Vladimir Mitev, Comunitatea Liberală, 26 ianuarie 2026
Cuprins
Rezumat
Articolul analizează demisia președintelui bulgar Rumen Radev în ianuarie 2026, cu scopul de a intra activ în politică, și ridică întrebarea dacă apelul său la un „nou contract social” poate scoate țara din criza instituțională și stagnarea politică.
Aspecte cheie:
- Vid instituțional: În 2026, Bulgaria se află într-o stare paradoxală de „pilot automat”, atingând obiective strategice precum aderarea la zona euro, dar funcționând cu un guvern interimar, fără buget aprobat și cu instituții cheie delegitimizate (procurorul șef, Consiliul Superior al Magistraturii).
- Motive pentru demisie: Radev părăsește președinția pentru a intra în arena politică. Susținătorii săi îl consideră un patriot și un lider responsabil, în timp ce criticii săi îl acuză că și-a abandonat responsabilitățile instituționale.
- „Noul contract social”: În discursul său de demisie, Radev a definit modelul actual ca fiind o „democrație de fațadă”, în care puterea este concentrată în structuri oligarhice. El a criticat aspru coluziunea politică dintre mișcarea anticorupție (PP/DB) și lideri precum Boyko Borisov și Delyan Peevski, ale căror modificări constituționale, potrivit lui, garantează oligarhiei accesul la puterea executivă.
- Atitudine față de oligarhie: Radev încearcă să personalizeze modelul oligarhic, îndreptându-și criticile în principal către Delian Peevski. În ciuda retoricii sale anticorupție, analiza sugerează că interesul său ar putea fi mai degrabă o dispută între diferite curente din „statul profund” bulgar, întrucât el beneficiază de sprijinul unor cercuri influente din mediul de afaceri. Viziunea sa economică pare patriarhală și „de sus în jos”, urmărind o putere centrală puternică, mai degrabă decât descentralizarea și împuternicirea economică/socială a cetățenilor.
- Vectori de politică externă: Ambițiile sale politice ridică îngrijorări cu privire la orientarea sa în politica externă – dacă va urma modelul lui Viktor Orbán (ca „cal troian” în UE) sau va construi o Bulgarie puternică într-o Europă puternică. Numirile în cabinetele sale (2022-2023) arată o orientare către țările care servesc drept punte către Rusia (Austria, Ungaria, Turcia). În același timp, el a negociat investiția Rheinmetall în Sopot, a consolidat cooperarea cu Franța și a semnat un parteneriat strategic cu România. Jurnalistul Georgi Gotev consideră că comparațiile cu Orbán sunt nefondate și că Radev este pregătit pentru un rol internațional semnificativ.
- Concluzie: Metafora centrală a politicii bulgare este „podul” – o încercare de a media și de a menține relații bune cu toți partenerii internaționali în același timp, păstrând în același timp un puternic spirit naționalist. Radev s-ar putea dovedi a fi o versiune nouă, mai centristă, a lui Boyko Borisov – „un general din armată, nu din poliție” – care încearcă să fie „mai pro-european, mai pro-american și mai pro-rus în același timp”, alături de angajamentul de a combate corupția. În cele din urmă, succesul său depinde de dinamica acestei „punți”. Articolul exprimă scepticism, descriind confruntarea actuală ca fiind teatrală, deoarece o transformare reală necesită împuternicirea cetățenilor și descentralizarea puterii.
Introducere
În 2026, Bulgaria a intrat într-o stare paradoxală de „țară pe pilot automat”, atingând obiective strategice cheie, precum aderarea la zona euro într-un fel de vid instituțional. Țara funcționează fără un buget de stat aprobat și cu un guvern demisionar, în timp ce pilonii cheie ai puterii sunt decapitați sau delegitimați. Procurorul șef are statutul de „interimar” și, potrivit Curții Supreme de Casație, nu are dreptul să-și exercite funcțiile din mijlocul anului 2025. Între timp, Consiliul Superior al Magistraturii continuă să funcționeze cu un mandat expirat de mult. Această realitate a dat naștere unui sentiment ironic în societate, potrivit căruia statul poate exista prin inerție, fără ca acest lucru să împiedice evenimente precum deschiderea de noi puncte de trecere a frontierei sau trecerea de la leva bulgară la euro.
