Jurnalistul sportiv Cristi Frisc: Alergarea Prieteniei Ruse-Giurgiu e un eveniment absolut minunat

Estimated reading time: 21 de minute

Radio Cluj, 28 septembrie 2025

Introducere

Pe 28 septembrie 2025, Radio Cluj a difuzat un interviu în direct cu veteranul jurnalist sportiv român Cristian Frisk, în jurul orei 12:20. Acesta a prezentat fapte fascinante, context și povești despre evenimentele sportive actuale din România și din întreaga lume. Frisk a vorbit atât despre dimensiunea umană a sportului, cât și despre geopolitica sportului în România și Republica Moldova.

Unul dintre momentele importante ale prezentării lui Cristian Frisk a fost cursa Ruse-Giurgiu, care se desfășura în timp ce el era în direct. Frisk a explicat de ce această inițiativă este unică – ea leagă două orașe și două țări prin Podul Prieteniei. Jurnalistul a subliniat că alergarea este un eveniment important și că relațiile de bună vecinătate și prietenie dintre Bulgaria și România au o lungă istorie.

Mai jos urmează transcrierea completă a discuției din Radio Cluj.

Moderator: Bun. Am ajuns la 12:20. Am întârziat un pic, dar nu cred că se supără prietenul nostru, Cristian Frisc. Long time no hear, ca să spunem așa. Bună ziua, Maestre, mulțumesc!

Cristian Frisc: Bună regăsire! Nu ai pentru ce să mulțumești, dragă prietene, pentru că știi bine, clujenii și nu numai ei sunt prietenii mei. De fiecare dată când mă adresez, prin intermediul undelor hertziene, simt o plăcere care îmi este aproape de suflet. E, dacă vrei să spunem așa, metaforic, un tatuaj pe suflet, Radio Cluj.

Moderator: Ah, ce frumos! Ce frumos! Uite, începem cu sportul național al României și, bineînțeles, nu vorbim de fotbal aici — nu știu dacă îl mai știe lumea astăzi —, ci vorbim despre oină, pentru că a avut loc un eveniment deosebit de frumos și, ca de obicei, ești unul dintre foarte puținii care vorbesc despre acest sport.

Oina: Cupa Unirii și proiectul Malta

Cristian Frisc: Da, înainte de a începe expunerea despre sportul național, permite-mi să fac un mic sumar al subiectelor. Oină, atletism, fotbal — cam în această ordine, sau nu știu, aleatorie. Mai vedem noi cum ne poartă dialogul. Începem cu oina, cum și tu ai precizat. Mă aflu un pic în tentația să spun că sunt cel mai tare comentator de oină din lume. Cred că am mai discutat, noi am mai dezbătut subiectul ăsta odată și am zâmbit amândoi, nu? Da, sunt absolut sigur că e. Motivul e clar: pentru că nu există concurență în domeniu.

Să trecem și la lucrurile serioase. Pe Stadionul de Rugby „Arcul de Triumf” au avut loc niște meciuri frumoase de oină, vineri și sâmbătă. Vineri a fost Cupa Unirii între România și Moldova. I-am bătut pe cei de peste Prut la toate nivelurile. Scorurile nici nu cred că trebuie neapărat menționate aici.

Moderator: Să înțelegem, ei se pregăteau de alegeri… (râde)

Cristian Frisc: Da, și o să ajungem și la alegerile din Republica Moldova la un moment dat. A fost Cupa Unirii la oină. Am bătut la juniori, junioare, seniori, senioare. Deci toate cele patru trofee puse în joc de Federația Română de Oină au fost câștigate de România. Important este însă că în luna noiembrie va fi o competiție de răspuns, o revanșă peste Prut, să zicem așa. Cupa Unirii la oină în sală de această dată, pentru că deja și în septembrie, la sfârșit de răpciune (toamnă), a fost destul de frig pentru jocul de oină în aer liber, dar mai ales în noiembrie.

