Vladimir Mitev, Comunitatea Liberală, 17 martie 2026
Rezumat
Introducere: Un succes care a surprins pe toată lumea
Vladimir Mitev își începe articolul publicat în The Liberal Community subliniind faptul că aderarea Bulgariei la zona euro, la 1 ianuarie 2026, a fost un eveniment care i-a surprins chiar și pe bulgari. În ciuda așteptărilor inițiale privind haosul care ar fi urmat în timpul trecerii la noua monedă, procesul s-a desfășurat fără probleme, fără perturbări semnificative. Totuși, acest caz a scos în evidență un fenomen psihologic specific regiunii – mentalitatea de schadenfreude (răutate). Presa românească a căutat inițial confirmarea existenței unor probleme, în timp ce o parte a populației bulgare a abordat schimbarea cu scepticism, din cauza temerilor legate de pierderea suveranității și de inflație.
Concurența economică și elitele
O atenție interesantă a fost acordată reacției elitelor românești. În timp ce românii obișnuiți au susținut adesea parcursul Bulgariei către euro, în rândul eșaloanelor superioare a apărut un sentiment de invidie.
- Paradoxul veniturilor: Într-o perioadă de austeritate severă în România, Bulgaria a demonstrat finanțe stabile și salarii competitive (un salariu mediu brut de 1.369 € pentru țară și 1.900 € pentru Sofia).
- Factori obiectivi: Deși economia românească este mai avansată din punct de vedere tehnologic și are o bursă mai dezvoltată, Bulgaria a câștigat cursa către zona euro datorită unei datorii publice de zece ori mai mici și unui deficit bugetar mai redus.
- Context politic: Autorul face o paralelă cu anul 2019, când Bulgaria a fost prezentată ca model în sectorul justiției (în ciuda lipsei unor condamnări efective la nivel înalt), în timp ce lupta anticorupție din România se afla într-un impas. În ambele cazuri, lobby-ul puternic al GERB în cadrul PPE a jucat un rol în imaginea pozitivă a țării la Bruxelles.
Pragmatism vs. Conservatorism
Articolul explică faptul că România nu se grăbește să adere la zona euro nu doar din cauza incapacității economice, ci și din cauza lipsei voinței politice pentru un control financiar mai strict. Modelul românesc, care se bazează pe consum, este similar cu cel al Poloniei, în timp ce Bulgaria, constrânsă mult timp de sistemul de casă de monedă, a urmat o cale mai conservatoare, similară cu cea a statelor baltice. Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, prevede aderarea României nu mai devreme de peste cinci ani.
Bariera psihologică și prejudecățile
Vladimir Mitev acordă o atenție deosebită psihologiei relațiilor bilaterale. Bulgaria și România au evoluat „în tandem” de zeci de ani, dar rămân străine una de cealaltă.
- Prejudecata românească: Vecinii noștri încă mai au percepția că bulgarii sunt „agenți ruși” sau parteneri nesiguri, ceea ce alimentează teama că relații mai strânse cu Bulgaria ar putea împiedica aspirațiile României către Occident.
- Lipsa de ambiție a Bulgariei: Autorul critică elitele bulgare pentru lipsa de comunicare și de ambiție în ceea ce privește România, observând că Bulgaria s-a reorientat spre Occident încă din anii 1980, dar acest lucru rămâne un fapt necunoscut publicului român, din cauza lipsei de comunicare.
Bariera psihologică și prejudecățile
Articolul se încheie cu un apel la transformarea relațiilor:
- Integrarea „Umbrei”: Bazându-se pe Jung, autorul sugerează ca cele două națiuni să înceteze să-și proiecteze calitățile negative una asupra celeilalte și să recunoască provocările comune.
- De la periferie la centru: În contextul divizării UE într-un „nucleu” și o „periferie interioară”, cooperarea dintre Bulgaria, România și Grecia ar putea crea un nou centru economic în Europa de Sud-Est.
- Inițiativa cetățenească: Exemple precum crearea unui club de limbă română în Ruse arată că schimbarea va veni de la oamenii obișnuiți care construiesc încredere prin proiecte comune, mai degrabă decât de la politicieni.
