Bogdan Cozma:‌ Pentru German Marshall Fund România conectivitatea dintre România și Bulgaria este de interes maxim

Vladimir Mitev

Rezumat

Rezumatul interviului cu Bogdan Cozma, expert la German Marshall Fund România, se concentrează pe evoluțiile cheie din domeniul apărării, infrastructurii și securității regionale a României, cu un accent deosebit pe conectivitatea cu Bulgaria și rolul partenerilor strategici.

Strategia Națională de Apărare a României

• Progrese: Noua strategie este mai clară, mai asertivă și marchează o „maturizare a statalității” României. Numește explicit Rusia ca amenințare la securitatea națională, abordează declinul demografic și identifică noi tehnici de război hibrid (e.g., sabotarea proiectelor de interes național prin organizații de protecție a mediului). Solicită un rol mai proactiv al României în regiune, după modelul Poloniei.
• Critici: Lista de obiective este prea lungă și fără o ierarhie clară. Implicarea serviciilor de informații în lupta anticorupție este controversată, fiind considerată un regres pentru statul de drept și existând îndoieli legate de eficiența sa, având în vedere o decizie anterioară a Curții Constituționale (CCR).

Participarea la Programul SAFE

• România accesează peste 16 miliarde de euro în împrumuturi (a doua pondere în UE, după Polonia).
• 75% din fonduri merg către capacitare militară și achiziții de echipamente (tancuri, vehicule blindate, radare, apărare antiaeriană, corvete), susținând modernizarea industriei de apărare și aducând transfer de know-how și localizarea producției din partea partenerilor occidentali.
• 25% pentru proiecte cu uz dual (civil și militar), preponderent infrastructură rutieră și feroviară.
• Autostrada A7 (Autostrada Moldovei) este considerată unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură al României, având un rol strategic pentru îmbunătățirea mobilității pe flancul estic al NATO și pentru logistica de reconstrucție a Ucrainei.

Interconectivitatea cu Bulgaria și Europa de Sud-Est

• German Marshall Fund România plasează conectivitatea transatlantică ca prioritate, iar conectivitatea România-Bulgaria este de interes maxim.
• În ciuda potențialului uriaș, dat atât de apartenența la UE și la spațiul Schengen, care ar trebui să faciliteze o conectare mai ușoară și să elimine barierele birocratice specifice proiectelor transfrontaliere, cât și de existența unei granițe comune de peste 400 km, există doar două poduri (Giurgiu-Ruse și Calafat-Vidin).
• Problema principală este lipsa de dialog suficient la nivel central între București și Sofia, nu lipsa de voință la nivel local. GMF dorește să organizeze evenimente pentru a accelera această cooperare.
• Proiecte de infrastructură (Sea2Sea): Eforturile de conectare (Coridorul Vertical de Gaze, Sea2SEa – Marea Neagră la Marea Egee) sunt văzute prin prisma diversificării energetice de gazul rusesc.
• Prioritate Sea2Sea: Dezvoltarea căilor ferate care leagă cele două mări (Constanța/Varna – Marea Egee) ar trebui să fie prioritatea numărul 1, fiind mai eficiente și mai ieftine decât transportul rutier.
• Securitatea Mării Negre: Progresul este afectat de faptul că nici România, nici Bulgaria nu au capabilități suficiente pentru a securiza Marea Neagră și a apăra obiectivele economice (ex. Neptun Deep). Este imperativă dezvoltarea capabilităților militare și o cooperare mai strânsă cu Turcia.
• Macroregiunea Mării Negre și Mării Egee: Ideea este bună, dar secundară față de necesitatea de a realiza mai întâi proiecte de infrastructură de bază la nivel local (ex. noi poduri) pentru a evita planuri care rămân doar „pe hârtie.”