Iar sâmbătă, ieri dimineață, m-am deplasat cu arme și bagaje ca să comentez două meciuri: Cupa Reginei, respectiv Cupa Regelui. Aici cred că trebuie să menționăm rezultatele, mai ales că este și ceva de interes din Ardeal. La fete, în Cupa Reginei, CS Galațiul Mare, care este o comună din județul Dolj, de undeva de pe Dunăre, dintre Calafat și Băilești, pe lângă Miliardaru, a învins cu 9 la 5 pe CST Sălaj. Un meci foarte frumos între cele două echipe. Sălăjencele au crescut foarte mult; ele sunt campioane și câștigătoarele Cupei României din ediția trecută, dar uite că Supercupa, cum ar veni Cupa Reginei, nu au câștigat-o.

S-a mai întâmplat, da. Da, s-a mai întâmplat, o să se mai întâmple, de asta e sportul, ca să fie rezultate și imprevizibile, inclusiv la oină. La băieți, Cupa Regelui a fost disputată între două echipe de mare tradiție și rivalitate în oina românească: Frontiera Tomis Constanța, campioană en-titre, respectiv Biruința Gherăiești, din județul Neamț, câștigătoarea Cupei României. S-a impus Biruința cu scorul de 20 la 16, meci foarte frumos, cu răsturnări de scor, cu lovituri de baston, cu pări, cum se spune, cu schimbări de cercuri. Ce să mai, meci ca pe vremuri! Totuși, calitatea tehnico-tactică a jocului de oină mi s-a părut a fi foarte limitată, sau cel puțin așa mi s-a părut mie, pentru că poate nu am mai văzut de mult. Poate e din cauza fenomenului. M-ar bucura să văd din nou o înflorire, ca pe vremurile de dinainte.

În fine, m-am simțit foarte bine acolo, în mijlocul acestei comunități de oină. Au fost multe discuții care s-au legat și ulterior, și iată o informație care probabil este o exclusivitate a exclusivităților. Există un român, Gigel Străvală îl cheamă, care este actualmente președintele Asociației Românilor din Malta și secretar al Bisericii Ortodoxe din Malta. În jurul acestui om se va crea, la un moment dat, cât mai repede posibil, Federația Malteză de Oină și Echipa Națională de Oină a Maltei, ca să joace cu România.

Moderator: Extraordinar! Așa ceva nu te așteptai, nu? Evident, nu. Adică, să își creeze o Federație Națională de Oină un stat care nu prea are nicio legătură cu noi, dacă e să o spunem pe cea dreaptă. Au mai degrabă legături către… Marea Britanie, clar. …către Sud, dar nu neapărat ca sport. Eu mă gândesc așa, din punct de vedere istoric, Malta e un pic către Sud, un pic către Vest, nu prea au treabă cu România. Dacă sunt români acolo, atenție, dacă sunt români care sunt integrați în societate și, vorba ta, nu sunt foarte mulți maltezi, dar au ceva procente de români, de ce nu, până la urmă, s-ar putea? Mai ales că, unde ar putea Malta să devină performantă într-un sport de echipă, fiind o țară foarte mică?

Cristian Frisc: La rugby? Nu, nu, să știi că la rugby maltezii și-au luat, de exemplu, antrenori din Africa de Sud și din Noua Zeelandă, dar oricum nu știu cât material uman vor avea ca acești foști jucători celebri să poată să lucreze cu ei. Dar, în fine, nu vreau să mergem pe lunga de acum. Spuneam despre acest lucru că e poate o știre deosebită, cum, din punctul meu de vedere, și sper să fie apreciat la fel și de către ascultători, este deosebit și subiectul al doilea pe care îți propun să-l dezbatem.

---

Atletism: Cursa Prieteniei Ruse-Giurgiu

Evgheni Ignatov: Concursul internaţional de alergare ”Giurgiu-Ruse” a adus în oraşele noastre prieteni noi

Cristian Frisc: De la oină ne mutăm la alergare, la atletism, pentru că oina necesită atletism. Atletismul este sportul rege, din punctul meu de vedere, pentru că e fundamental pentru toate celelalte discipline sportive. Și vreau să…

Moderator: Nu și pentru șah, golf și table!

Cristian Frisc: Nu e adevărat! Nu e adevărat, pentru că și acolo, ca să poți să ai mintea lucidă, trebuie să ai condiție fizică, trebuie să mai alergi din când în când. Întreabă-l pe Kasparov, dacă nu mă crezi, pe mine, care făcea pregătire și face, cred, și acum, pregătire fizică pentru a fi în formă, și toți marii maeștri internaționali… Crede-mă că toți marii maeștri internaționali au în planul lor de pregătire și exercițiu fizic. E o ipoteză care cumva trebuie pulverizată, aceea că șahul nu necesită alergare sau, știu eu, o condiție fizică bună.