Concluzie
Aderarea la zona euro este un semn clar că tranziția Bulgariei nu este fără sfârșit. Succesul Bulgariei cu noua monedă va fi un test nu numai pentru economia sa, ci și pentru capacitatea regiunii de a se moderniza și sincroniza. Vladimir Mitev îi îndeamnă pe români să dezvolte o curiozitate față de noua realitate din Bulgaria, iar pe bulgari să dea dovadă de mai multă ambiție în relațiile cu cei 19 milioane de vecini din nord.
Articol
La câteva zile după aderarea Bulgariei la zona euro, pe 1 ianuarie 2026, am fost contactat de un editor de la o televiziune românească care m-a rugat să acord un interviu despre „haosul” legat de procesul de trecere de la leva la euro. Însă nu aveam impresia că există vreun haos. Procesul de schimbare a monedei a fost, poate, legat temporar de unele nereguli ale băncilor comerciale sau ale comercianților, dar totul decurgea fără probleme și nu părea ca dificultățile să fie atât de semnificative. Așa că am refuzat propunerea.
Însă această întâmplare a fost o confirmare suplimentară a unui lucru pe care l-am simțit atât în mass-media, cât și în rândul anumitor elite de ambele părți la începutul anului – o atitudine de schadenfreude – acea „bucurie” când lucrurile nu merg bine și căutarea unei confirmări că există o lingură de catran în cazanul cu miere, cazanul fiind aderarea Bulgariei la zona euro.
Reportajele televiziunilor românești din Ruse și Sofia au surprins corect faptul că o parte importantă a populației bulgare privește cu neîncredere și scepticism înlocuirea levei cu euro. Acești compatrioți ai mei adesea nu au afaceri proprii și nu văd cum îi va avantaja direct moneda euro. Ei au observat că în 2025 și în anii precedenți a existat o inflație mai mare și aveau temeri că aderarea la zona euro înseamnă pierderea suveranității, a demnității naționale și o consolidare a puterii acelor segmente ale societății pe care le privesc cu antipatie.
Mai interesantă a fost însă reacția elitelor și a cetățenilor români. Pe tot parcursul anului 2025, am simțit că sprijinul pentru aderarea Bulgariei la zona euro este mai mare printre românii cu care interacționez decât printre interlocutorii mei bulgari. În același timp, am reușit să percep și o doză de gelozie din partea unei părți a elitelor românești.
Competiția dintre elitele bulgare și române
Într-un moment în care România se află într-o nouă eră de austeritate, Bulgaria s-a trezit brusc cu finanțe excelente. În mod neașteptat, chiar și veniturile bulgarilor, cu un salariu mediu brut de 1369 de euro pentru întreaga țară și aproximativ 1900 de euro pentru Sofia, păreau bune. Nu doar românii, ci și bulgarii înșiși se întrebau: cum se face că, după ce ani de zile România a fost un exemplu de dezvoltare economică, bulgarii au depășit-o brusc pe drumul către zona euro?
O senzație similară de nedreptate a existat în 2019 când, ca urmare a stopării luptei anticorupție în România – care trimisese un număr semnificativ de miniștri la închisoare –, Bulgaria a fost dată brusc drept exemplu în ceea ce privește justiția în rapoartele Comisiei Europene prin Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), și asta fără ca figuri politice sau mafiote importante să fie condamnate definitiv. Atât atunci, cât și acum, la putere se afla GERB – partidul lui Boiko Borisov, cu un lobby puternic în Partidul Popular European și în Comisia Europeană, iar tocmai acest lobby a fost explicația convenabilă pentru motivul pentru care bulgarii i-au depășit „cu viclenie” pe români, după ce mult timp știrile venite din Bulgaria fuseseră aproape exclusiv negative.
Doar că, de data aceasta, au existat indicatori obiectivi pe care mass-media românească însăși i-a indicat: datoria publică a Bulgariei este de aproximativ 10 ori mai mică decât cea a României în termeni numerici (în timp ce PIB-ul bulgăresc care este în jur de 3 ori mai mic), iar deficitul bugetar românesc nu permite nicio intenție de aderare la zona euro în următorii 5-7 ani.
