Ucraina ne ia fața în Carpați sau cum rămâne România remorcă la geopolitica altora

Mihai Isac, Cotidianul, 20 septembrie 2026

Rezumat

Articolul „Ucraina ne ia fața în Carpați sau cum rămâne România remorcă la geopolitica altora”, publicat de Mihai Isac în Cotidianul la 20 septembrie 2026, analizează lipsa de inițiativă diplomatică din partea Bucureștiului în ceea ce privește potențialul regional al zonei Carpaților.

Principalele puncte și analize din text includ:

• Inițiativa politică și geopolitică a Kievului: Deși România deține peste jumătate din suprafața europeană a Carpaților, Ucraina a preluat conducerea și a organizat prima reuniune la vârf a Inițiativei pentru integrarea carpatică pe 18 septembrie 2026 la Ivano-Frankivsk, precum și Forumul economic carpatic. Președintele Volodymyr Zelenski a reunit țările din regiune în jurul unei noi arhitecturi care leagă energia, transporturile, securitatea, investițiile și integrarea europeană.
• Amploarea proiectului ucrainean: Kievul a prezentat un portofoliu de investiții cuprinzând 95 de proiecte în valoare de peste 42,5 miliarde de euro, atrăgând aproape 1400 de participanți din 25 de țări și 400 de companii. Declarația comună prevede întâlniri anuale, coordonare între guverne și autoritățile locale, precum și studierea unei viitoare strategii macroregionale a UE pentru Carpați. Ucraina plasează sustenabilitatea energetică, infrastructura și logistica în centrul viitoarei sale reconstrucții, și asta în timp ce duce un război împotriva Rusiei.
• Contrastul cu poziția Bucureștiului: România participă la întâlnire la invitația Ucrainei. Mesajul de politică externă al Bucureștiului rămâne unul familiar și standard – necesitatea unor noi drumuri, puncte de trecere a frontierei, conexiuni energetice și dezvoltarea turismului. Potrivit autorului, se observă un contrast clar între potențialul imens al României (calitatea de membru al UE și al NATO, infrastructura portuară de la Marea Neagră, accesul la fondurile europene) și lipsa inițiativei de lider.
• Proiecte bilaterale versus arhitectura regională: Deși există inițiative bilaterale concrete între România și Ucraina (cum ar fi producția comună de drone, utilizarea instrumentului european SAFE și securitatea în Marea Neagră, discutate în cadrul întâlnirii dintre Zelenski și Nicușor Dan), autorul face distincție între cooperarea bilaterală și construirea unui format regional cuprinzător.
• Concluzie și provocare pentru România:Poziția geografică, dimensiunea teritoriului și apartenența la uniuni nu garantează automat influența. Influența se construiește prin proiecte concrete, finanțare și capacitatea de a atrage parteneri. Pentru București, principala provocare este aceea de a-și transforma avantajele geografice și politice într-o strategie regională coerentă, în loc să rămână doar un teritoriu de tranzit pentru capitaluri, mărfuri și resurse energetice străine.

Video cu subtitrare în limba română: conferința de presă a președintelui ucrainean Zelenski, ținută în cadrul summitului Inițiativei pentru Integrare Capratică (C8 – Cei Opt din Carpați)

Opinie

România are peste jumătate din suprafața europeană a Carpaților, dar Ucraina a avut însă inițiativa politică de a aduna statele regiunii în jurul unui nou proiect. Aceasta este realitatea incomodă lăsată în urmă de primul Summit al Inițiativei pentru Integrare Carpatică (C8), organizat pe 18 septembrie în regiunea Ivano-Frankivsk, la inițiativa lui Volodimir Zelenski. România a venit la reuniune la invitația Kievului.

Diferența se vede și dincolo de protocol. Ucraina a construit summitul, Forumul Economic Carpatic și o agendă care leagă energia, transporturile, securitatea, investițiile și integrarea europeană. Portofoliul prezentat investitorilor cuprinde 95 de proiecte evaluate la peste 42,5 miliarde de euro. Aproape 1.400 de participanți din 25 de state și aproximativ 400 de companii au venit la forum.

Bucureștiul a venit cu un mesaj corect, dar cunoscut. Mai exact, avem nevoie de drumuri, noi puncte de frontieră, interconectări energetice, investiții, turism și protejarea comunităților locale.

Problema pentru politica externă românească este contrastul dintre potențial și inițiativă. România are geografia, apartenența la UE și NATO, infrastructura portuară de la Marea Neagră și accesul la fondurile europene. Totuși, noua construcție diplomatică a Carpaților a fost pusă pe masă de Kiev. Clasa politică de pe Dâmbovița rămâne din nou restanțieră.

Kievul construiește o arhitectură regională

Declarația summitului prevede reuniuni anuale, coordonare între guverne și administrații locale, proiecte energetice, infrastructură de transport, modernizarea frontierelor și chiar examinarea unei viitoare Strategii Macroregionale a Uniunii Europene pentru Carpați.

Aici se află adevărata miză. Cine construiește formatele regionale poate influența agenda lor. Cine aduce proiectele poate atrage investițiile. Cine leagă energia, infrastructura și reconstrucția într-o singură viziune își multiplică greutatea politică.

Ucraina face acest lucru în timp ce poartă un război de apărare împotriva Rusiei. Zelenski a reușit să pună energia în centrul proiectului. Vorbim de producție, stocare, infrastructură de electricitate și gaze. Declarația summitului leagă explicit reziliența energetică de noi capacități de producție, depozitare și rețele. Tot ea introduce transporturile și logistica într-un proiect comun de conectare la infrastructura europeană.

Pentru România, aceste dosare sunt fundamentale. Reconstrucția Ucrainei va însemna fluxuri uriașe de materiale, utilaje, energie și capital. Constanța, Dunărea, Moldova românească și trecerile spre Ucraina pot deveni infrastructură esențială a acestei reconstrucții.

România are, așadar, active geopolitice excepționale. Miza este transformarea lor într-o strategie regională coerentă, nu simpla enumerare la summituri.

Geografia nu garantează influență

Există proiecte româno-ucrainene concrete. La întâlnirea bilaterală Zelenski-Nicușor Dan au fost discutate producția comună de drone, instrumentul european SAFE, infrastructura și securitatea Mării Negre.

Dar Summitul Carpatic arată diferența dintre proiect bilateral și arhitectură regională.

România a demonstrat în trecut că poate participa la construirea unor asemenea formate. Inițiativa celor Trei Mări și Strategia UE pentru Regiunea Dunării oferă deja instrumente pe care Bucureștiul le poate folosi. Acum apare încă unul, lansat de Ucraina.

Tocmai aici este avertismentul summitului. Geografia nu garantează influență. Nici dimensiunea teritoriului, nici apartenența la UE și NATO nu transformă automat un stat în centrul politic al unei regiuni.

Influența vine din proiecte, finanțări, infrastructură și capacitatea de a aduna alte capitale în jurul unei agende.

Ucraina a făcut primul pas și a pus Carpații pe masa geopolitică europeană. Pentru București, provocarea este să vină cu proiecte suficient de mari încât România să nu fie doar țara prin care vor trece drumurile, energia și mărfurile altora.

România are Carpații. Acum trebuie să transforme această geografie în inițiativă politică.

Foto: Liderii Poloniei, Ucrainei, României, Serbiei, Slovaciei, Republicii Cehe, Ungariei și Austriei la summitul Inițiativei pentru Integrarea Carpaților (Cei Opt din Carpați – C8) (sursă: YouTube)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui în limba română din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author