Alexandru Ionașcu
Între 31 iulie şi 6 august 2026, la Calafat a avut loc a douăzeci şi noua ediţie a taberei folk, iar eu nu puteam lipsi. În fiecare seară, în faţa restaurantului ,,Debarcader’’ o serie de artişti, de la veterani la tineri, au dat ora exactă în folk-ul românesc. Pentru început, puţin context.
Începând cu anii ’60-’70, folkul este un alt exemplu al deschiderii către occident prin fuziunea cu muzica rock şi descoperirea unor tradiţii ce puteau individualiza mai bine genul. Mai mult decât deschidere către vest, folk-ul românesc din această perioadă celebra o bucurie de viaţă izvorâtă din speranţa unui viitor mai bun, adică împlinirea promisiunilor modernizării care fusese urmată de toate generaţiile elitei româneşti de la unirea Principatelor încoace. Muzica folk a însemnat, pentru români, bucurie de viaţă şi, poate, credinţa că unele tradiţiile rurale pot fi integrate în lumea modernă prin intermediul unui gen muzical puţin comercializabil. Pe măsură ce socialismul de stat se apropia de final, folk-ul devine asociat cu cenaclul Flacăra condus de poetul Adrian Păunescu, a cărui imagine în dezbaterile publice de după 1990 este aceea de-a fi imprimat folk-ului o imagine naţionalistă, în orice caz, după 1990, folkul devine un gen din ce în ce mai nişat, cu festivaluri şi tabere de folk organizate acum în zone rurale sau în orăşele dezindustrializate precum Calafat, o nişare potrivită pentru ceea ce înseamnă acest gen muzical.
Dar să lăsăm trecutul deoparte. Cum a arătat această ediţie a taberei de folk din Calafat?
Au cântat legende ca Mircea Vintilă şi au recitat poete la fel de legendare precum actriţa-poetă Ioana Crăciunescu sau poetul gorjean Spiridon Popescu, pe când Mihai Bisericanu şi Zoltan Octavian Butuc au interpretat versurile unor poeţi români clasici.
Acelaşi Zoltan Octavian Butuc a oferit un recital pasionant alături de chitaristul bulgar Iavor Despotov, ritmurile de jazz ale lui chitarei ne-au scos din atmosfera de aer fierbinte de august. Ar mai fi muzica în aromână a lui Vanghele Gogu şi poezia din muzica electronică a lui Mircea Florian, un fel de one-man Kraftwerk, iar duetul amuzant dintre cantautorul Daniel Făt şi Dana Florian ne-a uimit prin umorul şi dicţia celor doi, ca şi cum nu eram cu toţii la o tabără de folk, ci ascultam un spectacol radiofonic într-o seară de vară.
La această tabără de folk nu au cântat ori recitat doar artişti consacraţi, ci şi tineri folkişti aflaţi la început de drum, cum se spune, iar pe mine m-a uimit formaţia Summer Dream cu ritmurile lor complexe. La această ediţie de tabără folk am ascultat-o pentru prima dată pe Diana Porca, precum şi pe Silvia Ceche, o muzică sensibilă, poate melancolică pe alocuri, cu inflexiuni rock în cazul Dianei Porca. Vocea puternică a Dariei Boghean ne-a lăsat cu gura căscată şi parcă se pierdea undeva în atmosfera fierbinte. Nu puteau lipsi Adrian Beznă şi toboşarul Rosen Pasculov, iar ultima seară s-a încheiat impresionat, cu toţi folkiştii tineri şi neobositul organizator Dan Vană a cântat Stea adusă de vânt, primele versuri în bulgară, ca o înfrăţire prin muzică şi poezie aici, la Dunăre, la graniţa dintre cele două ţări. Pe lângă muzică, Andrei Păunescu a lansat imensul volum ,,Cartea Cărţilor de Poezie’’, adică integrala poeziei Constanţa Buzea.
La ediţia de anul viitor tabăra de folk din Calafat va împlini treizeci de ani de existenţă, iar eu cu siguranţă voi fi prezent!
Foto: (sursă: Tabăra Folk Calafat)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui în limba română din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