Inițiativa celor Trei Mări (3SI)

• Inițiativa este vitală pentru dezvoltarea unei cooperări regionale (mai apropiată de București și Sofia) care să completeze cooperarea multilaterală realizată istoric „prin și via Bruxelles.”
• România are un interes major în dezvoltarea infrastructurii pe ruta nord-sud și în aprofunda relația cu Polonia, aliat pe care dorește să îl replice ca model de lider regional.
• Bulgaria ar avea de beneficiat de pe urma proiectelor 3SI (Via Carpatia, Rail to Sea) și a finanțării mai puțin birocratice oferite de inițiativă, utilă pentru proiecte mici cu ritm rapid de implementare.
• 3SI este o oportunitate de dezvoltare a infrastructurii și de reducere a discrepanțelor cu Europa Occidentală, corectând orientarea istorică est-vest a infrastructurii din fostul Pact de la Varșovia.

Securitatea după Retragerea Parțială a Trupelelui American

• Retragerea parțială a trupelor americane este un semn al reorientării Washingtonului către China, dar nu este completă (trupele rămân la Câmpia Turzii și Deveselu, iar garanțiile NATO, Articolul 5, rămân valabile).
• România trebuie să se adapteze prin:
  1. Întărirea forțelor armate proprii.
  2. Implicarea mai amplă a țărilor occidentale (în special Franța, dar și Germania, Regatul Unit) pentru a înlocui parțial contingentul american, bazându-se mai mult pe capabilitățile europene.
  3. „Ancorarea” Americii printr-o abordare mai tranzacțională: atragerea de investiții americane urmate de garanții de securitate.

Semnificația Poloniei și Turciei

• Polonia: Relația se va amplifica datorită intereselor comune și a necesității unui „cordon sanitar” împotriva Rusiei, România fiind aliatul logic după deteriorarea relației Varșovia-Budapesta.
• Turcia: Relația se va dezvolta, mai ales în industria de apărare. Turcia este interesată să dezvolte capabilități de producție în România (ex. corvete, Otokar) pentru a accesa fondurile SAFE (producția trebuie să fie într-un stat membru UE).
• Turcia este aliatul esențial pentru securizarea Mării Negre, de care depind România și întreaga Europă.

Intro

Bogdan Cozma este expert la German Marshall Fund România și coordonator de programe la Black Sea Trust. El susține proiectul Pro-Elect, care promovează democrația participativă și reprezentativă în țările Parteneriatului Estic. De asemenea, el scrie note de informare privind sistemele electorale din zona Mării Negre, impactul geopoliticii asupra Europei Centrale și de Est și rolul angajamentului civic în promovarea principiilor democratice. Anterior, a lucrat la inițiative de acordare de granturi în Ucraina și Turcia, cu finanțare din partea USAID, Comisiei Europene, Fundației Porticus și Fundației Rockefeller.

Cozma are experiență suplimentară în Inițiativa celor Trei Mări, instituțiile UE și politica externă, precum și politica regiunii Mării Negre.

Cozma deține o diplomă de master în filosofie, politică și economie și o diplomă de licență în științe politice de la Universitatea din București. Este doctorand la Școala Doctorală de Afaceri Internaționale a Academiei de Studii Economice din București.

Podul Prieteniei a stat de vorbă cu Bogdan Cozma în contextul semnării memorandumului de înțelegere dintre România, Grecia și Bulgaria privind dezvoltarea unui coridor infrastructural între Marea Neagră și Marea Egee. Textul complet al acestui document poate fi consultat aici:

Memorandum de Înțelegere între Bulgaria, Grecia și România privind cooperarea transfrontalieră consolidată în cadrul Platformei Coridorului Marea Neagră – Marea Egee (BACP)

Strategia Națională de Apărare a României

Domnule Cozma, la sfârșitul lunii noiembrie 2025, România a adoptat o Strategie Națională de Apărare. Care sunt prevederile principale ale acestei strategii și care este perspectiva dumneavoastră asupra celor scrise în documentul strategic?

În primul rând, bună ziua, domnule Mitev. Mă bucur pentru invitație. Legat de întrebarea pe care mi-ați adresat-o, aș vrea să spun că această nouă strategie stipulează de la bun început că România este în pragul maturității sale statale, ceea ce într-un fel se poate observa ca fiind adevărat. Mai ales printr-o comparație cu precedentele strategii de apărare, aceasta este mai structurată, mult mai clară în privința amenințărilor principale cu care avem de-a face.