În fine, hai să trecem la atletism, pentru că sunt convins că nici de acest lucru n-ai auzit până acum, deoarece e o cursă unică, cel puțin în Europa, poate chiar și în lume. Este o cursă care ia startul într-o țară și se termină în alta. Trece peste Dunăre, trece peste un pod. Ce crezi? Cursa Prieteniei.

Este vorba de Cursa Prieteniei care pleacă de la Ruse, tranzitează Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse și se termină în orașul Giurgiu, în centrul orașului, lângă turnul cu ceas. Este o cursă de 15,5 km, la care participă, pe lângă alergătorii amatori, ca mine și ca tine, care vor să-și măsoare forțele și să vadă dacă pot duce până la capăt o astfel de cursă, și sportivi profesioniști. Sunt sportivi, de exemplu, pe lângă România și Bulgaria, din Kenia, din Germania, din Ucraina.

Sunt mulți, sunt mulți atleți, chiar și profesioniști, care au abordat această cursă, care este și una cu premii. Chiar discutam, alaltăieri, cu câțiva dintre prietenii mei de pe malul celălalt al Dunării, cu Vladimir Mitev și cu Evgheni Ignatov — acesta din urmă fiind și cel care a pus la cale încă din 2016 Cursa Prieteniei. Este un președinte de club atletic din Ruse, din localitatea bulgară. Ei au făcut eforturi să aibă voluntari, să aibă niște premii în valoare de 8.000 de euro, care să-i recompenseze pe sportivi. Iar această cursă, care se desfășoară anual la sfârșit de septembrie, are startul inversat. Dacă anul acesta a fost de la Ruse, anul viitor înseamnă că va pleca de la Giurgiu și se va opri la Ruse.

E o chestiune foarte frumoasă, mai ales că voi acolo, la Cluj, cel puțin, sunteți mai departe. Dar pe aici, pe malul Dunării, să știți că încă din vremea comuniștilor a fost o cooperare româno-bulgară amicală, frățească. Când mergem la mare, sau când mergem în Grecia, sau mergem în altă parte, o colaborare foarte prietenoasă atât timp cât podul e deschis… și cât plătești. Da, da. Bine, aici e de altă natură.

Aici e de altă natură, pentru că înainte vreme, da, erau și relații comerciale: ne uitam la televiziunea bulgară, primeam caramelele bulgare, celebrele caramele bulgare. Acum e cu totul altceva, dar oricum, relația asta tradițional-istorică între România și Bulgaria trebuie să rămână, mai ales că noi nu prea vorbim bulgărește — sunt puține sate care vorbesc bulgărește pe la noi. Dar să știm că pe toată această lungime a Dunării sunt localități în Bulgaria unde se vorbește românește.

Moderator: Da, da, așa este.

Cristian Frisc: În Serbia mai sunt câteva. Până spre Serbia, spre Clisura Dunării, aproape toate satele bulgărești au minim câțiva vorbitori de limbă română, ceea ce la noi, dacă stai să inversezi situația, nu întâlnești. Una peste alta, e o cursă aparte, e o cursă frumoasă pe care mi-am propus să o promovez peste tot pe unde pot și mai ales acolo unde există, să zicem așa, spațiu de manevră pentru astfel de subiecte, care, da, nu par atât de spectaculoase pentru niște tabloide, dar pentru un radio care își propune să facă sport dincolo de superficialități.

Moderator: Am înțeles. Hai să nu ne ducem acolo.

Cristian Frisc: Voi reveni poate săptămâna viitoare și cu rezultatele finale ale acestei curse, fiindcă, din punctul meu de vedere, toți cei care s-au înscris și mai ales care termină, pot fi declarați câștigători. Din câte am înțeles, oricum vor primi și o medalie aniversară participanții la această Cursă a Prieteniei, cursă unică. Spuneam, pleacă dintr-o țară, se termină în alta, tranzitează Dunărea și tranzitează un pod. Deci sunt cel puțin trei elemente de particularitate care pun într-un loc special Cursa de pe Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse sau, anul acesta, de exemplu, ediția 2025 în variantă inversată, Ruse-Giurgiu.

