Codru Vrabie: Reforma judiciară din Republica Moldova încă nu are succese

Vladimir Mitev

Rezumat

Iată un rezumat al interviului cu Codru Vrabie despre reforma judiciară din Republica Moldova și comparația cu situația din România:

Aprecierea reformei judiciare din Republica Moldova

Expertul Codru Vrabie consideră că reforma judiciară din Republica Moldova nu este o reușită. Ea a fost inițiată ca răspuns la tratamentul preferențial de care beneficiau oligarhii și politicienii corupți în justiție.

Măsura Vetting-ului:

• Scop și implementare: S-a introdus măsura excepțională și temporară a vetting-ului (verificarea antecedentelor personale și profesionale) pentru judecători și procurori, începând cu candidații pentru Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Consiliul Superior al Procuraturii (CSP).
• Rezultate contradictorii: Deși noile consilii au fost constituite, deciziile luate ridică semne de întrebare, iar magistrații care au trecut de vetting nu sunt neapărat mai competenți.
• Efecte negative: Vetting-ul a continuat pentru funcțiile de conducere, având ca rezultat faptul că mulți judecători și procurori preferă să demisioneze sau să nu candideze pentru a evita procedura. Acest lucru a dus la un deficit de personal competent în sistem.
• Exemplul Veronica Dragalin: Fostul procuror-șef anticorupție, Veronica Dragalin, a plecat din funcție din cauza presiunilor politice, fiind acuzată, printre altele, că nu a reușit extrădarea lui Vladimir Plahotniuc. Vrabie menționează că plecarea ei este un exemplu de pierdere a unui profesionist competent. O tentativă de comasare a structurilor anticorupție și anticrimă organizată, căreia Dragalin i s-a opus, a fost confirmată ca o decizie nepotrivită și de Raportul Comisiei de la Veneția.
• Concluzie: Măsurile au avut vizibilitate și succes electoral, dar rezultatul judiciar real întârzie să apară.

Soluții și ieșirea din impas:

• Deschiderea sistemului: Soluția propusă, valabilă și astăzi, ar fi fost introducerea inițială a circa 100 de judecători și 100 de procurori noi, cu standarde înalte de integritate. Aceștia ar fi redus volumul de muncă al celorlalți și ar fi stabilit un nou standard de referință pentru procedura de vetting aplicată celor vechi.
• Vetting în România: Vrabie trage un semnal de alarmă pentru România, avertizând că nu trebuie preluată ideea unui vetting al magistraților în forma în care a fost aplicat în Moldova, pentru a evita greșelile evidente.
• Integritatea în afara magistraturii: Este esențială ridicarea standardului de integritate și în profesiile conexe justiției (avocatură, notariat, lichidatori, executori judecătorești), deoarece personaje cu probleme de integritate pot migra din magistratură în avocatură (exemplu: Lia Savonea), pervertind în continuare sistemul.

Asemănări între România și Moldova:

• Problema lipsei de verificare a averilor și conflictelor de interese ale magistraților de către Agenția Națională de Integritate (ANI) și Fisc este valabilă în ambele țări.
• În Moldova, nu s-a întărit capacitatea permanentă a ANI și a Fiscului de a verifica magistrații, lăsând verificarea doar în sarcina comisiei de vetting, ceea ce nu este sustenabil pe termen lung.

Generația tinerilor Lideri din Justiție:

• Absolvenții programelor de instruire (precum „Lideri pentru Justiție”) sunt pe „partea bună a baricadei” și susțin o agendă de reformă sistemică și sustenabilă.
• Acești profesioniști sunt, deocamdată, marginali în sistem și nu sunt lăsați să ocupe funcții de conducere.
• Expertul se așteaptă ca, în următorii cinci ani, dacă reformele vor avea succes, aceștia să ajungă în poziții de decizie și să devină modele de comportament.
• Procesul este lent, dar evoluează în direcția cea bună, necesitând răbdare și optimism

Codru Vrabie despre cererile de reformă judiciară din România după difuzarea filmului documentar al Recorder despre justiția capturată

Codru Vrabie: Justiția română trebuie schimbată din temelie. Mi-e frică însă că vom vedea doar câteva modificări legislative cosmetice

Intro

Codru Vrabie este activist civic, trainer şi consultant pe teme de bună guvernare, transparenţă, responsabilitate şi integritate în sectorul public, contribuind la mai multe măsuri de reformă în justiţie şi administraţia publică. Licenţiat în ştiinţe juridice şi politice (cu studii în România, Bulgaria, Statele Unite), respectiv masterat în ştiinţe administrative şi afaceri europene (cu studii în România, Olanda, Spania), Codru lucrează din 1998 pentru societatea civilă din România. Din 2010, Codru lucrează în cadrul programului Lideri pentru Justiţie, care este replicat din 2017 şi în Republica Moldova.

Reforma judiciară din Republica Moldova

Timp de câțiva ani, Republica Moldova era dată ca exemplu de unii oameni din sectorul ONG pentru reforma sa judiciară. Cum apreciați reforma judiciară din Republica Moldova? Unde a reușit și unde n-a reușit?

Cu privire la reforma judiciară din Republica Moldova, consider că ea nu este o reușită. 