Vedem o reducere a „limbajului de lemn”, pe care l-am observat în strategiile precedente, prin care se urmărea doar umplerea de pagini, fără să se transmită nimic clar. Și, de asemenea, observăm că sunt abordate teme importante, sunt numite explicit amenințările – și aici vorbesc despre Rusia, care pentru prima oară este menționată explicit ca un pericol la securitatea națională. În sine, întreaga strategie este mult mai asertivă.

Abordează tema declinului demografic mult mai pe larg, ceea ce eu spun că este un pas înainte și este un lucru bun că se identifică această problematică de viitor, nu pe termen lung, ci pe termen foarte lung. Și un alt progres pe care eu l-am remarcat a fost identificarea unor noi tehnici de război hibrid, prin care fie Rusia, fie alți actori ostili pot sabota proiectele de interes național ale României. Și exemplul care îmi vine în minte, dar care este menționat în strategie, este folosirea unor organizații de protecție a mediului, spre exemplu, prin care să saboteze proiecte de infrastructură, proiecte energetice, prin aducerea acestor proiecte în instanță și blocarea administrativă a lucrărilor.

Faptul că acest aspect este menționat, eu zic că în sine este un pas înainte și un lucru foarte bun. De asemenea, strategia cere un rol mai activ al României în regiune, o tranziție de la un rol reactiv al României (doar de a reacționa la ceea ce se întâmplă în jurul său) la o abordare proactivă, după modelul Poloniei – din nou este un lucru foarte bun. Și, practic, pe ansamblu, din aceste motive pot spune că această strategie este un pas înainte.

Însă, există și anumite critici care pot fi aduse strategiei. În primul rând, lista de obiective este foarte lungă și nu este neapărat clar care sunt obiectivele principale, care sunt cele secundare, care este ierarhia acestor obiective și a acestor amenințări care sunt enumerate în strategie. Un alt aspect destul de controversat al acestei strategii este implicarea serviciilor de informații în lupta anticorupție.

Eu pot să spun că înțeleg de unde vine această dorință de a combate corupția, mai ales dacă ne uităm la scandalurile de corupție din Ucraina, care au fost folosite de Rusia pentru a submina poziția Ucrainei, inclusiv după cum am văzut săptămâna aceasta. Și, în paralel, vedem chiar în prezent scandalul de corupție din interiorul Uniunii Europene. Deci, în acest context, are perfect sens ca președintele Nicușor Dan să fie preocupat de combaterea corupției ca o prioritate zero, ca o prioritate națională de securitate.

Însă, noi am mai experimentat cu implicarea serviciilor de informații în lupta anticorupție și în trecut, iar rezultatele nu au fost neapărat pozitive. Și aici vreau să spun că, în primul rând, vorbim despre o încălcare a separării puterilor în stat, un principiu de bază al democrației. Și asta este o contradicție, într-un fel.

Pentru că vorbim despre o maturizare a statalității României, dar, din punct de vedere al maturizării democrației românești și al respectării statului de drept, vorbim despre un regres. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple într-o democrație dezvoltată. Și, pe lângă acest aspect, vorbim și de aspecte ce țin de însuși eficiența implicării serviciilor.

Pentru că, în trecut, decizia CCR (Decizia Curții Constituționale) a dus la anularea probelor venite din partea serviciilor de informații. Așa că vorbim și inclusiv de o erodare a încrederii publicului în instituțiile publice, în democrație în sine, și vorbim și de o posibilă eficiență scăzută în combaterea corupției. Astfel, eu nu văd ca această decizie să fie cea mai bună decizie pe care România o putea lua în privința combaterii corupției.

Chiar dacă, repet, este un aspect foarte important, este o prioritate națională, dar nu în felul acesta. Aceasta nu este soluția potrivită.

Participarea României la programul SAFE

România se implică puternic în această inițiativă SAFE, prin care a cerut finanțare în măsură de peste 16 miliarde de euro. Cum va folosi România, statul român, fondurile SAFE? Pentru ce vor fi cheltuite?