Compararea cu „bulgarii” a fost însă superficială – economia românească are o complexitate tehnologică mai mare a exporturilor sale și o industrie mai bine dezvoltată. În plus, Bursa de Valori București este mult mai dezvoltată decât Bursa de Valori Bulgară din Sofia.
România și zona euro
Comparațiile dintre Bulgaria și România nu arătau cu exactitate cine și unde se află, nu doar din cauza diferențelor macroeconomice. Așa cum au arătat interviurile mele cu economiști români, România nu este în zona euro poate nu pentru că nu poate, ci pentru că elitele sale de stat și de afaceri, în mod pragmatic, nu se grăbesc să adere și să accepte un control mai strict asupra propriilor finanțe. În consecință, absența unei coaliții de factori politici și economici în favoarea aderării la zona euro duce la lipsa unor politici care să prioritizeze deficitul bugetar scăzut, inflația mică și alte condiții necesare pentru calitatea de membru al clubului euro.
Spre deosebire de România, Bulgaria a avut mult timp finanțe conservatoare și o politică salarială prudentă, fiind sub regim de consiliu monetar (currency board), iar leva bulgară a fost legată printr-un curs fix de euro. Dar în timp ce economia bulgară este mică și orientată spre export – similar cu cele din Slovenia, Slovacia sau țările baltice, toate membre ale zonei euro – economia românească a fost impulsionată, în anii de dinaintea tăierilor de venituri, de un consum în creștere, ceea ce o apropia mai mult de cea a Poloniei – o altă țară care nu se grăbește să introducă moneda euro.
După ce Bulgaria a introdus euro, am auzit de la cel mai înalt nivel – de la guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu – că România se poate gândi la aderarea la zona euro cel mai devreme peste cinci ani, dacă deficitul bugetar va fi sub control.
Dacă euro transformă pozitiv economia și veniturile bulgarilor, acest lucru ar putea juca un rol benefic și pentru introducerea monedei unice în România. Dacă Bulgaria se va confrunta cu probleme macroeconomice, acest lucru ar încetini, probabil, parcursul României către zona euro. Astfel, susținătorii euro din România au tot interesul ca moneda euro să aibă un impact pozitiv asupra economiei bulgare.
În același mod, bulgarii – în special cei din nordul țării – au un interes vizibil ca economia românească să-și depășească problemele fiscale și să iasă din recesiunea tehnică, deoarece cetățenii români mai bogați vor putea cheltui mai mult pe bunuri și servicii oferite de bulgari sau de companii cu sediul în Bulgaria.
Situația este de tip win-win: fie câștigăm împreună și ne dezvoltăm în sincron, fie ne vom bucura de eșecurile vecinilor noștri, dar vom plăti și prețul faptului că aceștia se dezvoltă cu o viteză mai mică sau rămân în urmă.
Marea prejudecată românească despre bulgari
Și tocmai aici, după tot ce am scris mai sus sub formă de teze economice, vine și un comentariu de-al meu despre psihologia relațiilor româno-bulgare. Cele două națiuni ale noastre merg „la pachet” de decenii, în timp ce la nivel local nu se cunosc, au stereotipuri negative una despre cealaltă și lasă impresia că, dacă ar fi posibil, s-ar desprinde cu bucurie din pachetul în care se află.
Oare aderarea Bulgariei la zona euro nu este un moment în care elitele românești ar trebui să depună eforturi pentru a cunoaște mai bine Bulgaria, pentru a-și dezvolta concepte despre ea în actualitatea sa, care să permită interacțiunea și îmbogățirea reciprocă între bulgari și români? Și oare competiția oarbă dintre cele două țări nu ar trebui să lase locul, treptat, cooperării dintre ele?
Din contactele mele cu români din diferite generații, am rămas cu impresia că în mintea lor este încă vie o imagine din epoca Brejnev sau din anii ’90, conform căreia noi, bulgarii, suntem în totalitate agenți ruși sau, în cel mai bun caz, dacă nu suntem ruși, suntem agenți bulgari. Dar, în orice caz, nu merităm încredere. Nu avem prea multe de oferit. Iar apropierea de noi ar putea dăuna, ar putea discredita, ar putea slăbi aspirația ancestrală a României către Occident și ar putea bloca România și pe români în periferia de care vor să se desprindă.