Moderator: Bun. Mă întorc un pic la ce ai spus, să lăsăm alte situații, dar din nou – cred că am zis-o de vreo 10 ori până acum pe post – sunt nemulțumit total de modul în care a fost reprezentat un eveniment, cel puțin, în tabloidele online sau, mă rog, în cele scrise, care nu prea mai sunt scrise. De exemplu, în această dimineață noi am obținut o medalie extraordinară la Beijing… nu, o mare medalie de aur la Dublin, la Canotaj, iar despre așa știre nici, cum să zic, n-o găsesc. Atunci când deschizi telefonul sau laptopul sau ecranul, nu vezi niciodată prima care sare în ochi. Primele care sar în ochi sunt exact ceea ce vorbeam: câți bani a dat ăla lui ăla, ce face antrenorul ăla dacă mai merge sau nu mai merge, și atâta tot. Dacă dai mult, mult, mult în jurul paginii, undeva la alte sporturi, găsești că România a obținut a doua medalie de aur la Beijing. Adică, bun…

Cristian Frisc: Da, e adevărat ce spui. Noi am mai dezbătut amândoi, pentru că suntem din „școala veche” a jurnalismului, să zicem, sau îmi place mie să cred că suntem de acolo. Nu cred că vom putea noi să dăm „urâții” afară din țară, cum se spune pe românește. Însă, una peste alta, ca să concluzionăm și subiectul atletic Ruse-Giurgiu: până la urmă, uite că ne întoarcem cumva și din punct de vedere medical și social către alergare. Foarte multă lume de vârstă fragedă, am văzut că suferă de diverse boli cardiologice, diabet, mai știu eu ce. Ei bine, mișcarea – nu neapărat să alergi 15,5 km –, dar mișcarea regulată poate fi o salvare pentru o populație care a devenit, din păcate, sedentară. Și cred eu că organizatorii acestei curse, mai degrabă aici, trebuie să bată spre obiectivuri pe termen mediu și lung: să aibă practicanți de mișcare, de alergare, de orice formă de sport, tocmai pentru ca sănătatea generală a populației românești (că ei vin și din Bulgaria sau de aiurea) să fie un parametru care să se îmbunătățească prin mișcare și prin sport.

Moderator: Foarte bun, foarte bun, așa e.

Cursa dintre Ruse și Giurgiu, care unește oamenii peste granițe

Fotbal: Real, Atletico și Liga Română

Moderator: Mai apoi, hai să ne mutăm un pic la fotbal. La fotbal m-aș concentra pe două rezultate, cel puțin. E vorba de ce s-a întâmplat cu Realul și Atletico ieri. E 5-2 pentru Atletico, în condițiile în care Realul are o asemenea adunătură de vedete. Realul nu mai merge bine. În paralel – nu că am putea face o paralelă corectă – dar în paralel, campioana României, FCSB-ul, este cu capul în jos în campionat. Bine, a reușit trei puncte în cupele europene acum. De ce o formație care e atât de jos și are atâtea vedete și atâta măreție în spate, de ce se ajunge în această situație?

Cristian Frisc: Pentru că Atletico Madrid, de exemplu, anul trecut nici nu a avut niciun succes. Ce să zic, un meci Atletico-Real, ca să traducem în înțelesul tău de derby-ul din Cluj, este ca și când ar juca U Cluj și CFR Cluj-Napoca. Poate să fie o echipă la superlativ până atunci, însă atunci se șterge totul cu buretele. Un derby din ăsta „fierbinte” între echipe precum Real și Atletico nu are, cum să zic, un precedent; ce-a fost înainte trebuie șters efectiv și să se ia de la zero. De aceea Atletico, echipă care a mers foarte rău în startul de campionat, uite că și-a revenit un pic cu Realul. Iar Realul, care până acum avea 18 puncte din 6 meciuri, deci maximum, a luat o „bătaie soră cu moartea”. Dar atenție, acest 5 la 2 este oarecum mincinos, pentru că a fost 2-1 la pauză pentru Real Madrid. Au fost faze importante acolo. Dacă nu era geniul lui Álvarez, nu știu dacă echipa lui Diego Simeone – care merită toate considerațiile pentru cum a jucat – ar fi reușit să câștige. Au avut un Álvarez în zi de grație. Iar Realul a intrat într-un fel de con de umbră exact în acest meci cu Atletico, în vreme ce Atletico a fost exact pe panta inversă și a revenit exact acum. Bine, Realul oricum se gândește și la acea deplasare foarte lungă pe care o are mâine, tocmai în Kazahstan. Am ajuns să facem 6.000 de kilometri pentru meci în Europa. Atenție, Europa fotbalistică și limitată, bineînțeles. Da, din punctul tău de vedere, cam astea sunt marile explicații ale acestui mare dezastru al „galacticilor”: faptul că Realul nu poate, oricâte vedete ar avea, să joace doar cu conturile bancare, și uite că Atletico a fost o echipă foarte determinată, a jucat 200% la capacitate pentru că a fost împotriva Realului. Toate aceste lucruri, toți acești factori, s-au coagulat într-o victorie uriașă pentru Atletico Madrid.