Într-adevăr, România va accesa peste 16 miliarde de euro în împrumuturi, fiind a doua țară din Uniunea Europeană ca pondere a acestor fonduri, după Polonia. Iar acestea vor fi împărțite între proiecte de capacitare militară și achiziții de echipamente. Cam 75% din fonduri se vor duce spre aceste proiecte, atât de înarmare, dar care vizează inclusiv industria de apărare a României.

Va aduce un „boost” mult necesar pentru industria noastră, dar va fi folosită inclusiv pentru achiziția de tehnică militară. Iar strategia României a fost de a încerca să includă cât mai multe dintre proiectele pe care le avea pe lista de priorități prin SAFE. Și aici vorbim de tancuri, de vehicule blindate de luptă împotriva infanteriei (infantry fighting vehicle), vorbim de proiecte pentru achiziționarea radarelor, proiecte de achiziționare a apărării antiaeriene, proiecte pentru marină de corvete.

Deci vorbim despre o gamă largă de proiecte care vor fi incluse în aceste fonduri SAFE. De asemenea, pentru industria de apărare vom vedea o modernizare. Vom vedea atât o implicare mult mai mare a partenerilor occidentali, care vor aduce un transfer de know-how în România, vor asambla și vor localiza producția în România.

Deci, din acest punct de vedere, SAFE este o mare oportunitate pentru industria de apărare a României. Iar pe lângă acești 75% din fonduri care am spus că se vor duce direct pentru proiecte militare, vom avea 25% proiecte cu uz dual, atât civil cât și militar. Iar în practică, acest lucru va însemna proiecte de infrastructură rutieră și feroviară.

Autostrada A7, numită Autostrada Moldovei, ce leagă Bucureștiul de Suceava, prin Galați, prin Bacău, va fi construită inclusiv cu fonduri din SAFE. Este o autostradă cu un rol strategic. Din multe puncte de vedere, este cel mai important proiect de infrastructură al României, de aceea vedem și viteza cu care se construiește.

Termenul de finalizare a lucrărilor este în 2026. În condițiile în care avem tronsoane de autostrăzi, precum cel din Sibiu-Pitești, care au început cu mult timp în urmă și vor fi finalizate în 2027-2028. Pentru România este evident că această autostradă este de o importanță maximă și pot să vă spun de ce, pentru că avem trei aspecte care fac acest proiect foarte important pentru România.

În primul rând, această autostradă va îmbunătăți mult mobilitatea pe flancul de est al NATO, pe axa nord-sud, legând sudul României de nord-est. Autostrada va facilita accesul inclusiv către Ucraina, atât prin nord (Suceava, apoi Cernăuți în Ucraina), cât și prin sud (de la Galați spre Odesa). În ultimul rând, această autostradă va fi esențială pentru procesul de reconstrucție al Ucrainei, deci va avea un puternic aport economic, atât pentru România cât și pentru Ucraina, pentru că această autostradă va fi folosită în partea de logistică ce ține de reconstrucția Ucrainei.

Deci, să spunem pe ansamblu, fondurile SAFE militar reprezintă un „boost” pentru industria de apărare, reprezintă o oportunitate de a ne îmbunătăți și a moderniza capabilitățile militare, iar pe partea de uz dual va duce la construcția autostrăzii A7.

German Marshall Fund România are interes pronunțaț în dezvoltarea interconectivității infrastructurale în Europa de Sud-Est

Organizația dumneavoastră German Marshall Fund România se interesează tot mai mult de proiectele de infrastructură între România și Bulgaria și, în general, pe linia nord-sud în regiunea de Europa de Sud-Est. De ce este atât de important să se dezvolte această infrastructură și ce activități, în concret, au loc pe linia organizației dumneavoastră?

Pentru organizația noastră, conectivitatea transatlantică este una dintre noile priorități principale, iar dacă vorbim despre activitatea biroului din București, conectivitatea dintre România și Bulgaria este de interes maxim. Noi, ca România și ca Bulgaria, avem un potențial uriaș. Avem peste 400 de kilometri de graniță, dar în materie de proiecte de infrastructură avem doar două poduri: Giurgiu-Ruse și Calafat-Vidin.