Bulgaria și Europa de Vest
Cum reușesc, mai exact, aceste temeri să coexiste cu faptele realității – că Bulgaria folosește euro, că este membră a NATO, UE, Schengen și urmează să adere la OCDE?
În opinia mea, apartenența la aceste structuri de integrare occidentală este legată de reforme și transformări sociale corespunzătoare. Iar societățile din interiorul lor au echilibre interne modificate față de cele din afara lor.
Bulgaria urmează un curs de apropiere de Europa de Vest nu de acum, ci încă din anii ’80 (când, pe vremea lui Jivkov, a început reorientarea sa economică către Germania de Vest și Japonia, în contextul diferențelor între Jivcov și Gorbaciov). Iar dacă acest lucru a rămas neînțeles și neconștientizat de către români în ultimii peste 36 de ani, acest lucru se datorează probabil lipsei de comunicare și de ambiție din partea elitelor bulgare în raport cu România.
Psihologia relațiilor româno-bulgare
Dar o cauză posibilă este și competiția balcanică dintre cele două națiuni, care menține structural indiferența și disprețul reciproc. Poate că pentru părți ale elitelor românești a fost avantajos să pară susținători neechivoci ai Occidentului, pe fundalul încercărilor bulgare de a juca un rol de punte între diversele „occidente” și „oriente”.
Cum să explicăm atunci fenomenul Georgescu? Sau manevrele lui Nicușor Dan, care a mers la Washington doar pentru a participa la Consiliul Păcii al lui Trump pe 19 februarie 2026, dar a omis să onoreze aniversarea începutului războiului din Ucraina la Kiev, cinci zile mai târziu?
Cred că atât bulgarii, cât și românii suntem deja suficient de maturi, suficient de europenizați și suficient de pragmatici pentru a înceta să mai proiectăm unii asupra celorlalți calitățile și realitățile negative pe care le purtăm adânc în noi înșine. Aderarea Bulgariei la zona euro nu ar trebui să creeze un sentiment de rămânere în urmă pentru români care, chiar și în criză, continuă să aibă o economie mai dinamică și mai complexă.
Introducerea monedei euro la sud de Dunăre arată, poate, că noi, bulgarii, suntem mai complecși și mai diferiți decât imaginea de masă despre noi. Iar dacă noi, bulgarii, surprindem pozitiv, poate că merităm o atenție și un efort mai mari. Astfel, identitatea statică în relațiile româno-bulgare – imaginea noastră despre vecinii de dincolo de Dunăre, care până acum ne-a făcut să ne evităm și să nu avem încredere unii în alții – ar putea, probabil, în sfârșit, după decenii de imuabilitate, să înceapă să sufere o transformare, grație relațiilor reale și directe dintre noi.
Recepția de Ziua Națională a Bulgariei, pe 3 martie, în sala „Unirii” a Parlamentului României, cu între 800 și 1000 de oaspeți anul acesta, este poate unul dintre semnele că, în sfârșit, Bulgaria începe să aibă o ambiție orientată către cei 19 milioane de locuitori ai României, și nu limitată la cei 6.000 de etnici bulgari din România.
Dar articolul meu este un apel nu atât la legitimitatea statului bulgar – care continuă să aibă problemele sale serioase legate de rețelele oligarhice ce se reproduc în toți „profeții” politici noi și vechi –, cât un îndemn pentru români de a-și dezvolta o curiozitate și o ambiție sinceră în ceea ce-i privește pe bulgari ca oameni.
Cetățenii ambelor țări sunt purtătorii schimbării în relații
Schimbarea în relațiile bilaterale și regionale va depinde tot mai mult nu de politicieni, diplomați și oameni de afaceri, a căror rată de succes se vede în inerția și lipsa de angajament predominante până acum în relațiile româno-bulgare.
Într-o lume tot mai financiarizată, o lume în care forța brută și hegemonica este ineficientă în relațiile bilaterale din cadrul UE, evoluția acestora va depinde tot mai mult de capacitatea cetățenilor, a oamenilor obișnuiți, de a-și realiza propriile proiecte în spațiul româno-bulgar și în regiune. Pentru ca acest lucru să se întâmple, ei trebuie să construiască încredere. Iar aceasta este legată de dorința de înțelegere, de simpatie și de curiozitate față de celălalt.
