Vladimir Mitev
Cuprins
Rezumat
- Conferința internațională privind Tratatul de la Craiova a explorat poveștile umane și schimbul forțat de populație între Bulgaria și România.
- Daniel Cain a subliniat importanța discutării unor subiecte istorice sensibile, precum Dobrogea de Sud.
- Conferința a marcat un pas înainte în normalizarea relațiilor istorice și promovarea cooperării bilaterale între istoricii români și bulgari.
- Ambele părți încep să depășească prejudecățile și să colaboreze la inițiative comune pentru a înțelege mai bine istoriile lor interconectate.
- Un volum al lucrărilor conferinței va prezenta dorința de îmbunătățire a relațiilor și o înțelegere comună a trecutului.
Intro
În perioada 19-20 septembrie 2025, la Sofia a avut loc o conferință internațională dedicată Tratatului de la Craiova și problemei Dobrogei, la care au participat cercetători de renume din Bulgaria, România și Italia. Conferința a permis un schimb liber de perspective și surse, cu accent pe poveștile umane și drama schimbului forțat de populație între Bulgaria și România, diplomația din jurul Trataului de la Craiova și miturile asociate acestuia.
În contextul conferinței Podul Prieteniei a stat de vorbă cu Daniel Cain – un istoric român cu cunoaștere profundă privind subiectele istorice româno-bulgare din perioada modernă a ambelor state.
Daniel Cain este director al Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. De asemenea, el este președintele părții române a Comisiei mixte de istorie româno-bulgare. Daniel Cain este un istoric, specializat în relațiile româno-bulgare în secolele XIX-XX.
Semnificația conferinței
Domnule Cain, care este semnificația conferinței dedicate Tratatului de la Craiova și poveștilor umane împletite între Bulgaria și România, și, în general, în Europa de Sud-Est?
Este un pas semnificativ, din punctul meu de vedere, pentru normalizarea relațiilor la nivel istoriografic, deoarece, multă vreme, Dobrogea de Sud, Cadrilaterul, cum este cunoscut în spațiul românesc, a reprezentat un subiect extrem de sensibil pe agenda istoriografică româno-bulgară. Subiectul a fost evitat mult timp, din considerente mai mult sau mai puțin explicabile. Totul ține de imaginea celuilalt, să spunem așa.
Cadrilaterul a fost o zonă de graniță și, în același timp, o zonă în care a existat o spirală a violențelor în perioada 1913-1940. Din acest punct de vedere, există o disonanță, să spunem așa, în ceea ce înseamnă memoria acestui spațiu pentru cele două popoare. Pentru români, Cadrilaterul este legat de imaginea idilică a Reginei Maria și a castelului de la Balcic. Pentru foarte mulți bulgari, în special cei din zona Dobrogei, amintirea administrației românești nu le stârnește foarte multă simpatie, ca să folosesc un eufemism. A fost o perioadă destul de grea, iar anumite resentimente s-au transmis din generație în generație. La nivel local se mai păstrează reminiscențe ale acestei sensibilități față de un episod tragic din istoria acestui spațiu, mă refer aici la Dobrogea de Sud, Cadrilaterul.
Abordarea istoriografică și maturitatea societăților
Dacă până acum relativ puțini cercetători s-au ocupat de subiectul dobrogean și de Tratatul de la Craiova, în ce măsură această conferință arată că ambele state, cercetătorii și poate și societățile sunt mai pregătite să discute și să fie deschise la opinia și la informația celuilalt?
Faptul că o astfel de conferință a putut fi organizată la Sofia, cu prezența unor istorici români, bulgari și a unui coleg italian, toți cu expertiză pe spațiul dobrogean, nu poate fi decât un indiciu al normalizării abordării acestui subiect din istoria noastră comună.
Vecinătatea în Balcani are câteodată și anumite inconveniente. Important este modul în care ne raportăm la această experiență comună. Până la urmă, generația noastră privește lucrurile cu mai multă detașare, pentru simplul motiv că nu am fost parte din acele evenimente care s-au desfășurat în Dobrogea în urmă cu un secol. Acest lucru poate fi și un imbold pentru acțiune. Trebuie să avem cât mai multe astfel de inițiative comune, pentru că, fiind vorba de două state vecine, mai devreme sau mai târziu, foarte multe lucruri se intersectează din punct de vedere istoriografic. Există influențe de o parte și de cealaltă pe care trebuie să le analizăm și să le contextualizăm, pentru a putea înțelege mult mai bine ceea ce s-a întâmplat în perioada interbelică și pentru a trage niște concluzii. Până la urmă, rolul istoricilor este nu doar de a arăta ceea ce s-a întâmplat, ci și de a încerca să ofere niște învățăminte ale acestor evenimente istorice.
Impactul asupra poveștilor umane
Prezentarea dumneavoastră a fost legată de povești umane care nu pot fi ușor încadrate în ideologia de stat a niciunui dintre cele două state. Au trecut deja 85 de ani de când statele român și bulgar au rezolvat problema Dobrogei. Dar în ce măsură oamenii care locuiesc în zona Dobrogei, din ambele părți, au reușit să-și rezolve poveștile personale cu timpul?