Avem Dunărea pe care putem să o folosim pentru transportul de mărfuri pe calea navigabilă, cel mai ieftin transport, și avem foarte mult loc de creștere aici. În acest context, și în contextul în care atât România, cât și Bulgaria sunt membri acum ale Spațiului Schengen, avem războiul la graniță și necesitatea de a întări infrastructura și mobilitatea dintre țările noastre, cât și mai jos către Grecia sau în nord către Polonia. Avem de-a face și cu necesitatea Ucrainei de a dezvolta noi rute de export.

Pe tot acest fond, noi trebuie să avem activități care să încurajeze decidenții atât din București, cât și din Sofia de necesitatea de a avea mai multe proiecte de infrastructură și o conectivitate mai bună. Din informațiile pe care le avem, noi știm că la nivel local, de exemplu în Ruse, Giurgiu, politicienii locali sunt bine conectați între ei. Nu aici este problema.

Problema este la nivel central. Și nu cred că problema se pune că decidenții din București sau din Sofia nu doresc o mai bună conectivitate, ci pur și simplu că aceste problematici nu sunt pe radarul lor. Pur și simplu nu există dialog suficient între partea bulgărească și cea românească.

Noi la GMF, asta ne dorim să facem în anul ce urmează, să avem cât mai multe evenimente prin care să aducem împreună partea bulgărească cu cea românească pentru a accelera conectivitatea dintre țările noastre.

Proiectele de infrastructură în Europa de Sud-Est

După începutul războiului din Ucraina, se discută de foarte multe proiecte care leagă România, Bulgaria și Grecia, de exemplu podurile între România și Bulgaria. În prezent este stabilit, de exemplu, să fie făcut un pod nou între Ruse și Giurgiu, și se discută despre alte oportunități, se face ceva pe Coridorul Vertical de Gaze și sunt mai multe idei de conectare a porturilor din Marea Neagră și Marea Egee.

Cum apreciați viteza, eficiența și calitatea cu care aceste proiecte avansează?

În primul rând, toate aceste eforturi trebuie văzute prin prisma efortului de diversificare. În primul rând vorbim de diversificare energetică, de diversificarea vizavi de gazul rusesc. După cum probabil știți, o decizie recentă a Uniunii Europene impune ca toate importurile de gaz rusesc ale Uniunii Europene să fie eliminate începând cu anul 2027.

Deci avem nevoie de o diversificare. Aceste surse vor veni cel mai probabil din Turcia, din Azerbaidjan, deci este nevoie de o dezvoltare a infrastructurii pentru a putea accesa aceste surse de gaz. Privind proiectul despre care vorbeați, de conectare a porturilor din Marea Neagră cu cele din Marea Egee, vorbim despre proiectul Sea2Sea.

Este un proiect de infrastructură binevenit. Va aduce beneficii enorme atât României, Bulgariei, cât și Greciei. Trebuie să menționăm că acest proiect prin care strâmtoarea Bosfor va fi ocolită nu are ca scop izolarea Turciei.

Turcia este cel mai important aliat din punct de vedere al securității în regiunea Mării Negre. Proiectul în sine doar va oferi o cale alternativă în contextul în care strâmtoarea Bosfor este foarte aglomerată. Însă aș vrea să menționez, pentru că în ultimul timp discuțiile legate de infrastructură sunt foarte focusate pe construcția de autostrăzi, în privința acestui proiect Sea2Sea, prioritatea numărul 1 ar trebui să fie dezvoltarea Căilor Ferate, care să lege cele două mări, care să lege Constanța, Portul Varna, cu cele din Marea Egee.

Deoarece transportul feroviar este mult mai eficient și mult mai ieftin decât cel rutier, și aici cred eu că se află oportunitatea noastră. De asemenea, vizavi de progresul despre care vă întrebați cum se desfășoară, trebuie să punem accentul pe „elefantul din încăpere”, cum ar spune americanii. Momentan nici România, nici Bulgaria nu dețin capabilități suficiente pentru a securiza Marea Neagră, pentru a securiza zonele de interes economic.