Punctul culminant al acestei „crize” a fost atins la 19 ianuarie 2026, când Rumen Radev și-a anunțat demisia din funcția de Președinte al Bulgariei, lăsând aparatul de stat fără un „pilot” clar în momentul în care a decis să intre activ în arena politică (el încă refuză să anunțe un proiect politic propriu, dar lasă de înțeles că își dorește să lupte în anumite direcții politice). Această mișcare fără precedent a provocat o polarizare accentuată în discuțiile publice. Susținătorii săi îl descriu ca un patriot bine pregătit și un lider responsabil, a cărui fațadă serioasă ascunde chiar și un simț al umorului necunoscut publicului. În schimb, criticii săi consideră că acțiunile sale confirmă un obicei de a abandona responsabilități instituționale – mai întâi din armată (pentru a deveni candidat la președinție) și acum din funcția de președinte (pentru a conduce propriul proiect politic). Orientarea sa în politica externă rămâne, de asemenea, subiectul atacurilor, de la acuzații de „orbanism” și distanțare de nucleul UE până la acuzații extreme privind influența străină. Astfel, în timp ce instituțiile rămân slabe, apare dilema dacă noul proiect al lui Radev poate aduce o energie nouă vieții politice și sistemului bulgar și poate transforma impasul în care stagnează politica bulgară. În acest text, propun câteva repere și criterii prin care acest lucru poate fi evaluat.
Discursul lui Rumen Radev
Furtuna de pasiuni politice care se preconizează în jurul lui Rumen Radev în 2026 este alimentată de apelul său la o schimbare radicală, întruchipată în conceptul de „nou contract social”. În discursul său de demisie, el a subliniat că realizarea tehnică a obiectivelor strategice, precum Schengen și zona euro, nu a adus satisfacția așteptată, deoarece societatea suferă de o profundă criză de încredere. Radev definește modelul actual ca fiind o „democrație de fațadă”, în care puterea reală este concentrată în structuri oligarhice care funcționează în afara instituțiilor oficiale și utilizează instrumentele statului ca „arme” împotriva oponenților lor.
Un punct central al criticii sale este complicitatea politică dintre tendința anticorupție (formațiunile Continuăm Schimbarea și Bulgaria Democrată) și lideri precum Boiko Borisov și Delian Peevski. Potrivit lui Radev, modificările constituționale inițiate de guvernul comun al acestora au garantat oligarhiei accesul permanent la puterea executivă. El și-a ascuțit tonul afirmând că refuzul de a organiza un referendum privind aderarea la euro a dus la o ruptură definitivă între popor și clasa politică. În acest moment de cotitură, Radev încearcă să canalizeze energia tinerilor bulgari, declarând că perioada indiferenței și a „mântuirii individuale” s-a încheiat.
Astfel, poziționându-se ca un apărător al instituțiilor împotriva „corupților și extremiștilor”, el părăsește Președinția cu un apel la o schimbare epocală, lăsând elita politică și societatea în așteptarea următoarelor sale mișcări înaintea alegerilor parlamentare anticipate din primăvară.
Radev și oligarhia
Întrebarea dacă Rumen Radev este un luptător autentic împotriva oligarhiei sau aceeași Mărie cu altă pălărie necesită o analiză mai aprofundată a modului în care el definește spațiul politic din Bulgaria. În centrul strategiei sale se află încercarea de a personaliza modelul oligarhic, limitându-l aproape în totalitate la figura lui Delian Peevski. Indicând liderul Mișcării pentru Drepturi și Libertăți – Un Nou Început ca fiind principala sursă de corupție și influență paralelă în cadrul parchetului și serviciilor de securitate, Radev încearcă să se poziționeze ca singurul pilon moral.
Cu toate acestea, și el provine din instituțiile de securitate – armata, care capătă o importanță din ce în ce mai mare la scară globală în contextul războiului din Ucraina și al ascensiunii unor lideri precum Donald Trump.
Radev nu este izolat de elitele economice. Se știe că se bucură de sprijinul cercurilor influente de afaceri care s-au aflat în conflict cu parchetul în timpul mandatului procurorului șef anterior, Ivan Geșev, suspectat că era apropiat de Peevski. Acest lucru a dat naștere unei alianțe paradoxale: deși retorica sa anticorupție coincide cu ideile clasei mijlocii urbane și ale partidelor precum Continuăm Schimbarea și Bulgaria Democrată, motivația din spatele acesteia pare diferită. În timp ce pentru dreapta urbană lupta este pentru reforma instituțională, pentru tendința lui Radev interesul pentru anticorupție probabil se explică ca o dispută între diferite tendințe din statul profund bulgar.
