Inițiativa celor Trei Mări (I3M) după summitul din 2026: conectivitate regională, securitate energetică și competiție geopolitică

Dr. Alexandru-Ionuț Drăgulin, Institutul Diplomatic Român/Serviciul de Furnizare Expertiză

Rezumat

Iată rezumatul analizei lui Alexandru Drăgulin privind Summitul Inițiativei Celor Trei Mări (I3M) desfășurat la Zagreb și Dubrovnik în 2026, structurat pe principalele direcții strategice:

Summitul I3M 2026: De la Infrastructură la Relevanță Geopolitică

1. Evoluția și Consolidarea Instituțională

Summitul din 2026 marchează trecerea I3M de la o platformă tehnică axată pe proiecte de infrastructură la un mecanism de cooperare strategică esențial pentru flancul estic al UE.

• Dimensiunea Parlamentară: S-a lansat primul summit parlamentar la Zagreb, oferind Inițiativei o legitimitate politică sporită și un cadru pentru armonizarea legislativă.
• Pilonul Economic și Academic: Business Forum-ul de la Dubrovnik și cooperarea între think-tank-uri au transformat I3M într-un spațiu de articulare a identității strategice regionale și a intereselor geoeconomice.

2. Extinderea Formatului și Parteneriatele

• Ancorarea Estică: Integrarea treptată a Republicii Moldova și Ucrainei în proiectele regionale reflectă obiectivul de securitate și reziliență în fața agresiunii ruse.
• Noi Parteneri: Pe lângă partenerii tradiționali (SUA, Germania, Japonia), anul 2026 a adus o apropiere semnificativă a Italiei, extinzând relevanța platformei către întreg spațiul european.

3. Teme Prioritare pe Agenda 2026

• Securitate Energetică: Accentul a căzut pe independența de resursele rusești, utilizarea terminalelor LNG (ex: Krk) și dezvoltarea coridoarelor Nord-Sud. O noutate este promovarea energiei nucleare civile (reactoare modulare mici – SMR).
• Conectivitate și Transport: Modernizarea axelor feroviare și rutiere, cu o componentă de mobilitate militară esențială pentru nevoile NATO.
• Digitalizare și AI: Prioritizarea securității cibernetice și a infrastructurii de date pentru a reduce decalajul tehnologic față de Europa de Vest.

4. Rolul Statelor Unite

Washingtonul rămâne principalul susținător, abordând I3M prin prisma intereselor naționale:

• Economic: Promovarea exporturilor de gaz lichefiat (LNG) și a tehnologiei digitale americane.
• Strategic: Consolidarea rezilienței infrastructurii critice pe flancul estic ca o platformă complementară NATO.
• Cadre noi: Lansarea „Trump Peace Pipelines Framework”, un cadru strategic pentru extinderea infrastructurii de gaze în regiune.

5. Poziționarea României

România rămâne un pilon de stabilitate și un promotor activ al formatului:

• Obiective Economice: Conectarea portului Constanța la rețelele europene și valorificarea resurselor energetice din Marea Neagră.
• Viziune Strategică: Bucureștiul susține caracterul complementar al I3M față de UE și NATO, evitând transformarea acestuia într-un proiect alternativ sau anti-european.
• Sprijin Regional: România este principalul avocat al integrării Republicii Moldova în rețelele energetice și de transport europene.

6. Documente și Concluzii Politice

• Declarația Finală: Reafirmă sprijinul pentru Ucraina și condamnă agresiunea rusă. Notabil este faptul că Ungaria nu a semnat documentul, evidențiind disensiuni interne privind politica față de Moscova.
• Acorduri Cheie: S-au semnat parteneriate nucleare (SUA-Croația) și acorduri de interconectare cu Balcanii de Vest (Croația-Bosnia și Herțegovina).

Concluzie: Summitul din 2026 confirmă că I3M a devenit un hub regional de securitate economică și energetică, esențial pentru stabilitatea Europei Centrale și de Est în noul context geopolitic. Pentru România, succesul acestui format înseamnă atât oportunități de dezvoltare, cât și consolidarea rolului de lider regional și partener strategic al SUA.