Deci noi putem să dezvoltăm aceste proiecte de infrastructură, dar dacă ne vom lovi de încercări de sabotaj al infrastructurii din Marea Neagră – să spunem, de exemplu, Neptun Deep este vulnerabil – noi nu deținem capabilități să apărăm aceste obiective. Deci, în primul rând, noi trebuie să ne dezvoltăm capabilitățile militare și să creștem nivelul de securizare în Marea Neagră. Asta înseamnă investiții în marina României, cât și a Bulgariei, cât și o cooperare mult mai apropiată de Turcia, cu care, momentan, România și Bulgaria cooperează în eforturile de deminare, dar este nevoie de o creștere a acestui nivel de cooperare.

România încearcă în prezent acest lucru prin achiziția de corvete din Turcia. Deci vreau să reiterez că Turcia este aliatul esențial în aceste eforturi.

Macroregiunea europeană a Mării Negre și a Mării Egee

În ultima perioadă sunt discuții, cel puțin în Bulgaria, poate și în regiune, că e nevoie de înființarea unei macroregiuni europene care să cuprindă Marea Neagră și Marea Egee. Cum priviți această perspectivă care, poate cel puțin la nivelul de principiu, se aliniază și la ceea ce vorbiți dumneavoastră, de o conectare de infrastructură mai bună în regiune?

Aș spune că este o idee foarte bună. Dar înainte de a discuta înființarea macroregiunilor, ar trebui să ne concentrăm pe eforturile la nivel local. Pentru că putem discuta despre macroregiuni, putem discuta despre planurile europene de tip TEN-T pentru dezvoltarea infrastructurii, dar cât timp noi nu avem proiectele de infrastructură de bază, proiecte minore, am putea spune, precum poduri între România și Bulgaria, aceste discuții privind macroregiunile, privind „grand planning-ul”, ca să spun așa, sunt secundare.

În loc de o abordare de sus în jos, este nevoie de un demers construit de jos în sus. Mai întâi trebuie să începem cu eforturi concrete de îmbunătățire a conectivității, iar abia apoi să discutăm despre planuri la nivel macro. Altfel, riscăm să creăm macroregiuni care există doar pe hârtie, fără rezultate reale. Pentru a obține rezultate, punctul de plecare nu poate fi un nou set de macroplanuri, ci intervențiile practice la nivel local și regional.

Inițiativa celor Trei Mări

Bine. Există și o altă inițiativă de conectivitate regională, care însă e axată pe Polonia. E vorba de Inițiativa celor Trei Mări.

România pare foarte implicată în această inițiativă. Puteți explica mai mult despre cum România vede Inițiativa celor Trei Mări și poate în ce măsură și Bulgaria ar putea vedea interesul său într-o cooperare mai mare pe linia Inițiativei celor Trei Mări.

Dacă vorbim despre importanța Inițiativei celor Trei Mări pentru România în relația sa cu Bulgaria, eu spun că este foarte importantă. Pentru că, după cum am observat istoric, cooperarea dintre România și Bulgaria a avut mereu o perspectivă, să spunem, „top to bottom”. Întotdeauna cooperarea a început la un nivel multilateral, macro.

Și aici vreau să spun că cooperarea dintre România și Bulgaria a fost mult amplificată de apartenența la Uniunea Europeană. Cooperarea noastră, să spunem așa, a trecut prin și via Bruxelles, toți cei care au devenit membri în 2007. Acum, prin Inițiativa celor Trei Mări, practic dezvoltăm o cooperare la un nivel mai aproape de Sofia și de București.

Vorbim de un nivel regional prin care putem dezvolta proiecte de infrastructură. Iar toate proiectele pe care Inițiativa celor Trei Mări le urmărește, fie că vorbim de Via Carpatia, de Rail to Sea, toate, România și Bulgaria ar avea de beneficiat de pe urma acestor proiecte. Însă, dacă vorbim despre importanța inițiativei pentru România, la modul general, nu doar în relația cu Bulgaria, atunci vorbim de un interes major pentru dezvoltarea infrastructurii pe ruta nord-sud și o mai bună conectivitate cu restul țărilor din regiune.

