Vladimir Mitev:‌ Relațiile dintre Republica Moldova și Bulgaria traversează o perioadă excelentă

Mihai Mogîldea, Paralela 47, Radio Moldova, 11 septembrie 2026

Rezumat

Iată rezumatul integral și detaliat al transcrierii emisiunii „Paralela 47” de la Radio Moldova din ziua de 11 septembrie 2026 (moderată de Mihai Mogîldea, cu participarea analistului politic Mihai Isac și a jurnalistului Vladimir Mitev):

Iată un rezumat pe scurt al emisiunii:

• Blocajul Ungariei și extinderea UE: Politicianul ungar Péter Magyar condiționează deblocarea negocierilor de aderare ale Ucrainei de garantarea drepturilor minorității maghiare din Transcarpatia. Din cauză că parcursul european al Moldovei este legat de cel al Ucrainei, Chișinăul devine o victimă colaterală, având ultimele 4 clustere de negociere blocate. Maia Sandu încearcă identificarea unor soluții de compromis prin dialog direct cu Budapesta.
• Recomandări pentru Chișinău: Analistul Mihai Isac subliniază că Budapesta folosește tema minorităților pentru acces la fonduri europene și mize electorale interne. În acest context, Republica Moldova trebuie să continue reformele tehnice și să-și consolideze diplomația bilaterală cu toate capitalele din UE pentru a evita dependența de jocurile politice terțe.
• Relația moldo-bulgară: Vizita ministrului Mihai Popșoi la Sofia confirmă susținerea fermă a Bulgariei pentru aderarea Moldovei la UE. Cooperarea se extinde pe plan economic, energetic (prin Coridorul Vertical de gaze) și educațional (filiala Universității din Ruse la Taraclia).
• Perspectivele privind euroscepticismul în Bulgaria: Jurnalistul Vladimir Mitev explică faptul că, deși există discursuri eurosceptice la Sofia, Bulgaria nu va urma modelul radical al Ungariei, neavând resursele economice necesare pentru o politică izolaționistă.
• Statutul comunității bulgare: Pentru a menține relații bune cu Sofia, Chișinăul a oferit raionului Taraclia un statut special de municipalitate în cadrul reformei administrative, demonstrând o diplomație regională adaptabilă.

Video

Emisiune

Intro

Dictor:

”Paralela 47. Republica Moldova pe harta lumii.” 

Mihai Mogîldea 

Bună seara, dragi ascultători! De la microfonul Radio Moldova vă salută Mihai Mogîldea și vă invit să rămâneți alături de noi la o nouă ediție a emisiunii *Paralela 47*, realizată în parteneriat cu Institutul pentru Politici și Reforme Europene și Fundația Konrad Adenauer. 

Discutăm astăzi despre depășirea blocajului Ungariei pe dimensiunea deschiderii ultimelor clustere de negocieri pentru procesul de aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană, dar și despre impactul asupra Republicii Moldova. Vom aborda, de asemenea, importanța vizitei oficiale a ministrului de Externe, Mihai Popșoi, la Sofia pentru relațiile moldo-bulgare și, totodată, vom discuta despre comemorarea a 25 de ani de la atacurile teroriste asupra Statelor Unite ale Americii din 11 septembrie 2001 și repercusiunile acestora asupra mediului internațional. Alături de mine în platoul Radio Moldova se află, ca de obicei, analistul politic Mihai Isac. Mihai, bună seara!

Mihai Isac 

Bună seara! Mulțumesc frumos pentru invitație!

Mihai Mogîldea 

Pe parcursul emisiunii de astăzi vor interveni prin telefon și Antonia Pup, cercetătoare doctorală la Institutul Universitar European, dar și Vladimir Mitev, jurnalist și fondator al portalului româno-bulgar Podul Prieteniei. 

Politica Ungariei față de aderarea Ucrainei la UE‌ și semnificația acestei politici pentru aderarea Republici Moldova la UE

Mihai, începem cu acest discurs destul de opozant, dacă pot să spun așa, al liderului politic ungar Péter Magyar cu privire la deschiderea negocierilor de aderare pe ultimele clustere ale Ucrainei la Uniunea Europeană. În aceste zile, politicianul ungar s-a referit la acest subiect spunând expres faptul că Ucraina trebuie să mai facă încă câțiva pași în direcția asigurării respectării drepturilor comunității maghiare din Ucraina pentru ca Ungaria să-și retragă blocajul cu privire la deschiderea acestor negocieri. 

