Vladimir Mitev
Rezumat
Filologul și muzicianul de muzică populară român Alexandru Draghici, care vorbește excelent limba bulgară, ne împărtășește drumul său spre descoperirea culturii balcanice și construirea unui „pod al prieteniei” între bulgari și români. El discută și de ce există o distanță între bulgari și români.
Puncte principale din interviu:
- Educație și muzică: A absolvit Filologia (Greacă și Română) la București, dar activitatea sa principală este muzica. A început cu muzica populară românească și a descoperit multe legături între culturile rurale din Balcani, ceea ce l-a ajutat să înțeleagă mai bine cultura balcanică.
- Colaborarea cu „Divertis”: Colaborează cu grupul cult din România, „Divertis”, în calitate de muzician, contribuind cu cântece și parodii.
- Interesul pentru Bulgaria: A început să învețe serios limba bulgară în urmă cu aproximativ doi ani. A descoperit o legătură între muzica românească și cea bulgară, în special în tehnica acordeonului, și subliniază că admirația pentru muzica bulgărească în România datează din anii socialismului, când televiziunea bulgară era urmărită acolo. Are înregistrări de cântece populare bulgărești, în special din regiunea Rodopi, care se potrivesc vocii sale.
- Relațiile româno-bulgare: Recunoaște că există o distanță între bulgari și români și este o lipsă de interes între cele două culturi, principalele obstacole fiind limba (bulgara având o origine diferită de română) și trecutul recent. Cu toate acestea, el subliniază că, de-a lungul secolelor, culturile au avut punți foarte puternice.
- Planuri de viitor: Visează la un proiect muzical de amploare, similar cu cele ale lui Bregović, care să combine muzica românească (din Muntenia și Moldova) cu cea bulgară, pentru a demonstra legăturile și asemănările lor puternice.
Introducere
Alexandru Draghici este un filolog și muzician român, cu un interes profund pentru muzica populară balcanică, fapt care îl determină să dezvolte propria punte către bulgari și celelalte popoare din Europa de Sud-Est. „Podul Prieteniei” a stat de vorbă cu el despre parcursul său personal și profesional, care l-a adus pe aceeași scenă cu trupa cult Divertis și l-a motivat să înregistreze cântece populare pe care le cântă în limba bulgară.
Muzica bulgară interpretată de Alexandru Draghici
Interviu
Alexandru, ești oaspetele „Podului Prieteniei” pentru că ai preocupări interesante – vorbești bulgara excelent, cunoști muzica populară bulgară, călătorești des în Bulgaria și, în general, ești foarte activ în spațiul român-bulgar. Dar aș vrea să începem cu o întrebare de prezentare: spune-ne despre activitatea ta de la început. Văd că mai întâi ai fost interpret de muzică populară, și anume românească, iar studiile tale au fost în alt domeniu, nu limba bulgară. Ne poți povesti care era activitatea ta înainte de a te ocupa de Bulgaria?
Da, mulțumesc pentru invitație. Prima mea activitate a fost muzica, încă din primii ani de școală. Am studiat la un liceu de muzică în orașul meu, care se numește Pitești și se află chiar în mijlocul Munteniei (Vlahia). Am început cu muzica populară românească, dar, între timp, „pe hârtie” sunt filolog – mi-am încheiat studiile superioare la București, specializarea „Filologie Greacă și Română”. Acest lucru m-a ajutat să văd că există multe punți între culturile noastre. M-am născut la Pitești, dar o mare parte din copilărie mi-am petrecut-o într-un sat aflat puțin mai la sud de oraș. Când am descoperit obiceiurile și expresiile bulgărești, a fost o mare surpriză pentru mine să descopăr legăturile care există între culturile noastre rurale. Pentru mine, această activitate înseamnă că pot înțelege mai bine cultura balcanică, nu doar pe cea românească.
Un alt lucru interesant la tine este că, la înfățișare, semeni foarte mult cu o figură cult – o personalitate, un actor și muzician care a făcut parte din celebra trupă „Divertis”, echivalentul trupei bulgare de comedie „Club OZN” din anii ’90. Interesant este că tu colaborezi cu „Divertis” după plecarea și decesul acestuia. Vorbesc despre Ioan Gyuri Pascu. Ce ne poți spune despre această relație cu „Divertis” și în ce măsură oamenii văd în tine și te recunosc ca pe cineva care seamănă la chip cu el?
Da, este adevărat că colaborez cu grupul „Divertis”, dar există o precizare foarte importantă – eu, din păcate, nu sunt actor, ci doar muzician. Nu pot face lucrurile pe care le făcea Ioan Gyuri Pascu și ajut trupa „Divertis” doar ca muzician – dacă au parodii sau cântece pe care să le interpretez pe scenă sau la televiziune.
Bine, și la un moment dat – poate datorită acelui sat pe care l-ai menționat sau pe altă cale – descoperi folclorul bulgar și îți dezvolți interesul pentru Bulgaria. Ne poți povesti despre această etapă din viața ta? Ce ai descoperit, ce te-a atras mai întâi și ce ai dezvoltat ulterior?