Concluziile lui Nicușor Dan despre summitul 3SI din Dubrovnik

Analiză

Summitul Inițiativei Celor Trei Mări (I3M / Three Seas Initiative – 3SI), desfășurat în martie-aprilie 2026 la Zagreb și Dubrovnik sub președinția Croației, a confirmat transformarea treptată a formatului dintr-o platformă regională axată predominant pe infrastructură într-un mecanism de cooperare cu relevanță strategică tot mai mare pentru securitatea, economia și conectivitatea Europei Centrale și de Est. În contextul războiului din Ucraina, al competiției geopolitice dintre marile puteri și al procesului de redefinire a autonomiei strategice europene, Inițiativa începe să fie percepută nu doar ca un cadru tehnic de cooperare regională, ci și ca un spațiu de articulare a intereselor statelor de pe flancul estic și central al Uniunii Europene.

Consolidarea instituțională a Inițiativei după 2025

După summitul aniversar din 2025, organizat în Polonia, I3M a intrat într-o etapă de consolidare instituțională și de extindere a dimensiunilor sale funcționale. Dacă în primii ani Inițiativa era definită în principal prin summituri prezidențiale și prin promovarea unor proiecte de infrastructură energetică și de transport, perioada 2025–2026 indică o tendință de instituționalizare graduală.

Una dintre cele mai importante evoluții este apariția unei dimensiuni parlamentare. Reuniunea parlamentară oficială de la Zagreb din martie 2026 a reprezentat primul summit de acest tip al Inițiativei și a avut rolul de a crea un mecanism suplimentar de coordonare politică între statele participante. Prin această extindere, I3M încearcă să depășească limitele unui forum strict interguvernamental și să obțină o legitimitate politică mai amplă, inclusiv în ceea ce privește armonizarea legislativă necesară implementării proiectelor transfrontaliere.

În paralel, Forumul de Afaceri (Business Forum) asociat summitului de la Dubrovnik s-a dezvoltat într-o platformă regională importantă pentru mediul de afaceri și pentru investițiile strategice. Participarea a sute de companii și instituții financiare a evidențiat faptul că I3M încearcă să își construiască și o componentă geoeconomică, nu doar una geopolitică.

Se observă de asemenea consolidarea dimensiunii academice și a cooperării între think-tank-uri, ceea ce sugerează că Inițiativa încearcă să dezvolte o identitate strategică regională mai coerentă. În acest sens, I3M nu mai este doar un mecanism de promovare a infrastructurii, ci începe să funcționeze ca un spațiu de coordonare politică și strategică între statele Europei Centrale și de Est.

Extinderea formatului și noii parteneri

I3M este un format destinat integrării economice și reducerii disparităților dintre statele central-europene și cele vestice. La Summit-ul de la Varșovia din 2025, țările participante au reconfirmat că formatul de cooperare „este de sorginte politică, dar ghidat de principii economice, iar fundamentul cadrului de funcționare este cooperarea economică”. Nucleul obiectivelor I3M este integrarea europeană (Joint Declaration of the 10th Summit of the Three Seas Initiative, 2025). Această evoluție are o semnificație geopolitică importantă. Integrarea treptată a Republicii Moldova și Ucrainei în proiectele regionale reflectă intenția statelor membre de a contribui la ancorarea euroatlantică și europeană a spațiului dintre Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică. În contextul războiului ruso-ucrainean, I3M dobândește și o dimensiune de securitate regională tot mai accentuată.

În ceea ce privește partenerii strategici, pe lângă Statele Unite, Germania și Japonia, anul 2026 a adus apropierea Italiei de formatul Inițiativei. Această extindere sugerează că I3M încearcă să depășească percepția de „bloc central și est-european” și să se prezinte drept o platformă de conectivitate și reziliență relevantă pentru întreg spațiul european.