Subiectul dat are o importanță majoră și pentru Republica Moldova, pentru că, fără ca Ungaria să-și retragă acest veto asupra Ucrainei, nu vom putea nici noi să deschidem negocierile de aderare pe dimensiunea ultimelor clustere rămase. Ne aducem aminte că în iunie am obținut o decizie pozitivă din partea statelor europene pentru deschiderea negocierilor de aderare pe dimensiunea primelor clustere, iar atunci exista destul de mult optimism că vom reuși în luna iulie să obținem o decizie favorabilă și pentru ultimele clustere. Iată că acest lucru nu s-a întâmplat. 

Ungaria pare din nou că pune bețe în roate acestui proces și, din câte se pare, Republica Moldova încearcă să găsească o soluție de compromis. Chiar astăzi, președinta Maia Sandu a discutat la telefon cu Péter Magyar și, printre subiectele abordate, s-a numărat și parcursul nostru european.

Vreau pentru început să lămurim această problemă care ține de Ucraina. Se menționează de mai multe ori acest aspect în spațiul public, nefiind întotdeauna clar: în ce constă această problemă legată de minoritatea maghiară din Ucraina?

Mihai Isac 

Este foarte importantă interacțiunea internațională pentru a furniza mai multe informații, iar Ungaria a sprijinit instituțional formarea unor grupuri de funcționari publici — inclusiv din Ministerul de Externe și din alte structuri ale administrației publice locale și centrale — în vederea implicării în procesul de integrare europeană și a unei mai bune administrări a treburilor ce țin de aceste dosare. Dar, atunci când vine vorba despre relația Kievului cu propriile minorități, sunt probleme semnalate anterior, inclusiv în marja discuțiilor dintre România și Ucraina. Din punct de vedere istoric, zona transcarpatică (regiunea Transcarpatia), care cuprinde și o parte din Maramureșul istoric, a fost subiectul unor pretenții teritoriale ale părții maghiare. Această regiune, cunoscută și sub numele de Rutenia, a fost stăpânită de Regatul maghiar medieval, de Polonia, ulterior a intrat în componența Imperiului Habsburgic, apoi a făcut parte din Cehoslovacia — fiind și zona unde România avea granițe directe cu acest stat — ulterior a fost ocupată în Al Doilea Război Mondial de partea maghiară și, ulterior, a revenit Uniunii Sovietice, conform tratatelor de pace încheiate la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. 

În regiunea respectivă locuiește o comunitate importantă maghiară și, de asemenea, mai sunt și comunități etnice românești, slovace; avem și o populație care se autoidentifică drept ruteană/rusină. Regiunea respectivă a reprezentat întotdeauna, după anii ’90, o problemă pentru guvernul de la Kiev, atât datorită situației comunității maghiare, cât și acțiunilor unor medii radicale proruse din regiunea respectivă. Regatul maghiar a desfășurat o politică activă de colonizare cu etnici maghiari în timpul stăpânirii sale, iar astăzi avem, desigur, urmările acestei politici, Budapesta solicitând Ucrainei respectarea anumitor drepturi. 

Aici intervine și disputa dintre cele două părți: care drepturi trebuie apărate, unde se opresc aceste drepturi și unde încep obligațiile. După cum știm, guvernul Orbán a folosit întotdeauna acest mecanism al protecției minorităților ca armă împotriva altor state de-a lungul timpului, inclusiv România, Slovacia sau Serbia. Însă, conform Constituției ucrainene, care încă nu este adusă la nivelul prevederilor europene, mai sunt foarte multe de făcut în această privință.