În ceea ce privește FCSB-ul, hai să facem câteva considerații. Mă bucur foarte mult pentru victoria obținută la Go Ahead Eagles. Este important că s-a plecat cu dreptul, cu 3 puncte, însă trebuie să nu ne îmbătăm cu apă rece și să rămânem într-o notă de optimism moderat, pentru că până la urmă, olandezii – tot respectul pentru ei – sunt o echipă zgomotoasă, cu atmosferă, cu siguranță câștigătoare a cupei și așa mai departe, dar sunt poate cea mai slabă echipă cu care se va întâlni FCSB pe traiectoria Europa League în această zonă. Așa că dacă nici pe ei nu-i băteai, atunci ce șanse ți-ai mai fi făcut cu Bologna, cu Fener, cu Dinamo Zagreb, cu FK Vojvodina, cu toate celelalte cu care urmează să te întâlnești? FK Vojvodina fiind următoarea adversară, chiar joi. Tot joi, Universitatea Craiova urmează să debuteze și ea în Conference League, pe terenul polonezilor de la Raków.

Moderator: Eu mă întorc un pic. Au mai fost echipe care au criticat campionatul României. Vezi și Oțelul Galați, vezi și Viitorul Constanța, care în următoarea ediție de campionat au fost în vârf. FCSB-ul cât de cât s-a menținut pe linia superioară, chiar și atunci când a criticat, sau n-a criticat, dar a fost aproape de a critica campionatul, dar a fost întotdeauna acolo, un pic mai sus. Dar acum pare că este o dezorganizare care nu văd cum ar putea să ajute. Vorbesc aici de fotbal în general, pentru că dacă luăm exemplul FCSB-ului: un jucător bun pleacă, nu le pasă, alții îi aduc, aduc șapte jucători din toate direcțiile, îi țin două săptămâni, după care îi aruncă, chiar și dacă au dat bani pe ei. Eu am simțit așa că acest exemplu pe care îl dă FCSB-ul este foarte rău. Dacă celelalte echipe vor învăța ceva din asta, e un lucru bun. Universitatea Craiova cât de cât a încercat să păstreze o linie și merge pe acea linie. Bine, a avut eșecul de etapa trecută cu Oțelul și meciul cu Dinamo de acum, dar Universitatea Craiova joacă mult mai bine decât joacă FCSB-ul. Mai vorbim și Rapidul, la fel Dinamo, iarăși, care mi se pare o revelație după ce acum două campionate…

Cristian Frisc: …și Oțelul! Să știți că și Oțelul e revelație. Nu, tu ai dreptate în ceea ce spui, dar până la urmă, să nu uităm că FCSB-ul este o echipă de drept privat. Becali, până la urmă, are și el dreptatea lui să spună că sunt banii lui și face ce vrea. Sigur că nu încurajez un astfel de comportament, dar hai să nu uităm faptul că Becali, așa, cu banii lui și cu ce vrea el, a avut cele mai bune rezultate în Europa. A câștigat ultimele două titluri de campion în țară, ceea ce nu-i puțin, a făcut din nou ca România să reapară în primăvara europeană, după atâta amar de vreme, anul trecut – de fapt, anul ăsta – când ne-am dus până în optimile de finală ale Europa League. Deci ai trecut încă un tur, i-ai bătut încă o dată pe cei de la Barcelona. Nu sunt rezultate puține.