Un simbol al acestei apropieri între Radev și tendința anticorupție din Bulgaria este participarea sa la discuția „Încotro se îndreaptă justiția?”, care a avut loc pe 4 februarie 2025 la Clubul Militar din Sofia și era organizată de Institutul Bulgar pentru Inițiative Juridice – un ONG major, axat pe reforma judiciară și justiție. În cadrul discuției, Radev a vorbit despre cazurile de abuzuri de mare amploare prin influența din culise în sistemul judiciar, cunoscute sub numele de „Cei opt pitici” și „Notarul”, precum și despre cazul jafului și falimentului Băncii Corporative Centrale. Aceste cazuri au fost utilizate în mod tradițional pentru a acuza așa-numitul status quo din sistemul judiciar, pe care activiștii anticorupție îl leagă de influența din culise a lui Delian Peevski.
Atunci când se analizează viziunea economică a lui Radev, trebuie remarcat faptul că în echipa sa se aflau economiști care au studiat la universități occidentale, cu viziuni moderne, social-democrate și bune contacte internaționale. În timpul primului său mandat de președinte, Radev a fost implicat în discuții privind reforma fiscală legată de o impozitare mai echitabilă. În același timp, relațiile sale cu organizațiile patronale par să fie destul de bune. În noiembrie 2025, Radev și-a cerut scuze față de angajatori pentru bugetul pe 2026, pe care nu l-a elaborat el și care a fost ulterior respins în urma protestelor, într-o aparentă încercare de a arăta că este de partea lor. În decembrie 2025, șeful statului demisionar a prezentat premiul său onorific Camerei de Comerț și Industrie din Bulgaria cu ocazia aniversării acesteia. O politică antioligarhică ar trebui să însemne afirmarea economică a muncii salariate și a grupurilor sociale defavorizate – și trebuie văzut dacă Radev și-ar dori o redistribuție a puterii economice, în condițiile în care dă semne clare că caută sprijinul patronilor.
Participarea cetățenilor la schimbarea socială, așa cum a solicitat fostul șef al statului, ar însemna deschiderea către mișcările civile și crearea condițiilor pentru înființarea acestora. Bulgaria a suferit în mod tradițional de lipsa unor mișcări sociale eficiente – spre deosebire de România, unde există organizații de nișă, de pildă pentru drepturile la locuință sau drepturile persoanelor neurodivergente. De-a lungul anilor, Radev s-a întâlnit cu cetățeni nemulțumiți – de exemplu, mame ale copiilor cu dizabilități – și s-a implicat în inițiative pentru copiii fără părinți. Dar stilul său politic pare patriarhal.
De exemplu, guvernele sale interimare au fost compuse în majoritate din miniștri bărbați. În plus, pare să se fi abținut de la a face declarații în apărarea drepturilor migranților sau ale altor minorități vulnerabile. Dacă Radev preia controlul asupra statului, inclusiv asupra Ministerului de Interne, pe motiv că reprezintă o schimbare față de influența adversarului său în aceste instituții – Delian Peevski, ar putea schimba politicile actuale care incriminează orice încercare de a ajuta migranții, inclusiv intervenția umanitară pentru a le salva viețile. Sau ar putea sprijini singura mișcare socială relativ mare din Bulgaria – cea feministă.
În cele din urmă, apelul lui Radev de a depăși indiferența sună puternic, dar până acum el a fost mai degrabă un susținător al abordării tradiționale „de sus în jos” a puterii în Bulgaria. În acest moment, viziunea sa este mai degrabă o încercare de a restabili statalitatea printr-o autoritate centrală puternică, ceva de genul „părintelui națiunii”, decât prin descentralizare și împuternicirea democratică a celor defavorizați. Fără împuternicirea economică și socială a cetățenilor, politica va continua probabil să se desfășoare în culise, prin intermediul pârghiilor structurilor economice puternice, iar în cel mai bun scenariu, democratizarea va însemna că unele dependențe vor fi înlocuite cu altele – adică va exista o anumită rotație grupurilor dominante în conducerea țării.
Radev și politica externă
Deși discursul lui Rumen Radev în care și-a anunțat demisia nu a conținut teze detaliate de politică externă, ambițiile sale politice suscită îngrijorare în această privință. Expertul media Gheorghi Lozanov, a remarcat că, deși fiecare politician pretinde că apără interesele naționale, pentru o parte a spectrului politic din Bulgaria, aceste interese coincid adesea cu cele ale Rusiei. Potrivit expertului, în discursul care a marcat trecerea lui Radev la un nou rol politic, nu a existat nici măcar o aluzie la identitatea pro-europeană a viitoarei sale entități.