Mihai Mogîldea 

Vorbim de o comunitate de circa 60.000–70.000 de etnici maghiari care se află astăzi pe teritoriul Ucrainei, în această regiune. Printre solicitările venite de la Budapesta se numără cele legate de funcționarea școlilor în limba maghiară, utilizarea limbii maghiare în administrația școlară, posibilitatea susținerii examenelor în limba maghiară și, evident, utilizarea limbii maghiare la nivel local. A existat un acord agreat cu Ucraina în luna iunie, despre care menționai, care conținea o serie de angajamente asumate de către Ucraina. Pe de o parte, Ucraina spune că a înregistrat progrese legate de aceste angajamente. Pe de altă parte, Ungaria nu este mulțumită și nu dorește să ofere acest vot de încredere Ucrainei legat de ultimele clustere de negocieri. Cât crezi că va dura această situație? Dincolo de aceste declarații expuse, ce își dorește cu adevărat Ungaria? Vorbim iarăși despre o strategie de șantaj în raport cu Uniunea Europeană, prin care dorește să obțină acces la fonduri europene sau anumite privilegii în relația cu Uniunea Europeană? Sau mai degrabă este vorba despre relația bilaterală cu Ucraina, în care încearcă să pună piciorul în prag și să-și arate dorința de a dicta tonul acestei relații?

Mihai Isac 

Putem vorbi despre ambiții ale părții maghiare pe ambele paliere. Vorbim în primul rând despre continuarea modelului Orbán în relația cu Bruxelles-ul, un model care își face adepți și în Balcani. Ne uităm la unele declarații și acțiuni ale guvernului de la Sofia, iar noul premier dorește un acces mult mai facil la o serie de resurse financiare europene și dorește ca pe viitor statul maghiar să nu mai fie afectat de alte poziții contrare pe care Budapesta ar dori să le adopte în diferite dosare, cum ar fi cel al migrației, al energiei nucleare sau al relațiilor cu Federația Rusă. De asemenea, pentru electoratul maghiar, situația minorităților etnice maghiare din afara granițelor Ungariei a fost întotdeauna o temă sensibilă, folosită electoral de fostul premier Orbán. Practic, Ungaria a desfășurat o adevărată operațiune specială de pașaportizare a etnicilor maghiari — și nu numai — din regiunile pe care Ungaria le revendică din punct de vedere istoric, în urma Tratatului de la Trianon, când regiuni precum Transilvania și Banatul au intrat în componența României și s-au reunificat cu restul provinciilor istorice românești. 

Așa am văzut și Voivodina aderând la Regatul Iugoslaviei de atunci, dar după anii ’90 Ungaria a încercat să exploateze aceste sensibilități și a desfășurat, după cum spuneam, o campanie dură de pașaportizare. Guvernul Orbán a implementat o strategie de formare a unor adevărate entități administrative paralele în anumite regiuni și, desigur, tot acest efort a avut drept rezultat și apariția unor conflicte, cum este cel pe care îl vedem în regiunea Transcarpatia. După aderarea României și a Ungariei la Uniunea Europeană, acest dosar al drepturilor minorității maghiare din România a fost clarificat. 

Pe lângă această comunitate maghiară, trebuie să subliniem că în Ucraina locuiesc aproximativ 500.000 de etnici români — atât în Maramureșul istoric, în regiunea Cernăuți din nordul Bucovinei, în Ținutul Herța, cât și în sudul Basarabiei — iar de asemenea avem comunități importante și în marile orașe din Ucraina. De asemenea, avem câteva sute de mii de etnici bulgari care locuiesc acolo, așa-numiții bulgari basarabeni (avem și noi o comunitate importantă a bulgarilor basarabeni în zona de sud). Mai avem și comunități poloneze, comunități belaruse. 

Deci, în Ucraina, această relație dintre autoritățile centrale și minorități este afectată de anumite particularități și, mai ales, de modul în care Moscova reușește să instrumentalizeze aceste divergențe pentru a dinamita relațiile dintre Kiev și statele-mamă, pentru că vedem, de asemenea, și problema bisericească. În general, statul ucrainean se ferește să creeze un precedent care ar putea fi folosit ulterior de Federația Rusă pentru a slăbi, din punct de vedere legislativ, statul ucrainean. De-a lungul anilor au fost mai multe planuri și de autonomizare a regiunii respective, susținute, desigur, și de Federația Rusă. Ungaria încearcă, prin folosirea acestei minorități destul de mici din punct de vedere numeric — vorbim de 60.000–70.000 de oameni, adică practic o treime din sectorul Botanica — să-și atingă scopurile. Dar este vorba și de faptul că premierul maghiar nu își permite să pară slab în fața Uniunii Europene.