Timpul le rezolvă pe toate. Există o schimbare a generațiilor. Există în același timp depozitată această memorie a lucrurilor care s-au întâmplat în perioada în care Cadrilaterul a făcut parte din granițele statului român. Această perioadă este înmagazinată în memoria colectivă a populației locale, nu a tuturor, dar se transmite câteodată din generație în generație. Există și un anumit patriotism local, care este câteodată și folosit în scop politic. Mă refer aici la politica internă, la viața politică din Bulgaria. Dar lucrurile care se întâmplă de câțiva ani încoace au dus la o estompare a acestei memorii din punctul de vedere al criticii la adresa statului român și la adresa prezenței românești în Cadrilater.
Pentru români, așa cum am spus, Balcicul reprezintă o destinație turistică. Reprezintă o imagine romantică, legată atât de memoria Reginei Maria, cât și de viața culturală dezvoltată la Balcic în anii 1920-1930. Până la urmă, din toată această istorie tragică, s-au născut totuși și lucruri care ne leagă, nu doar ne despart. Acesta a fost și motivul pentru care am încercat să identific, în documentele păstrate în Arhivele Diplomatice ale Ministerului Român al Afacerilor Externe, poveștile unor persoane care au fost, să spunem așa, prinse sub vremuri. Trebuie să ținem cont de faptul că la sfârșitul anului 1940, circa 160.000 de persoane au fost nevoite să renunțe la avere și să se strămute. Vorbim totuși de circa 100.000 de cetățeni români care s-au mutat din Cadrilater în Regatul Român, iar din Dobrogea de Nord, alte 63.000 de persoane au fost nevoite să se mute în Bulgaria. Este o poveste tragică a acelor vremuri, la rândul lor foarte tragice, inclusiv pentru istoria statului român, mă refer la anul 1940, un an negru în istoria României.
Dar, pe de altă parte, este încă un subiect care merită cercetat. Subliniez importanța conferinței organizate la Sofia, pentru că este pentru prima dată, după 1990, când s-a putut discuta despre istoria Dobrogei de Sud. S-a organizat o conferință internațională la care au participat istorici din ambele țări. Până acum, a existat această reținere în a aborda subiectul, din cauza patimilor pe care le stârnește. Cred că în momentul de față am ajuns la o anumită maturitate în care să ieșim din șabloanele imaginii celuilalt, o imagine construită doar în momentele critice ale istoriei comune, fără a contextualiza, de fapt, lucrurile și a încerca să înțelegem mult mai bine perioada și modul în care guvernanții din acea perioadă, dar și politica internațională, au afectat destinele unor oameni care nu au avut nicio vină, pentru că s-au născut de o parte sau de alta a Dunării, sau pentru simplul motiv că s-au născut având cetățenie română sau cetățenie bulgară. Per ansamblu, trebuie să spun că această conferință reprezintă o fundație pe care am reușit să o turnăm pentru viitoare proiecte de colaborare bilaterală pe acest subiect. Între istoricii români și istoricii bulgari există, din fericire, o bogată activitate de colaborare în cadrul unor proiecte bilaterale, derulate în special prin intermediul celor două academii și, bineînțeles, în cadrul altor proiecte europene. Dar subiectele de până acum nu s-au rezumat strict la acest episod extrem de sensibil, respectiv istoria Cadrilaterului în perioada administrației românești.
Relațiile dintre istorici și viitorul colaborării
Am văzut în cadrul conferinței, și în partea oficială, și în partea informală, o relaționare foarte bună, în opinia mea, între istoricii români și cei bulgari. Ce se întâmplă între actualii istorici români care cercetează Bulgaria și cei din Bulgaria care cercetează istoria legată de România?
Până acum a existat un anumit curent majoritar în care fiecare încerca să se rezume la propriul punct de vedere, ignorând, într-o mare măsură, punctul de vedere al celuilalt. A existat această capcană a unei istorii abordate dintr-o perspectivă strict națională, cu plusurile și minusurile sale. Probabil și din cauza barierei lingvistice, s-a optat pentru această abordare, fără acces la o bibliografie care să prezinte și punctul de vedere al celuilalt. Pentru că, până la urmă, lucrurile arată diferit dacă și unghiul de abordare este diferit. Sunt încrezător că, văzând atmosfera din timpul acestei conferințe internaționale, se vor întâmpla lucruri bune în perioada următoare în privința relațiilor bilaterale. Va exista, în primul rând, un volum cu actele acestei conferințe internaționale, publicat într-o limbă de circulație internațională. Se va vedea, totuși, că există această voință de a depăși tarele trecutului și de a intra într-o retorică nu neapărat normală, dar o retorică europeană, care să țină cont de contextul în care ne aflăm și de această nevoie de a ne înțelege mult mai bine unii pe alții. Ceea ce presupune și o cunoaștere a culturii, civilizației și istoriei celuilalt și, de asemenea, această nevoie de a dialoga inclusiv pe subiecte care, repet, prezintă o anumită sensibilitate.
Foto: Daniel Cain (sursă: YouTube)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici, iar aici este contul de la Substack.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