Eu cred că își vor reveni și ei și CFR Cluj, pentru că acum, plasamentul este totalmente pe dos. FC Argeșul, care a promovat din Liga 2, are 22 puncte. CFR-ul și FCSB-ul sunt pe locuri de baraj. N-o să rămână așa, probabil, și cred că la un moment dat am putea avea un play-out foarte interesant, cu măcar una dintre FCSB și CFR, care se vor lupta să obțină acel loc de cupe europene din play-out, pentru că, să nu uităm, există și această variantă. Nu știu dacă neapărat a fost calculul făcut așa, probabil că nu, dar dacă nu vor reuși să ajungă în play-off cele două echipe, ele vor merge pe două rute: fie pe Cupa României, să o câștige și să ajungă în Europa League, fie, dacă nu, pe ruta play-out-ului, să câștige acel loc vacant de baraj de cupe europene pentru Conference League. Așa că, eu încă anticipez un spectaculos. Sper ca echipe precum Botoșani, Slobozia, Dinamo, chiar, pe care nu o văd atât de constantă, Universitatea Cluj și toate celelalte, să aibă o linie de constanță cât mai lungă și astfel să acumuleze puncte ca să facă lupta pentru locurile fruntașe frumoasă, până spre primăvară, până spre februarie, martie, până când se termină sezonul regulat.

Moderator: Ca de obicei, ești un optimist incurabil.

Futsal (Fotbal în Sală)

Cristian Frisc: Ne mutăm la futsal. De ce n-aș fi? Uite, la futsal am două subiecte, sau îl scindăm, să zicem, acest subiect în două: echipa națională a României, care o duce bine…

Moderator: Stai un pic, stai un pic. Întrebare. Eu n-am reușit să-mi dau seama. Care-i diferența între futsal și mini-fotbal?

Cristian Frisc: Da, mini-fotbal. Futsalul este un sport, hai să-i spunem, mai reglementat, care a apărut un pic artificial, pentru că UEFA și FIFA (sau invers, FIFA și UEFA) au impus federațiilor sportive naționale să investească și în varianta de fotbal în sală. A început însă de prin 2003. În vreme ce mini-fotbalul este forma aia populară, a jocului în curtea școlii sau în fața blocului sau unde este un teren în care ne strângem și jucăm tot cu mingea de fotbal, tot cu reguli de fotbal, dar terenul e mai mic și jucători mai puțini. Nu neapărat. Mini-fotbalul se poate juca și pe terenuri sintetice. Da, pe terenuri sintetice, dar majoritatea competițiilor pe care le-am văzut – cel puțin etapele superioare unde am fost mai prezent de fiecare dată – da, erau în săli. Da, de regulă, da, dar nu este totuși o regulă general valabilă pentru… Nu, nu. Păi, nu e același număr de oameni. La futsal ai cinci oameni în echipă, în vreme ce la mini-fotbal sunt șase. Echipa este compusă din șase și sunt federații distincte internațional. La futsal s-a implementat FIFA cu ajutorul asociațiilor continentale, în vremea ce mini-fotbalul s-a desprins ca ramură aparte și este o federație internațională de mini-fotbal, alta decât FIFA. Deci, de asta poate apărea paralelismul ăsta.

Dar ca să revenim la futsal, am avut baraj cu Ungaria de calificare la Campionatul European. N-am reușit să trecem de Ungaria, cum s-a întâmplat și în 2015 de altfel. Am pierdut la Debrecen cu 3-2, deci foarte greu. După care, acasă la Craiova, a fost egal, 2-2. Au egalat cu vreo două minute înainte de final ungurii și, cu scorul general de 5-4, ne-au eliminat din drumul spre Campionatul European care urmează în Letonia, Lituania și Slovenia. Este interesant de spus de ce a apărut Slovenia ca a treia țară care s-a alăturat celor baltice. De ce crezi? Pentru că s-a calificat Belarusul pe criterii sportive, dar belarușii nu au voie să intre – nici măcar sportivii și delegațiile oficiale – în țările baltice. Din acest motiv s-a adăugat Slovenia, care s-a calificat pe ruta preliminariilor și este țară gazdă pentru meciurile Belarusului, pentru grupa Belarusului sau pentru necesitățile de a găzdui Belarusul. Ai noștri la futsal sunt într-o cădere liberă. De ani de zile nu s-a mai ridicat nivelul, n-a mai progresat și, drept urmare, s-a micșorat numărul de echipe, aria de selecție și iată că am ajuns într-o situație în care nu ne mai calificăm nici la Campionatul European.