Mihai Mogîldea 

Să ne întoarcem la țara noastră și la modul în care ar trebui să abordăm această problemă. Așadar, cum spuneam anterior, avem două clustere din șase pe care le-am deschis până la ora actuală: Clusterul 1 (Valori fundamentale), deschis pe 15 iunie, și Clusterul 6 (Relații externe), deschis pe 14 iulie. 

Se referă aceste două clustere în linii mari la valori fundamentale, justiție, lupta anticorupție, bună guvernare, afaceri interne, dar și relațiile comerciale internaționale și politica externă și de securitate. Mai rămân încă patru clustere foarte importante care țin de zona economică, piața internă, agricultură, mediu — domenii absolut prioritare pentru procesul de negocieri. 

Totuși, așa cum spuneam, se atestă această întârziere. Calendarul nostru era mult mai ambițios, declarațiile venite de la Chișinău erau mai ambițioase și până la sfârșitul verii se dorea finalizarea acestui proces de deschidere a negocierilor pe clustere. Nu s-a reușit din cauza blocajului Ungariei. Încă din iulie au existat tentative de a finaliza acest proces și chiar și atunci Ungaria și-a exprimat opoziția. Iată, la reuniunea din această săptămână s-a întâmplat același lucru și vedem că Chișinăul încearcă să caute unele pârghii pentru a debloca situația. Spuneam despre această discuție avută astăzi de președinta Maia Sandu, discuție în cadrul căreia au fost abordate mai multe aspecte: relația bilaterală cu Ungaria, parcursul nostru european și situația de securitate din regiune. Care crezi că ar trebui să fie strategia și abordarea noastră pentru a obține până la urmă o deblocare a situației, ținând cont de faptul că noi nu suntem implicați direct în această problematică dintre Ungaria și Ucraina, dar impactul se răsfrânge asupra noastră și, din câte se pare, ajungem din nou în același punct destul de complicat în care ne-am aflat și anul trecut, până când contextul politic din Ungaria a permis o abordare un pic diferită legate de extinderea Uniunii Europene?

Mihai Isac 

Am văzut, după cum spuneam, o strategie interesantă adoptată de Chișinău în relațiile cu guvernul de la Budapesta. Chiar dacă de la Budapesta se lansau aproape săptămânal atacuri dure la adresa Kievului, nu am identificat în declarațiile publice ale înalților oficiali maghiari niciun semn că aceștia s-ar opune integrării Republicii Moldova. În acest moment putem părea o victimă colaterală a acestei situații. Este important să continuăm implementarea părții tehnice, pentru ca atunci când va veni binecuvântarea politică a deschiderii acestor negocieri pe aceste clustere să fim pregătiți.

Uniunea Europeană încearcă în acest moment să identifice modalități care să poată duce la deblocarea negocierilor, inclusiv prin decuplarea Republicii Moldova de Ucraina. Există în interiorul Uniunii Europene o opoziție din partea anumitor state cu privire la acest proces, inclusiv statele baltice și anumite state vestice, iar o decizie de decuplare ar putea fi folosită de propaganda Federației Ruse în scopul dinamitării bunelor relații din regiune. Însă trebuie să fim conștienți că politica înseamnă și decizii dure. Este extrem de important ca noi să continuăm procesul de reformă și să nu ne ascundem în spatele încurcăturilor din relațiile dintre Kiev și Budapesta. Dar este și un semnal de alarmă pentru Republica Moldova: țara noastră trebuie să intensifice procesul de creare a unei arhitecturi de diplomație bilaterală care să funcționeze la turații maxime în anii următori. Nu putem să avem relații bune doar cu Bruxelles-ul; trebuie să avem relații bune cu Lisabona, cu Valletta, cu Nicosia, cu Danemarca. Este important ca problemele Republicii Moldova să fie cunoscute în lume, pentru a evita ca pe viitor să devenim victime ale unor situații politice interne ale altor țări.