Principalele teme discutate la summitul din 2026

Securitatea energetică

Tema dominantă a summitului a fost securitatea energetică. Statele participante au discutat despre reducerea dependenței de resursele energetice rusești și despre dezvoltarea infrastructurii regionale de gaze naturale, LNG și energie electrică.

Coridoarele energetice Nord–Sud au rămas prioritare, iar terminalele LNG din regiune – inclusiv cel de la Krk (Croația) – au fost prezentate ca elemente esențiale pentru diversificarea surselor de aprovizionare. În același timp, s-a discutat despre extinderea interconectorilor regionali și despre integrarea infrastructurii energetice a Ucrainei și Republicii Moldova în rețelele europene.

Tot mai vizibilă devine și componenta nucleară civilă, unele state participante promovând cooperarea în domeniul reactoarelor modulare mici și al investițiilor în energie nucleară ca soluție pentru securitatea energetică pe termen lung.

Infrastructura și conectivitatea regională

I3M continuă să promoveze ideea că infrastructura Europei Centrale și de Est a rămas istoric orientată pe axa Est–Vest, în timp ce conexiunile Nord–Sud sunt insuficient dezvoltate. În acest context, Inițiativa urmărește dezvoltarea coridoarelor de transport și logistice dintre Marea Baltică, Marea Adriatică și Marea Neagră.

Discuțiile au inclus: autostrăzi și căi ferate regionale; integrarea în rețelele TEN-T; mobilitatea militară; infrastructura portuară și logistică; conectivitatea necesară reconstrucției Ucrainei. În mod indirect, această componentă reflectă și adaptarea infrastructurii regionale la nevoile strategice ale NATO pe flancul estic.

Digitalizare și inteligență artificială

Un element relativ nou al agendei I3M este accentul pus pe infrastructura digitală și pe inteligența artificială. Summitul din 2026 a inclus discuții privind: centre de date regionale; securitatea cibernetică; infrastructura digitală strategică; cooperarea tehnologică; AI și competitivitatea economică.

Această extindere tematică arată că Inițiativa încearcă să se adapteze transformărilor economice globale și să reducă decalajele tehnologice dintre Europa Occidentală și Europa Centrală și de Est.

Poziția Statelor Unite ale Americii față de I3M în „era Trump”

Statele Unite rămân principalul susținător extern al Inițiativei. Washingtonul vede I3M ca pe un instrument strategic de consolidare a flancului estic euroatlantic și de reducere a influenței energetice și geopolitice a Rusiei în regiune. O schimbare esențială este însă abordarea mult mai evidentă din perspectiva „intereselor naționale”.

Implicarea americană are mai multe dimensiuni.

Prima este cea energetică. SUA sprijină dezvoltarea infrastructurii LNG și integrarea piețelor regionale de gaze naturale. În mod evident, există și o componentă economică, deoarece companiile americane sunt interesate de piața energetică regională.

A doua dimensiune este cea strategică și geopolitică. În contextul războiului din Ucraina, Washingtonul percepe I3M ca pe o platformă complementară NATO, utilă pentru creșterea rezilienței infrastructurii critice și pentru consolidarea conectivității pe flancul estic.

A treia dimensiune este cea tehnologică și digitală. SUA încearcă să-și mențină influența în domenii precum infrastructura digitală, centrele de date și inteligența artificială, într-un context de competiție tehnologică globală tot mai accentuată.

Totuși, sprijinul american pentru I3M este atent calibrat. Washingtonul susține Inițiativa în măsura în care aceasta rămâne complementară structurilor euroatlantice și nu evoluează spre o platformă autonomă care ar putea genera tensiuni interne în cadrul UE.

Poziția și obiectivele României

România continuă să fie unul dintre actorii cei mai activi și consecvenți din cadrul I3M. Pentru București, Inițiativa are simultan o dimensiune economică, strategică și geopolitică.

