Alexandru Ionașcu
Rezumat
Iată un rezumat scurt al textului lui Alexandru Ionașcu despre ce a văzut la Festivalul Internațional Shakespeare:
- Context și importanță: Între 21 și 31 mai 2026, Craiova găzduiește Festivalul Internațional Shakespeare (peste 400 de evenimente), transformând un oraș industrial ex-comunist într-un pol al turismului cultural și un spațiu multicultural.
- Spectacolul Venedikli Tacir: O adaptare turcească a piesei Neguțătorul din Veneția realizată prin teatrul tradițional de umbre și marionete (originar din Bursa, sec. XVI). Păpușarul interpretează solo toate vocile (inclusiv feminine) pentru personajele emblematice Hacivat și Karagöz, într-o reprezentație cu încărcătură mistică și simbolică.
- Spectacolul Doi tineri din Verona: Pus în scenă la Muzeul Exilului de studenții Academiei de Arte din Banja Luka (Bosnia și Herțegovina). O interpretare modernă, cu accente interbelice și de film noir, combinată cu muzică balcanică, pop și pantomimă.
- Concluzie: Festivalul completează o perioadă festivă pentru oraș (marcând și reușita echipei locale de fotbal), fiind o invitație deschisă la cultură pentru toate categoriile de public.
Recenzie
În sfârșitul lui mai 2026 Craiova a devenit capitala României a teatrului – mai exact, între 21-31 mai, în orașul din sudul României se desfășoară Festivalul Internațional Shakespeare. Acest festival de teatru se ține din 1994 și, în acest an, înseamnă peste 400 de evenimente dintre cele mai diverse, conferințe, spectacole ținute în diverse clădiri de cultură din oraș, proiecții de ecranizări din teatrul shakespearian, activități pentru copii și adolescenți, spectacole ținute în școli din oraș, expoziții de costume și chiar numere de magie și spectacole cu mimi. Nu se întâmplă multe în Craiova din punct de vedere cultural, însă festivalul Shakespeare care se ține din două în doi ne face orașul cunoscut iubitorilor de teatru și nu numai. Se înțelege că orașul devine un centru turistic și nu orice fel de turism, ci un nod al turismului cultural. Acest detaliu este foarte important pentru un oraș ex-comunist dintre cele mai banale, adică industrie grea dispărută, activitate culturală redusă, cinematografe închise. Cum ar veni, Craiova nu este prea diferită de orașele mari românești (peste o sută de mii de locuitori) post-1989. Chiar blocurile comuniste din Craiova sunt incredibil de banale, foarte puțină variație. Însă acum, în aceste zile, Craiova a devenit un oraș multicultural mulțumită festivalului Shakespeare.
Cel mai evident exemplu al multiculturalismului de festival de care se bucură acum Craiova este numărul mare de actori, regizori și simpli pasionați de teatru proveniți din culturi diverse, companii de teatru din Spania, Germania, dar și Africa de Sud sau Kenya. În cea de-a cincea zi de festival, am participat la un spectacol de păpuși, o interpretare a piesei Neguțătorul din Veneția în limbajul micilor marionete cu proveniență non-occidentală. Mai exact, spectacolul s-a numit Venedikli Tacir și a presupus câteva marionete mișcate în spatele unui cearșaf alb și dialogând prin vocea păpușarului. Vocile marionetelor descriau personaje bine definite, cu inflexiuni diferite, inclusiv o voce feminină. Replicile nu au fost subtitrate, dar nici nu a fost nevoie de traducere, vocile căpătau o materialitate prin care simțeam că sunt ființe reale, iar dialogul în turcă avea o savoare anume. Două marionete ieșeau în evidență. La sfârșit, unul din artiștii păpușari a povestit despre istoria acestui teatru de păpuși specific turcesc și apărut în Bursa pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, exact când activa și William Shakespeare, cum a observat cineva din public. Personajele păpuși numite Hacivat și Karagöz sunt două personaje distincte în cultura anatoliană, primul reprezintă figura scolasticului cu studii care urmărește să se dezvolte prin educație și este, de obicei, reprezentat printr-o marionetă verde. Karagöz este omul obișnuit din Anatolia, fără prea multă cultură și este reprezentat printr-o marionetă roșie. La auzul acestei scurte descrieri, m-am gândit la ce scria Dan Alexe despre Nastratin Hogea, o figură a culturii turco-persane răspândită în toată lumea musulmană, inclusiv în Balcani, un derviș rătăcitor provenit din confreriile mistice sufi. Că acest teatru de păpuși are o sursă mistică am aflat când translatorul ne informa că lumina proiectată pe fundalul cearșafului alb reprezintă sufletul, spiritul, iar la sfârșit, când micile păpuși îi salută pe cei din public și se întorc în cutie este o metaforă despre cum sufletul omului părăsește lumea și corpul se duce în sicriu. O adevărată performanță pentru păpușar să imite voci diferite, iar pentru un spectacol păpușarul are nevoie de o lună pentru a reuși vocea fiecărui personaj-marionetă în parte, inclusiv cele feminine. Să fii păpușar într-un spectacol cu personajele păpușăriei turcești clasice Hacivat și Karagöz este o adevărată muncă de actorie în forță, un exemplu al legăturii teatrului cu vechile tradiții mistice.
De la tradiționalul teatru turcesc de păpuși voi trece la un mic spectacol pe care l-am văzut în cea de-a opta zi a Festivalului Shakespeare. În curtea din spatele Muzeului Exilului, studenții de la secție actorie din cadrul Academiei de Arte UNIBL au pus în scenă Doi tineri din Verona, una dintre cele mai puțin cunoscute piese ale Bardului. Obscuritatea piesei nu i-a descurajat pe studenții din Bosnia și Herțegovina, care au reușit o versiune foarte modernă, cu muzică, mici numere de mimi și costume care trimiteau ușor la cultura din perioada interbelică. Astfel, actrița care o interpreta pe Silvia își spunea replicile cu tandrețe și cu o seducție aparentă, dar care la fel de bine putea fi ironie față de gesturile amoroase ale lui Valentine. Îmbrăcămintea actriței mi se părea că face trimitere la un personaj dintr-un film noir al anilor ’40, de tipul femme fatale. Actrița care o interpreta pe Julia avea o candoare simpatică, era amuzantă și degaja un aer de tristețe în același timp. Cei doi actori care îi jucau pe Valentine și Proteus exprimau frumos acea auto-iluzie masculină care îi face pe bărbați să nu mai vadă imaginea de ansamblu. Că am zis de muzică, la un moment dat, din boxe s-au auzit ritmuri balcanice, ca dintr-un film Emir Kusturica, dar și bucăți de muzică pop. Seducție, prietenie destrămată sub fiorul dragostei și presiunilor sociale, bărbați nesigură. pantomimă și atmosferă din imaginarul balcanic, așa arată Shakespeare imaginat de studenții Academiei de Arte a Universității din Banja Luka.
Festivalul Internațional Shakespeare continuă zilele acestea la Craiova, o coincidență dintre cele mai frumoase, având în vedere că echipa de fotbal a orașului a reușit eventul, câștigând cupa și campionatul României. Iar eu îi invit pe toți cei care trec prin Craiova să viziteze festivalul Shakespeare – sunt evenimente pentru toată lumea.
Foto: O adaptare turcească a piesei Neguțătorul din Veneția realizată prin teatrul tradițional de umbre și marionete (sursă: Alexandru Ionașcu)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui în limba română din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