Relațiile moldo-bulgare în contextul vizitei la Sofia a ministrului moldovean de externe Mihai Popșoi

Mihai Mogîldea 

Un subiect important ține de relația țării noastre cu Bulgaria, în contextul în care la Sofia există deschidere pentru aprofundarea relației cu Republica Moldova, dar, în același timp, odată cu instalarea noului guvern, există și unele voci care spun că Bulgaria ar putea să adopte o poziție mai eurosceptică în următoarea perioadă și să-și consolideze relațiile bilaterale cu Federația Rusă. Au existat semnale în acest sens; vedem în ce măsură acest lucru este adevărat sau nu. Discutăm despre acest subiect prin telefon cu jurnalistul Vladimir Mitev, fondatorul portalului româno-bulgar Podul Prieteniei. Domnule Mitev, bună seara!

Vladimir Mitev 

Bună seara!

Mihai Mogîldea 

Domnule Mitev, în această săptămână s-a aflat la Sofia ministrul de externe Mihai Popșoi. Domnia sa a avut mai multe întrevederi cu oficiali bulgari și s-a discutat despre relația noastră bilaterală, inclusiv pe dimensiunea economică, dimensiunea politică, reforma administrației publice locale și modul în care este vizată Taraclia, dar și comunitatea bulgară din Republica Moldova. În acest context, vreau să vă întreb cum sunt privite la Sofia perspectivele de aderare la Uniunea Europeană ale Republicii Moldova și domeniile de interes pentru Bulgaria în cooperarea cu țara noastră?

Vladimir Mitev 

Din ceea ce văd și ceea ce se discută în ultimii ani Sofia este un susținător ferm al aderării Republicii Moldova la UE. De exemplu, am văzut în această vară că ministra de externe din Sofia a propus un schimb de experiență și sprijin în ceea ce privește aderarea și reformele, adică Bulgaria să-și împărtășește experiența de aderare. 

Mai mult, văd că Bulgaria are interese în mai multe domenii în ceea ce privește Republica Moldova. Desigur, geopolitic cred că susține clar aderarea la UE. Văd interes economic în mai multe domenii, de exemplu în energetică. Putem observa că în ultima perioadă o companie bulgară livrează gaz natural pe piața din Moldova. 

De asemenea, văd că Bulgaria, prin acest traseu care se numește Coridorul Vertical, este menită cumva să joace un rol mai important în livrările de gaz natural din sud spre nord, adică din aceste centre de gaz lichefiat din Grecia până în Moldova și Ucraina. 

S-a vorbit inclusiv în săptămâna aceasta, în timpul vizitei domnului Popșoi la Sofia, că este timpul să vedem mai multe investiții bulgare în Moldova. Eu, de exemplu, știu că una dintre băncile moldovenești are capital bulgar, deci ne putem imagina că, odată cu relațiile politice — care mi se par foarte bune — ne putem aștepta și la o creștere a relațiilor economice. 

Mai mult, Bulgaria are o relație strânsă cu comunitatea din sudul Moldovei, unde sunt etnicii bulgari. S-a vorbit în ultimii ani — inclusiv încă din timpurile guvernului Jeliazkov — că această colaborare legată de Universitatea din Ruse, care a deschis o filială la Taraclia, este susținută din ambele părți, în sensul că se așteaptă ca europenizarea atât de dorită de statul moldovean și de cetățenii din Moldova să vină cumva și prin intermediul educației oferite de această universitate. 

Deci, dacă pot face un rezumat din discuțiile neoficiale și pe fondul a ceea ce se scrie în media, pot spune că nu doar moldovenii se bucură de faptul că sunt bineveniți la Sofia; mi se pare că și în Bulgaria este apreciat faptul că există o ușă deschisă în Republica Moldova în mai multe privințe, în mai multe proiecte sau perspective.

Radev și suveranismul său

Mihai Mogîldea 

Premierul desemnat, care a fost ales după alegerile parlamentare, s-a poziționat de multe ori diferit în relația cu Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică, nu s-a ferit uneori să-și arate opoziția față de viziunile prezentate de cele două organizații și de multe ori a fost etichetat ca fiind mai eurosceptic, dacă îi putem spune așa. Vreau să vă întreb cum vedeți astăzi aceste temeri legate de faptul că Bulgaria ar putea să urmeze drumul Ungariei din timpul lui Viktor Orbán și să devină în timp un aliat mai apropiat al Federației Ruse? Totodată, care este riscul apariției unor viziuni mai eurosceptice în cadrul guvernului bulgar, viziuni care ar putea să ne afecteze și pe noi în contextul în care suntem în proces de aderare la Uniunea Europeană?