România și infrastructura regională

România promovează constant dezvoltarea infrastructurii Nord–Sud și conectarea regiunii Mării Negre la rețelele centrale europene. Din perspectiva Bucureștiului, I3M poate contribui la reducerea decalajelor istorice de infrastructură dintre Europa Occidentală și Europa Centrală și de Est.

Pentru România, dezvoltarea infrastructurii regionale este legată și de creșterea relevanței strategice a portului Constanța și a coridorului Mării Negre în contextul războiului din Ucraina și al transformărilor logistice regionale.

România și securitatea energetică

Bucureștiul susține dezvoltarea interconectorilor regionali și diversificarea surselor energetice. În contextul exploatării resurselor din Marea Neagră și al investițiilor în energie nucleară, România încearcă să își consolideze profilul de actor regional relevant în domeniul energetic. În același timp, România promovează integrarea Republicii Moldova în rețelele energetice europene și reducerea dependenței Chișinăului de infrastructura rămasă din perioada sovietică.

România și dimensiunea strategică a I3M

Poziția oficială a Bucureștiului insistă asupra caracterului complementar al Inițiativei față de UE și NATO. România evită să prezinte I3M ca pe un proiect alternativ față de integrarea europeană sau față de structurile euroatlantice.

Din perspectivă românească, I3M este: un instrument de dezvoltare regională; un mecanism de consolidare a flancului estic; o platformă pentru aprofundarea relației transatlantice; un cadru de susținere a Republicii Moldova și Ucrainei.

În plus, România încearcă să promoveze o viziune echilibrată asupra Inițiativei, evitând transformarea acesteia într-un format exclusiv anti-rus sau într-o platformă de competiție internă în cadrul Uniunii Europene.

Concluzii

Summitul I3M din 2026 indică faptul că Inițiativa Celor Trei Mări traversează un proces de transformare strategică. Formatul depășește treptat dimensiunea strict infrastructurală și începe să funcționeze ca un mecanism regional de coordonare geopolitică, economică și energetică.

În contextul războiului din Ucraina și al competiției globale pentru infrastructură, energie și tehnologie, Inițiativa capătă relevanță tot mai mare pentru statele Europei Centrale și de Est. Totodată, extinderea dimensiunii parlamentare și economice sugerează încercarea de a construi o structură regională mai coerentă și mai influentă.

Pentru România, I3M reprezintă atât o oportunitate de dezvoltare economică și infrastructurală, cât și un instrument strategic de consolidare a poziției sale regionale, a relației cu Statele Unite și a rolului său în sprijinirea Republicii Moldova și Ucrainei.

Documente adoptate în cadrul Summit-ului

La summitul Inițiativei Celor Trei Mări (I3M) din 2026 au fost adoptate atât documente politice comune la nivelul statelor participante, cât și o serie de acorduri și declarații sectoriale, în special în domeniul energiei și infrastructurii. Deși unele texte oficiale complete nu au fost încă publicate integral în momentul de față, din informațiile disponibile reies câteva elemente importante.

1. Declarația Finală Comună a Summitului

Ca la fiecare summit anual al I3M, statele participante au adoptat o declarație politică comună.

Principalele elemente incluse în declarația finală din 2026 au fost: reafirmarea obiectivelor Inițiativei privind conectivitatea Nord–Sud; accentul pe infrastructură energetică, transport și digitalizare; susținerea rezilienței economice și strategice regionale; sprijinul pentru Ucraina; condamnarea agresiunii ruse împotriva Ucrainei ca fiind „unprovoked, unjustified and illegal”.

Un aspect politic important este faptul că Ungaria nu a semnat declarația finală, din cauza formulărilor referitoare la războiul din Ucraina și Rusia. Acest lucru confirmă existența unor diferențe strategice în interiorul formatului, în special între poziția predominant pro-atlantică și anti-rusă a majorității participanților și politica externă mai ambivalentă a guvernului maghiar.