Dacă vorbim despre asta, discuția poate deveni puțin mai muzicală. Cea mai evidentă legătură între muzica românească și cea bulgară, în opinia mea, este tehnica acordeonului – ornamentica, ce probabil își are originea în tehnica cimpoiului. Nu știu exact, pentru că și în România există cimpoi aproape de graniță, de exemplu în zona în care se află orașul Craiova. Aceasta este cea mai evidentă legătură.
Apropo, cunosc mulți acordeoniști din România care au o mare admirație pentru muzica bulgară și pentru tehnica bulgărească la acordeon. Nu știu de unde știu despre ea – poate de la posturile de radio care se recepționau în București. Eu însumi ascult zilnic în mașină știrile din Bulgaria în direct. Dar poate nu este doar atât – acești acordeoniști probabil cunosc muzica bulgară încă din anii socialismului. Nu știu dacă publicul bulgar știe că în România, în perioada socialismului lui Ceaușescu, existau doar două ore de program TV, iar oamenii, cu niște antene vechi, prindeau televiziunea bulgară. Acolo erau filme, era muzică, și de atunci există această mare admirație, deoarece tehnicile acordeonului din România și Bulgaria seamănă puțin. Nu știu dacă și viceversa este valabilă.
Bine, dar în cele din urmă înveți să cânți folclor bulgar, ba chiar să și vocalezi – ai piese pe care le vom adăuga la interviu. În același timp, se pare că ai învățat limba destul de bine. Cum s-a întâmplat asta?
După cum am spus, am studiat greaca la universitate. Da, greaca este foarte diferită de bulgară, dar am început să învăț bulgara serios acum vreo doi ani. Cu cărți, filme, gramatică și așa mai departe. Îmi place mult gramatica în general, nu mi-a fost atât de greu. Iar în ceea ce privește cântatul – mi se pare că există o parte a folclorului bulgar care se potrivește cu vocea mea. De exemplu, cântecele din regiunea Rodopi. Am făcut deja înregistrări pentru două piese pe care cred că le cunoașteți.
Ne-am cunoscut la Ruse, când veniseși la un concert al trupei românești de dance K not K. Discutând ulterior, am aflat că ai fost în multe locuri din Bulgaria și că, în timp, ai dezvoltat o pasiune și o curiozitate foarte interesantă pentru tot ce este bulgăresc. În ce se traduce această activitate legată de Bulgaria? Care sunt descoperirile tale despre bulgari?
Pentru mine este important nu doar să înțeleg muzica și cultura română. De exemplu, când eram la școală și am decis să urmez studiile superioare la București cu limba greacă, am făcut-o pentru că aveam un mare interes pentru muzica balcanică. Credeam că limba greacă este la bază. Iar acum învăț bulgara, după aceea poate albaneza – nu știu. Pentru mine, lumea balcanică are o mare însemnătate și este extrem de interesantă. În opinia mea, Muntenia este o parte a regiunilor balcanice.
Bulgarii și românii – cum vezi relațiile dintre ei? Nu ți se pare că în România foarte puțini oameni se interesează profund de Bulgaria așa cum o faci tu? Poate nici în Bulgaria nu sunt atât de mulți oameni care să fie legați durabil de România și să se intereseze de ea. Nu crezi că există o anumită distanță între bulgari și români? Sau poate greșesc? Poate că tu, de fapt, arăți că nu este așa și că se întâmplă lucruri foarte interesante la nivel uman, pe care pur și simplu nu le vedem în mass-media?
Da, exact așa este. Mi se pare că există o distanță între bulgari și români și o lipsă de interes între culturile noastre, care, după cum am spus, seamănă destul de mult. Cred că principalul obstacol este limba. Este greu, trebuie să ai răbdare, multă răbdare, pentru a învăța o limbă care, dincolo de numeroasele cuvinte comune, are o origine diferită de cea română. Cred că acest lucru îi oprește pe români să învețe bulgara – despre invers nu știu exact. Ne desparte și acest trecut recent – anii socialismului, războaiele și toate celelalte. Dar, sincer să fiu, se simte și astăzi că, timp de multe secole, aceste două culturi au avut multe punți.
Cum vei dezvolta puntea ta între bulgari și români? Ai planuri – pentru concerte sau pentru mai multe călătorii? Pur și simplu improvizez. Ce planuri ai pentru dezvoltarea punții tale personale către bulgari?
Da, visez. Momentan pot doar să visez. Aceasta trebuia să fie un secret, dar dacă tot a apărut întrebarea…
Visez la un proiect muzical în care să se cânte și muzică românească, și bulgărească, cu multe instrumente. Ceva mare, ceva imens – ca proiectele lui Bregović, de exemplu. Dar să conțină muzică bulgară și românească – românească din Muntenia și din Moldova. Astfel voi putea arăta și demonstra că ele seamănă foarte mult și că aceste legături sunt foarte puternice.
Foto: Alexandru Draghici (sursă: Alexandru Draghici)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