În același timp, liderul partidului anticorupție Continuăm Schimbarea, Asen Vasilev, a insistat ca Radev să-și clarifice pozițiile nu numai în ceea ce privește politica externă, ci și în privința unor probleme interne cheie, precum sistemul fiscal, sănătatea și educația. Principala întrebare pusă de Vasilev a fost dacă Radev se străduiește să construiască o Bulgarie puternică într-o Europă puternică sau dacă modelul său este cel al lui Orban – Bulgaria ca un alt„cal troian” în Uniunea Europeană, care împiedică integrarea europeană.
O analiză a numirilor făcute de el în cabinete interimare în 2022-2023 arată o orientare a politicii externe către țările care au încercat să servească drept punte către Rusia în contextul conflictului militar din Ucraina (Austria, Ungaria și Turcia) și al confruntării crescânde dintre Moscova și Europa de Vest. Dacă Radev decide să urmeze aceeași linie în cadrul unui viitor guvern, contextul internațional actual s-ar putea dovedi favorabil pentru el. Pe de o parte, Donald Trump se arată dispus să colaboreze cu Putin pentru a remodela ordinea mondială, iar pe de altă parte, lideri europeni influenți, precum Emmanuel Macron și Friedrich Merz, își exprimă deja pozițiile cu privire la reluarea dialogului cu Kremlinul. Cu toate acestea, este puțin probabil ca Radev să formeze un guvern doar cu grupul său politic, și presupun că, dacă va intra într-un viitor guvern, va exista și o forță politică deschisă la cooperarea cu Europa de Vest.
Politica bulgară este foarte zgomotoasă, dar dacă se întâmplă ceva în ea, dacă există înțelegere și un cabinet stabil, țara joacă rolul unei punți între toți. De exemplu, sub conducerea lui Boiko Borisov (partidul GERB – membru al Partidului Popular European) și Delian Peevski (a cărui formațiune DPS-Un Nou Început se definește împotriva lui Soros și în sprijinul lui Trump) în ultimii ani Bulgaria realiza politice europene și către Ucraina și către Rusia(pentru contribuțiile sale către Ucraina Delian Peevski a primit chiar un premiu din partea ambasadoarei ucrainene).
Întrebarea este dacă vom asista la un scenariu similar dacă Rumen Radev se va alătura guvernului. Deși declarațiile sale privind Ucraina sunt bine cunoscute, imaginea sa poate fi mai complexă. Radev însuși subliniază că a negociat investiția gigantului german de armament Rheinmetall în Sopot. În plus, în timpul mandatului său s-au pus bazele unei cooperări consolidate între Bulgaria și Franța, după protestele din 2020. De asemenea, este important de menționat că el a fost cel care l-a numit pe viitorul prim-ministru și fostul lider al partidului Continuăm Schimbarea, Kiril Petkov, în funcția de ministru interimar în 2021. Partidul lui Petkov s-a alăturat ulterior grupului Renew Europe al lui Macron. Toate acestea sugerează că, în spatele fațadei unui suveranist, s-ar putea ascunde un actor politic mai complex, ale cărui acțiuni în viitorul guvern ar putea combina diferiți vectori de influență – dacă el și-ar dori.
Este, de asemenea, interesant faptul că Rumen Radev a fost cel care, împreună cu omologul său român Klaus Iohannis, a semnat declarația de parteneriat strategic între cele două țări la Sofia, în martie 2023. Acest lucru a fost o consecință directă a schimbărilor geopolitice din regiune după începerea invaziei rusești pe scară largă în Ucraina și a dus la o cooperare euro-atlantică mai intensă între Bulgaria și România în domeniile securității, apărării și dezvoltării infrastructurii. Imediat după alegerea lui Nicușor Dan în funcția de președinte al României, Rumen Radev l-a invitat să viziteze Sofia, ceea ce probabil demonstrează și interesul său continuu pentru relațiile româno-bulgare.
Jurnalistul Gheorghi Gotev despre atitudinea Bruxelles-ului față de Radev
Potrivit jurnalistului francofon și românofon Gheorghi Gotev, care a lucrat mult timp pentru Euractiv și dezvoltă în prezent site-ul media Eualive, comparațiile între Rumen Radev și Viktor Orbán sunt nefondate, deoarece cei doi sunt percepuți în mod complet diferit la Bruxelles. În timp ce Orbán este un simbol al corupției, „Radev se poziționează ca un lider în lupta împotriva corupției”.
Gotev subliniază că alegerile frecvente din Bulgaria se datorează slăbiciunii partidelor și coalițiilor de scurtă durată. În acest context, apariția unui nou proiect politic este văzută ca o șansă pentru stabilitate.