Vladimir Mitev 

Dacă trebuie să fiu foarte scurt, răspunsul ar fi că Bulgaria va face ceea ce i se permite, iar apartenența la Uniunea Europeană și la structurile euro-atlantice înseamnă anumite limite și pentru Bulgaria. Cred că Bulgaria nu va merge dincolo de ce îi permit resursele sale și, în acest context, pot dezvolta un pic răspunsul meu. 

Când au fost alegerile din aprilie 2026, atât în Ungaria, cât și în Bulgaria, am discutat cu Ștefano Bottoni, un analist maghiar popular și în România și în general în spațiul romanofon. Am discutat și cu Sergiu Mișcoiu, unul dintre analiștii mari din România, întrebând dacă ne putem aștepta ca un „nou Orbán” să crească în regiune. Ambii au spus că nu se poate, iar logica era simplă: resursele de care dispunea Ungaria sau Orbán personal nu sunt disponibile nimănui altcuiva din regiune. 

Desigur, se creează îngrijorare cu privire la anumite poziții lui Radev este un fapt, iar elitele proeuropene sau intelectualii din Bulgaria contestă tot mai profund și mai dur anumite acțiuni. Dar, în același timp, dacă ne uităm la acțiuni, nu doar la vorbe, putem vedea că sprijinul pentru Ucraina — de exemplu livrările de arme — continuă prin intermediul comercianților. Putem vedea că Bulgaria nu oprește și nu pune veto la nicio decizie a Uniunii Europene față de Ucraina. Deocamdată mi se pare că Radev crește mai degrabă ambiguitatea retorică, ceea ce este probabil acceptabil în unele sensuri în epoca actuală, când însuși contextul internațional nu este permanent fixat pe opoziție. Pe de altă parte, mi se pare că Bulgaria încă face ceea ce trebuie să facă. Eu personal mai mizez pe faptul că Bulgaria nu va face mișcări atât de bruște. Vorbe pot fi, dar Bulgaria are interese strategice în ceea ce privește Macedonia de Nord și nu cred că își va permite ca stat să deschidă alte fronturi, de exemplu să înstrăineze alți aliați sau parteneri din regiune. 

Deci mi se pare că Bulgaria are anumite resurse, dar ceea ce făcea Ungaria și ce resurse avea Ungaria nu se poate compara, în opinia mea, cu ce are Bulgaria. Ungaria are investiții chinezești și americane majore. În Bulgaria, abia acum vedem o vizită a unei delegații în China; mi se pare că abia acum începe un pic să se îmbunătățească dinamica economică în acest sens. Deocamdată mi se pare că încă suntem departe de o situație în care Bulgaria să aibă o dinamică economică care să-i permită să fie atât de independentă de Europa de Vest. 

Deci desigur că, teoretic, situația se poate deteriora, așa cum spuneți, dar mi se pare că mai este un drum până acolo. De asemenea, mizez pe faptul că liderii bulgari se gândesc la ceea ce fac și nu vor lua decizii care să le dăuneze șanselor pentru perioada viitoare.

Mihai Mogîldea 

Domnule Mitev, vă mulțumesc mult pentru aceste informații din primă sursă aduse de la Sofia și vă mai așteptăm aici, la Radio Moldova.

Vladimir Mitev 

Mulțumesc și eu.

Semnificația relațiilor moldo-bulgare (perspectiva lui Mihai Isac)

Mihai Mogîldea 

Dragi prieteni, continuăm discuțiile în platoul Radio Moldova. Mihai, așadar, Bulgaria reprezintă pentru noi astăzi un stat căruia trebuie să-i acordăm atenție, mai ales că avem precedentul cu Macedonia de Nord — stat care până în prezent are procesul de aderare blocat din cauza unor modificări la nivel constituțional solicitate de către Bulgaria. În Macedonia de Nord există o comunitate bulgară destul de importantă, iar solicitarea venită de la Sofia de recunoaștere a minorității bulgare în Constituție blochează aderarea Macedoniei de Nord la Uniunea Europeană.