2. Documente și acorduri energetice

Summitul din 2026 a avut o dimensiune energetică mult mai pronunțată decât edițiile anterioare. În marja summitului au fost semnate mai multe acorduri și memorandumuri.

a) Declarația Comună privind cooperarea nucleară SUA–Croația

Statele Unite și Croația au semnat o declarație comună privind cooperarea nucleară civilă. Documentul urmărește aprofundarea cooperării în domeniul energiei nucleare civile; susține introducerea tehnologiei americane de reactoare modulare mici (SMR); extinde cooperarea industrială americano-croată; se înscrie în strategia SUA de consolidare a influenței energetice în Europa Centrală și de Est. Acesta este unul dintre cele mai importante rezultate concrete ale summitului.

b) Declarația Comună privind Interconectarea Sudică („Southern Interconnection”)

A fost semnată și o declarație comună de susținere a interconectorului de gaze dintre Croația și Bosnia și Herțegovina („Southern Interconnection Gas Pipeline”). Obiectivele proiectului sunt: conectarea Bosniei la infrastructura energetică croată; acces la terminalul LNG Krk; reducerea dependenței de gazul rusesc; integrarea mai profundă a Balcanilor de Vest în piața energetică europeană. Acest document arată că I3M începe să depășească spațiul strict al statelor membre UE și să funcționeze ca instrument regional de integrare energetică.

c) „Trump Peace Pipelines Framework”

Un alt document important anunțat de partea americană a fost lansarea așa-numitului
„Trump Peace Pipelines Framework”. Acesta nu este un tratat formal multilateral, ci mai degrabă un cadru strategic regional cu fundament doctrinar american, destinat extinderii infrastructurii de gaze naturale și LNG în Europa Centrală și de Sud-Est. Este orientat spre creșterea exporturilor americane de gaz natural lichefiat.

Importanța politică a documentului este însă foarte mare, deoarece indică intenția administrației americane de a utiliza I3M ca platformă energetică regională, consolidarea prezenței economice și strategice a SUA în regiune și accentuarea dimensiunii geoeconomice a Inițiativei.

3. Acorduri economice și tehnologice

Potrivit informațiilor disponibile, în cadrul summitului și Business Forum-ului au fost semnate: acorduri în domeniul energiei; memorandumuri privind infrastructura; proiecte legate de AI și centre de date; acorduri financiare și investiționale. Aceste documente au avut mai ales caracter bilateral, sectorial și investițional. Ele nu reprezintă încă o integrare economică regională în sens clasic, însă arată că I3M evoluează către o platformă de coordonare geoeconomic, hub regional pentru infrastructură și energie, spațiu de atragere a capitalului strategic occidental.

4. Semnificația politică a documentelor adoptate

Din punct de vedere strategic, documentele și acordurile adoptate la summitul din 2026 indică mai multe tendințe importante.

Accentul pe securitate energetică. Energia a devenit principalul domeniu de cooperare concretă în cadrul I3M. Majoritatea documentelor semnate au vizat: LNG, infrastructură de gaze naturale, interconectivitate, energie nucleară, reziliență energetică.

Creșterea rolului SUA. Documentele adoptate confirmă faptul că SUA nu mai sunt doar un partener extern, ci un actor central în evoluția Inițiativei. Washingtonul finanțează, facilitează și impulsionează proiectele energetice și digitale; încearcă să transforme I3M într-o platformă regională de cooperare strategică euroatlantică.

Regionalizarea securității economice. I3M începe să funcționeze și ca mecanism de reziliență economică regională, o platformă pentru infrastructura critică, dar și instrument de reducere a vulnerabilităților strategice față de Rusia.

Extinderea spre Balcanii de Vest și Ucraina. Documentele privind infrastructura energetică și participarea statelor asociate arată că Inițiativa își extinde gradual relevanța spre Balcanii de Vest, Republica Moldova și Ucraina. Acest proces este compatibil cu obiectivele UE și NATO de integrare regională și stabilizare strategică a vecinătății estice și sud-estice.

Foto: (sursă: YouTube)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author