Precum și o aprofunde a relației cu Polonia. Pentru că, după cum poate știți, România este foarte apropiată de modelul polonez, dorește să replice acest model. Polonia este menționată în toate discuțiile oficiale ale României, în toate discuțiile politicienilor, decidenților, inclusiv în strategia de apărare, o vedem menționată pe Polonia.

Acest lucru se aliniază și cu prioritățile din strategia de apărare, în sensul în care, prin această strategie, se cere ca România să devină un lider regional. Pentru a deveni un lider regional, noi avem nevoie de forumuri de cooperare multilaterală în regiunea noastră. Eu cred că și Bulgaria ar avea foarte mult de beneficiat de pe urma acestor eforturi în interiorul inițiativei, dacă ar dori să aibă un rol mai activ, atât din perspectiva cooperării, pentru că este totuși un canal de cooperare și de dezvoltare regională, dar și din perspectiva finanțării, deoarece fondurile venite de la Uniunea Europeană au o natură mult mai birocratică, durează mult mai mult pentru a le accesa și pentru a implementa proiectele, în timp ce fondurile pe care le putem accesa prin Inițiativa celor Trei Mări ar fi mult mai de folos pentru proiecte mai mici, proiecte care necesită un ritm mai grăbit de implementare. Desigur, aici putem vorbi în paralel, putem avea o discuție foarte lungă despre finanțarea inițiativei, despre cum America promite un angajament crescut față de această inițiativă și așteptăm să vedem o implicare economică a părții americane, dar să spunem că asta este o discuție paralelă. Ca să spun așa o concluzie, atât pentru România, cât și pentru Bulgaria, cât și pentru Polonia, cât și pentru toate țările din regiune, Inițiativa celor Trei Mări reprezintă un „boost”, o oportunitate de dezvoltare a infrastructurii și de reducere a discrepanțelor dintre regiunea noastră și Europa Occidentală.

După cum probabil ați observat și dumneavoastră, toată infrastructura fostelor țări ale Pactului de la Varșovia este dezvoltată est-vest. Noi avem nevoie de o conectivitate nord-sud și aici este o inițiativă.

Securitatea României după retragerea parțială a trupelor americane din teritoriul ei

Ați menționat că așteptăm o implicare mai mare a Statelor Unite, dar în toamna asta a venit o știre că președintele american Donald Trump va retrage parțial trupele americane bazate în România. Cum să interpretăm acest semn sau această politică și cum România trebuie să se adapteze așa încât să-și mențină securitatea și apărarea?

Decizia nu a fost una la care nu ne așteptam. Washingtonul a tot anunțat în continuu că dorește o reorientare din Europa către China. Deci, într-un fel, ne așteptam la această retragere.

Ea nu este o retragere completă, este o retragere parțială. Vom continua să beneficiem de prezența trupelor americane în România, în baza de la Câmpia Turzii (Baza 71 Aeriană „General Emanoil Ionescu”, Câmpia Turzii) cât și la Deveselu (Baza Militară Deveselu). Retragerea a fost făcută într-un mod interesant, deoarece nu am vorbit despre o retragere a trupelor americane de sine stătătoare, ci o retragere a trupelor care făceau parte dintr-o brigadă NATO, iar partea americană a ținut să menționeze acest aspect.

De asemenea, am observat inclusiv opoziție în cadrul Congresului american, în care atât democrații cât și republicanii au cerut lămuriri privind retragerea trupelor și susținând că trupele ar trebui să rămână în România. Trump, în urma vizitei pe care a avut-o, întâlnirii cu premierul maghiar Viktor Orban, a menționat relația foarte bună pe care o are cu România și faptul că trupele vor rămâne în continuare în România. Dar, ca să vă răspund la întrebare, pe viitor trebuie să ținem cont de trei aspecte.

România trebuie să-și întărească forțele armate. Este imperativ. Și România trebuia să facă acest lucru cu mult timp în urmă.

Deci, România se află la graniță cu un stat ce se află într-o situație de război încă din 2014. Este nevoie de o creștere a capacității forțelor armate române. De asemenea, avem nevoie de o implicare mai amplă a țărilor occidentale.

