Iuliana Metodieva, Marginalia, 11 mai 2026
Rezumat
Iată un rezumat complet și detaliat al interviului realizat de Iuliana Metodieva de pe site-ul Marginalia cu Vladimir Mitev despre situația politică din România, structurat pe teme cheie:
Ascensiunea suveranismului și alianțele tactice
În ciuda căderii cabinetului lui Ilie Bolojan și a votului de situație al Partidului Social-Democrat (PSD) alături de extrema dreaptă AUR, Vladimir Mitev subliniază că acest lucru nu înseamnă legitimarea suveraniștilor la putere. Din punct de vedere istoric, astfel de voturi (precum cel al USR din 2021) sunt un instrument de schimbare a guvernului, nu de coaliție. Funcția principală a partidelor precum AUR în acest moment este mai degrabă mobilizarea votului de protest decât participarea reală la guvernare.
Bariere economice și juridice în calea AUR
Potrivit jurnalistului, există două obstacole principale în calea intrării AUR în guvern:
- Presiunea internațională și piețele financiare: România depinde puternic de refinanțarea datoriei și de investițiile străine directe (8,1 miliarde de euro pentru 2025). Un guvern format din suveraniști ar crește dobânzile la împrumuturi și ar speria investitorii, întrucât AUR pledează pentru o schimbare a echilibrului dintre corporațiile internaționale și „capitalul patriotic” local.
- Lipsa capacității de guvernare: Partidul nu dispune încă de suficienți experți și personal pentru administrarea statului. În plus, figuri-cheie din tabăra suveranistă (precum Calin Georgescu) fac obiectul unor dosare penale, ceea ce acționează ca o „frână” politică.
Prăpastia socială: Cele două fețe ale României
Mitev conturează diviziunea profundă a societății ca motor principal al suveranismului:
România marilor orașe și a zonelor în care există investiții străine: Integrată în economia globală, cosmopolită și pro-europeană.
„România profundă”: Periferia, care se simte exclusă din creșterea economică. Aici domină valorile conservatoare, influența Bisericii și sentimentul de „dependență colonială” față de Occident. Această ruptură generează nostalgie după epoca Ceaușescu chiar și în rândul tinerilor și dă naștere unui discurs despre „guvernare externă”, în care elitele pro-europene sunt percepute ca fiind complice ale intereselor străine.
Rolul președintelui Nicușor Dan
Figura președintelui Nicușor Dan este obiectul criticilor din ambele tabere. El încearcă să mențină un echilibru între linia proamericană și cea proeuropeană, ceea ce este adesea interpretat ca indecizie sau trădare.
- Încercările sale de a găsi un echilibru includ participarea la forumuri legate de Trump, în paralel cu semnarea unui parteneriat strategic cu Ucraina.
- Este criticat pentru lipsa unui sprijin clar față de premierul demis Bolojan și pentru un discurs din 9 mai 2026, care conține nuanțe eurosceptice. Mitev reamintește că Dan este, prin natura sa, un politician conservator care evită conflictele, ceea ce, în cultura politică românească, este adesea pedepsit de alegători.
Viitorul consensului european
Deși suveranismul este în creștere, acesta nu vizează neapărat ieșirea din UE (Exit). AUR se poziționează în cadrul unui proces european mai amplu de reformulare a Uniunii, inspirându-se din modelele din Polonia și Italia. România rămâne dependentă economic de Occident, dar dezbaterea internă privind suveranitatea și rolul țării în regiune (în special față de Ucraina) va continua să determine dinamica politică.
Interviu
Vor conduce PSD și AUR împreună?
Iuliana Metodieva: Domnule Mitev, după căderea cabinetului lui Ilie Bolojan și formarea unei alianțe tactice între Partidul Social Democrat (PSD) și Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), vedeți în România o repetare a unui model est-european mai larg, în care partidele tradiționale încep să legitimeze extrema dreaptă prin coaliții de situație? Există riscul ca astfel de alianțe parlamentare temporare să înlocuiască treptat centrul politic?
Vladimir Mitev: În acest moment, reprezentanții AUR și PSD declară că nu au intenția de a guverna împreună. În trecut, Uniunea Salvați România (USR), care astăzi critică PSD pentru o presupusă apropiere de AUR, a votat ea însăși moțiunea de cenzură împreună cu AUR împotriva cabinetului lui Florin Cîțu în septembrie 2021. Totuși, acest lucru nu a dus la o guvernare comună.
