeană. Cu toate acestea, secretarul general al ACAROM subliniază că România a demonstrat o excelentă capacitate de adaptare. O oportunitate indirectă a apărut recent odată cu semnarea acordului de liber schimb între UE și Mercosur. După cum a explicat Adrian Sandu site-ului românesc Economedia în ianuarie 2026, acest acord permite reducerea taxelor de export pentru vehiculele europene care includ componente românești și, mai ales, oferă Europei acces la minereurile și materialele necesare pentru baterii la prețuri competitive, compensând parțial închiderea piețelor rusești și ucrainene.
Situația de pe piața muncii este nuanțată și reflectă provocările tehnologice actuale. În timp ce sectorul tradițional de producție continuă să caute lucrători, cu venituri peste media națională, segmentul software-ului auto trece printr-o perioadă de reajustare. În octombrie 2025, Economedia a raportat concedieri în Timișoara, unde grupul german ZF a concediat aproximativ 170 de ingineri, și în Brașov, unde Tata Technologies a recurs la măsuri similare. Aceste ajustări au loc pe fondul suspendării unor proiecte globale de cercetare și dezvoltare. În acest context, inițiativa Comisiei Europene de a lansa „Skills Guarantee” – un proiect pilot în valoare de 14,5 milioane de euro dedicat recalificării angajaților din sectorul auto – reprezintă o salvare necesară pentru forța de muncă din România în vederea tranziției către noile tehnologii. Roxana Mânzatu, vicepreședinte al Comisiei Europene, a subliniat că acest sistem va ajuta lucrătorii expuși riscului de șomaj să dobândească competențele necesare industriilor viitorului.
Paralela cu alte țări europene arată că lupta pentru competitivitate este o luptă a subvențiilor. Spania, al doilea producător de automobile din Europa, a anunțat un plan masiv pentru 2026, oferind 1,3 miliarde de euro pentru a sprijini vehiculele electrice și producția locală de baterii. Guvernul spaniol își propune ca 95% din producție să fie reprezentată de mașini electrice până în 2035 – un obiectiv ambițios care pune presiune și asupra autorităților de la București. În România, oficiali precum viceprim-ministrul Tanczos Barna au subliniat în noiembrie 2025 că anumite măsuri fiscale, precum impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), acționează ca o „frână” asupra investițiilor. Viceprim-ministrul a insistat asupra reducerii la jumătate a acestei taxe în 2026, argumentând că statul are datoria de a găsi politici care să sprijine cel mai mare exportator al țării. În același timp, Mihai Bordeanu, șeful mărcii Dacia, a solicitat previzibilitate, în special în ceea ce privește prețurile energiei – care au crescut exponențial – și continuarea programului guvernamental „Rabla” de înlocuire a mașinilor vechi cu unele noi, considerat principalul „remediu” pentru reînnoirea parcului auto și sprijinirea vânzărilor interne.
Din punct de vedere tehnologic, România nu mai este doar o destinație de asamblare low-cost. Centrele de cercetare Renault din Titu, împreună cu facilitățile Continental, Bosch și Schaeffler, dezvoltă și testează acum sisteme pentru vehicule autonome și conectate. O analiză PwC publicată de AGERPRES în februarie 2026 arată că România a urcat nouă locuri în clasamentul complexității economice în ultimul deceniu, ajungând pe locul 26 în lume. Acest progres se datorează capacității de a produce componente complexe, de la sisteme electronice de frânare la tehnologii de siguranță activă. Totuși, trecerea la nivelul următor – producția de baterii sau proiectarea de cipuri – necesită o strategie coordonată la nivel de stat și investiții masive în educația duală, care este o prioritate constantă pe agenda ACAROM. Adrian Sandu subliniază că un loc de muncă în industria auto generează alte 5-7 locuri de muncă în sectoare conexe, de la metalurgie la logistică, evidențiind efectul său multiplicator vital asupra stabilității sociale.
La începutul anului 2026, industria auto din România rămâne un motor de creștere, dar unul care trebuie alimentat de viziune și stabilitate fiscală. Reziliența demonstrată în fața crizelor succesive – de la pandemie și criza semiconductorilor până la conflictul din Ucraina – a dovedit maturitatea sectorului. Cu toate acestea, pe măsură ce se apropie anul 2035, când se preconiza că motoarele cu ardere internă vor deveni istorie în Uniunea Europeană (și în prezent se discută o ușoară relaxare a restricțiilor impuse acestora, astfel încât să poată continua să existe ca hibride), capacitatea României de a atrage producția de baterii și de a păstra inginerii software va determina dacă țara va rămâne pe locul 6 în ierarhia producătorilor europeni sau va pierde teren în fața concurenței globale. Cu un sprijin guvernamental bine direcționat și o utilizare eficientă a fondurilor europene pentru recalificare și inovare, industria auto românească are toate atuurile pentru a rămâne „pilonul” economiei naționale, transformând provocările mobilității ecologice într-o oportunitate istorică de dezvoltare.
Foto: Dacia este emblema industriei auto din România (sursă: Pixabay, CC0)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