În ceea ce privește războiul din Ucraina, jurnalistul apără poziția moderată a Bulgariei. El distinge poziția Bulgariei de pozițiile extreme ale statelor baltice și ale Poloniei, datorită specificului istoric, dar crede că această diferență este ok. El consideră normal ca Radev să facă parte dintr-un grup de lideri, precum Macron și Meloni, care solicită dialogul cu Moscova. Gotev subliniază că instituțiile europene ar trebui să servească statele membre, și nu invers.
Gotev prezice că Radev este pregătit pentru un rol internațional semnificativ și pentru o posibilă participare la summiturile UE în calitate de prim-ministru. El subliniază competențele lingvistice și caracterul acestuia, menționând că „Radev nu va fi un „om care spune da”, spre deosebire de predecesorul său Borisov, pe care îl descrie ca fiind inadecvat pentru acest mediu.
La ce ne putem aștepta?
Metafora centrală prin care poate fi înțeleasă dinamica politicii bulgare din ultimii ani este cea a „podului”. De la ultimul guvern al lui Boiko Borisov, toate configurațiile de guvernare au reprezentat o formă de mediere, căutând să mențină relații bune cu toate marile puteri și cu toți partenerii internaționali simultan în contextul dinamic. Acest „pod bulgar” este redefinit în funcție de contextul global în schimbare – de la echilibrul lui Borisov între Trump, Merkel, Orbán, Putin și Erdoğan, trecând prin coaliția diversă a lui Kiril Petkov, până la abordarea lui Galab Donev, care a urmărit linia externă a Austriei, Ungariei și Turciei de pod între Vest și Est în condițiile de războiul din Ucraina. Chiar și în cazul cabinetului Denkov, am asistat la o încercare de a reconcilia vectori opuși, precum cei ai lui Macron și Erdogan.
În ciuda dinamismului său, acest pod are o caracteristică structurală stabilă: este profund național-centric. Societatea, mass-media și politicienii bulgari continuă să se gândească în granițele statului național, văzând Bulgaria ca centrul lumii. Acest spirit explică lipsa de entuziasm a bulgarilor pentru proiecte de integrare precum zona euro. Cu toate acestea, orice suveranist care ajunge la putere este obligat să acționeze în contextul obiectiv al apartenenței bulgare la NATO, UE, zona euro și Schengen. În acest sens, Radev s-ar putea dovedi a fi o nouă versiune a lui Boiko Borisov – „un general din armată, nu din poliție” – care se străduiește să adopte o poziție centristă.
Dacă Radev are într-adevăr ambiția de a fi un fenomen politic durabil și nu doar de a folosi o singură dată votul de protest, probabil că va trebui să aplice formula pe care politologul liberal Ivan Krastev o atribuie lui Borisov: să fie „mai mult decât oricine altcineva în toate” — mai pro-european, mai pro-american și mai pro-rus în același timp, adăugând la aceasta un angajament prevalent în lupta împotriva corupției și un patriotism mai puternic. Deși Radev este un fenomen posibil datorită contextului global și „fenomenului Trump”, succesul său depinde de cât de dinamică va fi puntea pe care încearcă să o construiască, astfel încât puntea sa să nu fie înlocuită de una altă mai potrivită. În acest moment, însă, scepticismul sau critica față de noul rol al lui Rumen Radev rămân justificate, deoarece, după 35 de ani de suișuri și coborâșuri ale diverselor „salvatori”, bulgarii sunt precauți în privința unei noi mobilizări împotriva status quo-ului.
În loc de o schimbare reală, asistăm în prezent la o confruntare teatrală a elitelor politice, care amintește de federația americană de wrestling a lui Vince McMahon. Se lansează acuzații grave de trădare națională, dar interesele economice din spatele oponenților politici rămân intacte. Furia este îndreptată către violența simbolică – deposedarea oponenților politici din mașinile și birourile oficiale – lovituri care nu dor cu adevărat. Cu toate acestea, transformarea reală nu constă în înlocuirea unui grup de politicieni și oameni de afaceri cu altul, ci în împuternicirea cetățenilor și descentralizarea puterii. Deși retorica lui Radev nu se concentrează în prezent pe acest spirit modern de auto-organizare și în ciuda scepticismului definit mai sus, bulgarii îi vor da probabil o șansă, în anumite limite. După aceea, acțiunile sale îl vor defini. „Speranța moare ultima”.
Foto: Rumen Radev demisionează (sursă: YouTube)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