Rolul AUR și al partidelor suveraniste în general este de a mobiliza nemulțumirea și de a face presiuni pentru schimbarea formulei de guvernare, dar, de regulă, acestea rămân în afara pârghiilor reale ale puterii. Deocamdată nu văd motive pentru ca acest lucru să se schimbe.
Pe de o parte, există argumente internaționale serioase împotriva includerii AUR în guvernare. Acest lucru ar crea incertitudine pe piețele financiare, de pe care România se finanțează prin refinanțarea datoriei. Un astfel de scenariu ar crește dobânzile și ar transmite un semnal negativ investitorilor.
În 2025, România a atras aproximativ 8,1 miliarde de euro din investiții străine directe. Țara are nevoie atât de investiții publice, cât și de investiții externe pentru a ieși din procesele de criză. Un guvern cu participare suveranistă ar spori probabil neîncrederea investitorilor, inclusiv din cauza unor posibile încercări de a modifica echilibrul dintre „capitalul patriotic” și corporațiile internaționale care domină în prezent economia.
Pe de altă parte, o serie de figuri de frunte din tabăra suveranistă, care pretind un rol de stat – precum Călin Georgescu sau Dan Dungaciu – fac obiectul unor dosare penale. Însăși desfășurarea acestor procese creează impresia că ele funcționează și ca un factor de restricție politică, care le îngreunează accesul la putere.
Cât de periculos este AUR?
Dumneavoastră remarcați că probabilitatea ca AUR să intre în guvern este, deocamdată, redusă din cauza lipsei de expertiză și a riscului de a transmite un semnal negativ piețelor internaționale. Nu subestimează însă elita română capacitatea unor astfel de formațiuni de a se instituționaliza și de a se transforma dintr-un naționalism de protest într-o alternativă conservatoare durabilă, așa cum s-a întâmplat în alte țări europene?
Elita politică și mediatică română, în special în partea sa pro-europeană, este cu adevărat îngrijorată de intensificarea suveranismului. Una dintre dimensiunile sale este răspândirea discursului neo-legionar, care conține, pe alocuri, și elemente antisemite. O altă dimensiune este puternica nostalgie după perioada Ceaușescu, care, în mod surprinzător, este vizibilă chiar și în rândul tinerilor născuți după 1989.
Există și propuneri politice, de exemplu din partea Uniunii „Salvați România”, pentru interzicerea simbolurilor comuniste și a formațiunilor care se identifică cu ideologia comunistă sau ceaușistă.
Când discut cu reprezentanți ai elitelor pro-europene, aud adesea că unul dintre motivele ascensiunii suveranismului este faptul că elitele care provin din vechea nomenclatură și din structurile de forță nu au fost complet neutralizate după 1989, spre deosebire de alte țări din regiune. Un factor suplimentar este și legitimarea politică a unor astfel de rețele la nivel global.
Există însă și motive sociale reale: corupția din cele două partide dominante – PSD și Partidul Național Liberal (PNL), inegalitățile regionale și distanța profundă dintre marile orașe (centrul cosmopolit al țării) și „România adâncă” (periferia).
Marile orașe și elitele liberale asociate acestora concentrează accesul la putere și resurse, în timp ce grupuri semnificative rămân excluse de la creșterea economică bazată pe investiții străine și fonduri europene. Aceste comunități construiesc adesea structuri sociale alternative, în centrul cărora se află biserica, rețelele locale sau instituțiile statului. În ele predomină un spirit mai conservator și se vorbește adesea despre „demnitate” și „verticalitate” față de Occident, care este perceput ca dominant.
Acest lucru dă naștere unui discurs despre „dependența colonială”, în care elitele pro-europene sunt percepute ca fiind complice ale intereselor externe. O parte din aceste atitudini sunt și de natură economică – sentimentul că românii se transformă în forță de muncă fără control real asupra mijloacelor de producție și în chiriași într-o societate în care proprietatea aparține unor forțe percepute de suveraniști ca fiind externe.
Cu toate acestea, nu cred că elitele pro-europene subestimează valul suveranist. Problema acestuia este că încă nu dispune de suficientă capacitate de expertiză și de o viziune economică clară. Deocamdată, acesta oferă mai degrabă soluții simbolice – de exemplu, romantizarea agriculturii (à la Georgescu).