Noi, din câte se pare, jucăm până în acest moment destul de inteligent această carte a relației bilaterale cu Bulgaria și am reușit să acomodăm practic aceste solicitări venite din partea Bulgariei legate de Taraclia (ne aducem aminte de statutul universității care funcționează acolo). Astăzi, Bulgaria acordă o atenție specială statutului Taracliei în contextul reformei administrației publice locale și știm că, deja conform celor anunțate de guvernul nostru, Taraclia va avea statut de municipalitate, diferit față de statutul celorlalte raioane din țara noastră. 

Vreau să te întreb cum vezi starea actuală a lucrurilor în această relație bilaterală cu Bulgaria și, cumva repetând întrebarea adresată anterior, dacă există riscul ca Bulgaria să alunece în această direcție mai eurosceptică și să pună la un moment dat anumite condiții Chișinăului, ce ar putea să ne complice drumul nostru de aderare la Uniunea Europeană?

Mihai Isac 

Există această vorbă, prezentă sub diferite forme în toate limbile lumii: „niciodată să nu spui niciodată”. Nu putem prezuma că știm acțiunile guvernului de la Sofia peste un an sau doi. Știm că în acest moment Bulgaria nu face parte dintre statele care s-ar opune integrării europene a Republicii Moldova. 

Este adevărat că Bulgaria este extrem de importantă pentru Republica Moldova, fiind al cincilea sau al șaselea partener comercial din interiorul Uniunii Europene. Bulgaria este un stat bine cunoscut multora dintre ascultătorii noștri ca destinație de vacanță. Totodată, Bulgaria oferă anual zeci și sute de burse pentru etnicii bulgari (și nu numai) din Republica Moldova. Avem comunități importante la Plovdiv și la Sofia; personal le cunosc pentru că am și învățat în acest stat balcanic.

Mihai Mogîldea 

Dar sunt și mulți cetățeni bulgari aici, pe teritoriul țării noastre, cu dublă cetățenie.

Mihai Isac Absolut! 

Înainte ca legislația română să fie mai permisivă în procesul de redobândire a cetățeniei române, opțiunea cetățeniei bulgare a reprezentat pentru mulți dintre cetățenii noștri o cale spre Occident. Nu există în acest moment statistici foarte clare cu privire la numărul de cetățeni bulgari de pe teritoriul Republicii Moldova, dar acesta depășește cu siguranță numărul celor care s-au declarat etnici bulgari la ultimul recensământ. 

Există relații istorice foarte bune. Să nu uităm că armata care a eliberat Bulgaria în timpul Războiului de Independență (Războiul Româno-Ruso-Turc din 1877–1878) a plecat de la Chișinău. Primul liceu cu predare în limba bulgară din epoca modernă a fost înființat la Bolgrad, când acest teritoriu aparținea Principatului românesc al Moldovei. 

Avem foarte multe legături istorice și avem nevoie, desigur, și de dezvoltarea relațiilor comerciale. Este un capitol dureros pentru noi: Republica Moldova ar trebui să fie mult mai activă pe piața bulgară. Însă această deplasare a ministrului Popșoi și discuția președintei Maia Sandu cu liderii din regiune demonstrează capacitatea Republicii Moldova de a implementa, atunci când există voință, o diplomație inteligentă. Este extrem de important ca Republica Moldova să nu devină victima unor conflicte politice interne din Danemarca, din Franța sau din alte state europene. Știm ce pasiuni a trezit în Olanda procesul de aderare al Ucrainei — a fost și un referendum în urmă cu câțiva ani, un referendum în care majoritatea electoratului olandez s-a opus integrării europene a Ucrainei. Tocmai aceste lecții trebuie să fie învățate de Chișinău. Este nevoie ca problemele Republicii Moldova să fie cunoscute, după cum spuneam, și la Lisabona, și la Nicosia, și la Paris. Nu trebuie să ne uităm pe o hartă doar la importanța statului din punct de vedere economic, politic, militar sau al populației. Așa cum mergem cu inima deschisă în statele baltice — în Estonia, în Lituania, în Letonia — așa trebuie să mergem și în alte state europene. Mai ales că Bulgaria este un aliat necesar și în contextul în care se discută din ce în ce mai mult despre cuplarea Republicii Moldova cu regiunea Balcanilor de Vest.

Fotografie: Ministrul bulgar de externe, Velislava Petrova-Ceamova (în dreapta), și omologul său moldovean, Mihai Popșoi (în stânga) (sursă: YouTube)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui în limba română din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author