Și aici vorbim în principal de Franța, care s-a arătat disponibilă să înlocuiască măcar parțial o parte din contingentul american, cât și din celelalte parteneri europene pe care le avem: Germania, Regatul Unit, Italia și așa mai departe. Practic, acesta va fi viitorul. În viitor ne vom baza mai mult pe capacitățile noastre și capacitățile europene și nu ne vom putea baza în totalitate, ca în trecut, pe protecție americană.

Însă și în cazul Americii există în continuare posibilitatea de a „ancora” America în regiunea noastră, însă acum vorbim de o perspectivă mult mai tranzacțională. Adică, America pare a fi mult mai interesată de a-și proteja interesele sale, interesele companiilor americane. Și aici aș vrea să vă dau un exemplu recent prin care Grecia a optat să își exploateze gazul din Marea Adriatică prin intermediul unor companii americane.

Această mișcare este gândită pentru a oferi Greciei mai multe garanții de securitate din partea americană. Același lucru va trebui să îl implementăm și noi, fie că vorbim de România sau de Bulgaria: să atragem investiții americane care vor fi urmate de garanții de securitate. Dar vreau de asemenea să menționez că garanțiile NATO, Articolul 5, rămân valabile pentru România, baza de la Câmpia Turzii în continuare va fi cea mai mare bază NATO din Europa.

Deci noi nu suntem descoperiți din acest punct de vedere, nu există motive de panică datorată retragerii aproximativ 1.000 de soldați americani. Trebuie doar să ne adaptăm la această nouă eră, la acest nou climat.

Semnificația Poloniei și Turciei pentru apărarea României

Ați menționat că România se va baza mai mult pe partenerii săi europeni pentru apărare, dar există și partenerii regionali precum Polonia și Turcia. Cum relațiile cu ei în domeniul de securitate și apărare s-ar schimba în acest nou context de care vorbiți?

În perspectiva colaborării și relației cu Polonia, eu nu cred că se va schimba, deoarece deja este o relație foarte bună. Deja se va amplifica, pentru că este o relație prin care avem interese comune, un „cordon sanitar” împotriva Rusiei. România și Polonia sunt principalele țări din Uniunea Europeană de pe flancul estic care se opun influenței Rusiei. După cum vedem, în trecut a existat un parteneriat și o prietenie între Varșovia și Budapesta, care practic acum este în moarte clinică datorită poziționării Ungariei în favoarea Rusiei, iar următorul aliat pentru Polonia, logic, este România.

Privind relația cu Turcia, în primul rând cred că putem vorbi despre o dezvoltare a relației privind industria de apărare. Vedem un interes crescut al Turciei de a dezvolta capabilități de producție în România. Fie că vorbim de Otokar, fie că vorbim de corvete, fie că vorbim de alte proiecte de dezvoltare a industriei de apărare, Turcia este foarte interesată de a se extinde în România.

Și aici relația este benefică pentru ambii parteneri, atât pentru România cât și pentru Turcia. Deoarece România beneficiază de un transfer de know-how din Turcia, beneficiem de capabilitățile de producție ale Turciei, care sunt foarte mari, care vor fi transferate în România, în timp ce Turcia, care dorește să acceseze aceste fonduri SAFE, dorește să acceseze fonduri care sunt puse la dispoziție de Uniunea Europeană, doar că, nefiind parte a Uniunii Europene, producția trebuie să fie realizată într-un stat membru UE.

Și aici intervine rolul României. Pentru Turcia, aliatul, partenerul principal este România. Pentru ca companiile turcești să poată beneficia de pe urma acestor fonduri, România este partenerul natural.

De asemenea, pe lângă dezvoltarea industriei de apărare, putem vorbi, și după cum am menționat și anterior, despre rolul Turciei de securizare al Mării Negre. România nu va putea prea curând să-și protejeze interesele în Marea Neagră și noi depindem de Turcia în această măsură. Și nu doar noi, întreaga Europă depinde de Turcia privind Marea Neagră.

Foto: Bogdan Cozma (sursă: Bogdan Cozma)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author