Chiar și odată cu extinderea echipei din jurul lui George Simion (liderul AUR) cu figuri precum Petrișor Peiu sau Dan Dungaciu, AUR se va impune ca o alternativă reală abia atunci când va construi un strat mai larg de cadre politice și administrative competente.
Rolul lui Nicușor Dan
Care este rolul președintelui Nicușor Dan în acest moment de tranziție – arbitru tehnocrat care încearcă să mențină cursul pro-occidental sau o figură în jurul căreia se poate consolida un nou centru liberal?
În ultimele luni, o mare parte din alegătorii și susținătorii săi publici au început să se distanțeze de el, susținând că le-a trădat așteptările. Motivul îl constituie o serie de gesturi politice ale sale, care sunt percepute ca fiind ambigue.
Nicuşor Dan s-a străduit să participe la un forum legat de iniţiativele lui Donald Trump, dar a omis să participe la comemorarea aniversării începutului războiului din Ucraina, la Kiev. Ulterior, a semnat un parteneriat strategic cu Ucraina, inclusiv pentru producţia comună de drone. În același timp, a anulat sărbătorile oficiale de Ziua Europei la care urma să participe președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, iar pe 9 mai 2026 a ținut un discurs pe care o parte din audiență l-a perceput ca fiind critic la adresa UE, inclusiv în ceea ce privește politicile ecologice.
Se pare că acesta încearcă să joace rolul de punte între linia proamericană și cea proeuropeană. Problema este că cultura politică românească pedepsește mai degrabă o astfel de căutare a echilibrului și preferă alegeri clare.
Există și critici că nu l-a apărat pe premierul Bolojan în conflictul său cu social-democrații, care a dus la căderea cabinetului. Alegătorii dezamăgiți vorbesc chiar despre influența „statului profund” în instituția sa.
Cu toate acestea, o evaluare mai moderată este că Dan încearcă să fie un arbitru în calitatea sa de lider de stat, nu de lider de partid. Acest lucru îl pune într-o poziție dificilă – mai ales dacă, din punct de vedere al comunicării, nu reușește să-și explice clar acțiunile.
Se consideră că el este îngrozit de conflictele care divizează societatea. În 2017, când s-a discutat referendumul privind familia, prin care el a dorit, dar nu a reușit să definească familia ca fiind căsătoria dintre un bărbat și o femeie, excluzând posibilitatea unei uniuni între un cuplu homosexual, Dan a adoptat o poziție conservatoare și a încercat să arunce o punte către membrii conservatori ai societății, propunând ca partidul său – Uniunea „Salvați România” – să nu ia poziție. Partidul a insistat însă să adopte o poziție progresistă în privința căsătoriei, iar Nicușor Dan a părăsit partidul pe care el însuși îl înființase.
Consensul pro-european al României
România a fost percepută mult timp ca o țară pro-europeană stabilă. Se clatină acest consens?
Nu cred că ceea ce se întâmplă în România ne surprinde. Chiar Uniunea Europeană se schimbă – tendințe suveraniste se observă și în Europa de Vest. Chiar și Ucraina, în ciuda războiului și a infrastructurii distruse, devine un factor geopolitic din ce în ce mai important.
În România coexistă diferite modele sociale și economice. O parte a societății este integrată în economia globală și în rețelele europene. O altă parte este mai puternic legată de instituții tradiționale precum biserica și statul și percepe Europa de Vest ca pe o amenințare.
Există, de asemenea, diferite atitudini geopolitice față de Ucraina – de la un sprijin puternic până la temeri că, după război, România ar putea fi împinsă pe plan secund în regiune în cadrul NATO și al UE din cauza ascensiunii Ucrainei. În acest context, suveranismul nu este neapărat antieuropean în sensul dorinței de a ieși din UE. Mai degrabă, acesta face parte dintr-un proces intraeuropean mai amplu de reformulare a uniunii în sine. George Simion și AUR se înțeleg excelent cu suveraniștii din Polonia și Italia, de exemplu.
România rămâne dependentă economic și politic de Europa de Vest, dar, în același timp, face parte din dezbaterea internă tot mai intensă privind viitorul UE. Tocmai în această dinamică trebuie înțeles și ascensiunea AUR.
Foto: Nicușor Dan (sursă: YouTube)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