Locul Europei de Sud-Est în viitoarea UE
Divizarea care se conturează între țările din nucleul UE (economiile de vârf din Europa de Vest plus Polonia) și țările de viteză a doua, printre care Bulgaria și România, ar putea să îi determine pe bulgari și pe români să găsească unii la alții experiența și dinamica economică ce le lipsesc atunci când atrag investiții și caută comerț sau experiență în relațiile cu nucleul.
Ideea nu este să ne marginalizăm întorcându-ne către regiunea noastră. Dimpotrivă, pentru România, Bulgaria și Grecia, conectarea infrastructurală la care lucrează va reproduce logica centrului între ele. Ele vor fi un pilon și un avanpost în procesul de integrare și europenizare a Balcanilor de Vest și a regiunii Mării Negre.
Dar pentru a fi această punte între UE și regiune, elitele și popoarele lor trebuie să realizeze, în sfârșit, că ceea ce ne respinge la ceilalți este ceva ce purtăm în noi înșine. Iar calea psihologică înainte, cel puțin conform lui Jung, constă în iluminarea și integrarea „umbrei” noastre.
În aceste zile, la Ruse – orașul bulgar care este poate cel mai deschis influenței culturale și politice românești –, un grup de bulgari vorbitori de limba română, unii cu diplome de la universități românești, discutăm despre înființarea unui club al vorbitorilor de română în oraș, în cadrul căruia să împărtășim experiențe și să ne manifestăm curiozitatea față de România.
Dacă această idee se va realiza, ea ar permite relații mai intense între locuitorii din Ruse și vorbitorii de română de pretutindeni. Și ar arăta că trăim deja în viitorul în care suntem în spațiul Schengen, în care tot mai mult relațiile economice dintre noi sunt denominate în euro și în care noi, cei care am fost tradițional periferia Occidentului, desfășurăm logica centrului între noi.
În momentul în care bagajul nostru din trecut va începe să sufere o transformare, vom realiza potențialul enorm al unor relații aparent neatractive – cele dintre români și bulgari. Relații în care comunicarea noastră și îmbogățirea reciprocă ne apropie de nucleul UE, deoarece permit sincronizarea noastră și depășesc fragmentarea noastră.
Concluzie
Mi se pare că bulgarii nu realizează ce li s-a întâmplat odată cu aderarea la zona euro. Ei spun doar: „Acum văd care este valoarea reală a salariului meu”. Și nu trăiesc niciun fel de extaz sau exces din faptul că fac cumpărături și sunt plătiți în euro.
Aderarea la zona euro este însă un semn clar că Bulgaria nu stă pe loc și că tranziția ei nu este infinită. De acum înainte, managerii financiari ai economiei bulgare afirmă că depinde de noi să ne gestionăm economia astfel încât să simțim beneficiile aderării la zona euro, spune Dimitar Radev, guvernatorul Băncii Naționale a Bulgariei.
Va reuși Bulgaria cu noua sa monedă? Timpul va arăta.
Dar este clar că, orice s-ar întâmpla, Bulgaria și România sunt două țări în care oamenii ar trebui să urmărească cu interes și seriozitate ceea ce se întâmplă la vecini. Iată și ce se întâmplă: echilibrele din regiunea noastră și din țările noastre se schimbă. Elementele euro-atlantice sunt în avans în ceea ce privește finanțele, conectarea infrastructurii, apărarea și securitatea. Dar înțelegerea noastră despre noi înșine și despre vecinii noștri nu se actualizează la fel de repede cu ritmul schimbărilor.
De aceea, sper că acest articol contribuie la o nouă perspectivă asupra Bulgariei și a bulgarilor. Nu pentru că nu mai există multe din vechile moduri de gândire și realități. Ci pentru că este timpul să identificăm ceea ce este nou la bulgari. Românii, care sunt capabili să identifice acest lucru încă de pe acum, au câștigat bătălia pentru modernizarea regiunii.
Foto: Steagul bulgar și moneda euro (sursă: Comunitatea Liberală)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