Știrea interesantă, cel puțin din punctul meu de vedere, legată de spațiul futsalului vine însă nu din România, ci din Republica Moldova, de la frații noștri care astăzi sunt în fața urnelor pentru acel exercițiu electoral al alegerilor parlamentare. Tot astăzi este o zi istorică: la ora 13:00 va începe meciul dintre Moldova și Ucraina la Campionatul European de Futsal pentru juniori sub 19 ani. Pentru prima dată, Moldova organizează o competiție sub egida FIFA, un Campionat European de Futsal, ceea ce este excepțional pentru populația sportivă și nu numai, de dincolo de Prut. Este un Campionat European de Futsal sub 19 ani, cu 8 echipe la start. Ei bine, sunt dueluri excepțional de interesante care se vor desfășura acolo. Moldova s-a calificat în calitate de țară gazdă și uite că, într-un fel sau altul, coincide cu faptul că moldovenii trebuie să-și aleagă viitorul – pro-european sau de altă natură – în fața urnelor pentru alegerile parlamentare.

Ceea ce e și mai interesant de spus și face parte cumva dintr-o natură geopolitică a sportului: această competiție se desfășoară într-o sală foarte modernă, Chișinău Arena, într-o suburbie a Chișinăului, care a fost construită din banii de la guvernul american. Deci banii care au venit către guvernul de la Chișinău după tranzacția de vânzare a Stadionului Republican – mă rog, ce mai rămăsese din fosta incintă a fostului Stadion Republican din mijlocul Chișinăului – care a fost vândut ambasadei Statelor Unite la Chișinău pentru ca acolo să se construiască o clădire modernă, cu parc administrativ și cu tot ceea ce trebuie. Ei bine, cu banii care au rezultat de acolo și cu faptul că s-a dezafectat o bază sportivă, s-a construit această sală și urmează să se construiască tot acolo, în perimetrul respectiv, și un stadion ultramodern la cele mai înalte standarde impuse de reglementările internaționale.

Eu cred că aici, da, într-adevăr, trebuie să vorbim despre acest lucru, pentru că sportul nu este doar un instrument care ne aduce o satisfacție iluzorie acum că i-am bătut pe unii sau că ne-am luat revanșa de la alții. Uite ce a făcut sportul: ai valorificat un edificiu sportiv, Stadionul Republican, care era într-o paragină totală (cu toate că paragină, nu cred, are grad de comparație), iar banii pe care i-ai obținut de acolo i-ai investit în altă parte, unde apare un complex sportiv multifuncțional cu bazin de înot, cu sală de sport, cu stadion cu nocturnă și toate celelalte, cu mini-hotel, am înțeles. Deci, este o infrastructură care probabil va ține niște ani, o infrastructură care la momentul la care va fi gata, probabil va fi mai modernă decât a fost Stadionul Republican la inaugurare.

Moderator: Cât de mult îmi place cum legi tu anunțul unui Campionat European de aceste lucruri din spate și de fiecare dată mai învățăm câte ceva. Îți mulțumesc foarte mult, tinere Maestre.

Cristian Frisc: Eu sunt cel care îți mulțumește, pentru că, uite, să știi că mi-a crescut optimismul dominical (de duminică) după această discuție cu tine de niște minute și sper că toată „sporovăiala” asta a noastră în fața publicului ascultător să fi fost una acceptată în case, la masa de duminică. Vă mulțumesc tuturor, vă doresc numai bine și să dea Dumnezeu să avem multe astfel de conversații cultural-sportive.

Moderator: Cât de frumos! Mersi mult! O zi faină să ai! Toate bune!

Cristian Frisc: Sănătate! Mersi! Mersi!

Maratonul transfrontalier Via Pontica a legat bulgarii și românii

Foto: (sursă: Alergarea Ruse-Giurgiu)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author