În esență, cu 4-5 ani în urmă, ei au constatat că oligarhii și politicienii corupți ai Moldovei beneficiau de un tratament preferențial în justiție. Să spunem că era o situație similară cu cea pe care o vedem astăzi în România, însă determinată de alte motive istorice și instituționale. S-a dorit o modificare profundă a sistemului prin introducerea unui pachet legislativ ce cuprindea măsura excepțională și temporară a vetting-ului pentru judecători și procurori.

Ce este vetting-ul? Acesta reprezintă o formă de verificare a antecedentelor personale și profesionale pentru fiecare judecător și procuror în parte. Au început acest demers mai întâi cu candidații pentru Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Superior al Procuraturii. Putem spune că au avut un succes de etapă, fiind constituite noile consilii, însă deciziile luate de acestea în ultimele șase luni ridică numeroase semne de întrebare și generează puncte de vedere contradictorii.

Acest lucru demonstrează că magistrații care au trecut prin procedura de vetting nu sunt neapărat mai competenți sau mai inteligenți decât cei de dinainte. Se constată erori și greșeli care ar fi putut fi evitate; prin urmare, nu aș cataloga aceasta drept o măsură de succes în ceea ce privește reforma.

Ulterior, s-a continuat cu vetting-ul pentru persoanele care ocupă funcții de conducere în sistemul de justiție: la nivelul Curții Supreme, al președinților Curților de Apel și ai judecătoriilor din Republica Moldova. Rezultatul constatat este că mulți judecători și procurori preferă să nu mai candideze pentru funcții de conducere, tocmai pentru a evita procedura de vetting, sau pur și simplu aleg să părăsească magistratura. Din nou, ne aflăm într-o situație în care nu putem vorbi despre un succes. Deși s-ar putea argumenta că sistemul se „curăță” de cei care aveau probleme de integritate, problema apare atunci când pleacă oameni cu adevărat competenți.

Vă pot oferi un exemplu concret: Veronica Dragalin, care a fost procuror-șef anticorupție în Moldova până în februarie 2025. Aceasta a fost nevoită să plece din funcție din cauza presiunilor exercitate de politicienii de la guvernare. A plecat un om extrem de competent, fără a mai trece prin procedura de vetting, deoarece nu mai era cazul.

Ce i s-a reproșat doamnei Dragalin? I s-a reproșat că nu a reușit să îl extrădeze pe fostul prim-ministru Vladimir Plahotniuc din Grecia, unde acesta se refugiase. Interesant este că domnul Plahotniuc a fost adus, în cele din urmă, în Republica Moldova, dar șase luni mai târziu. Cum a fost forțată doamna Dragalin să plece? Printr-un proiect de lege depus în Parlament pentru comasarea structurilor de parchet anticorupție și anticrimă organizată, măsură pe care dumneaei a calificat-o drept o „mare tâmpenie” din punct de vedere politic. Raportul Comisiei de la Veneția, apărut recent, confirmă exact poziția doamnei Dragalin, recomandând să nu se dea curs acestei comasări.

Ceea ce încerc să subliniez este că au fost luate măsuri cu mare vizibilitate, marcate de un grad ridicat de populism, menite să atragă electoratul. Aceste măsuri au funcționat pe palier electoral, având în vedere că partidul Maiei Sandu a recâștigat președinția și majoritatea în Parlament. Totuși, rezultatul judiciar — acolo unde era reală nevoie de reformă — nu se vede încă. Dimpotrivă, în prezent, Republica Moldova se confruntă cu un deficit și mai pronunțat de judecători și procurori, iar volumul de muncă pentru cei rămași a crescut considerabil.

Ne aflăm, așadar, într-o situație similară cu cea din România, în care profesioniștii din sistem consideră că reformele propuse nu vin în sprijinul actului de justiție, ci au substrat politic. Există o mișcare puternică de rezistență în rândul magistraților din Moldova. Diferența față de România este că, în Moldova, magistrații care se opun reformei provin din două categorii: conservatorii antireformiști (ca în România) și reformiștii convinși, care se opun măsurilor actuale ale Guvernului deoarece își doresc o altă abordare.

În România, pentru moment, reformiștii par să fie alături de Guvern, dar acest lucru ar putea fi temporar, până când vor fi prezentate proiectele concrete. Până atunci, mai avem de așteptat aproximativ două-trei luni.

Referitor la asemănările dintre Moldova și România, aș vrea să trag un semnal de alarmă: dacă ne uităm cu atenție la cum a fost realizată reforma aceasta cu vettingul din Moldova, avem de tras o concluzie foarte importantă pentru România. Mai exact, sub nicio formă nu trebuie admisă ideea de a se face și în România un vetting al magistraților, așa cum s-a făcut în Moldova, în pachetul de reforme pe care urmează să-l vedem (dacă îl vom vedea în următoarele trei luni). Dacă mergem în acea direcție, vom face o greșeală evidentă.

Ieșirea din impas

Dacă s-a ajuns la acest impas, cum se iese de aici? 

Ce are de făcut Moldova — și ce ar fi trebuit să facă încă de acum patru ani (am dat un interviu pe acest subiect chiar la Chișinău) era ca, înainte de a introduce vettingul, să deschidă magistratura moldovenească pentru a aduce în sistem circa 100 de judecători și 100 de procurori noi. Oameni care să corespundă unor standarde înalte de integritate și care, odată introduși în sistem, să îi permită factorului politic să spună: „Iată, restul de 400 de judecători vechi, vă introducem într-un sistem de vetting pentru a vedea cum corespundeți față de standardul celor 100 de judecători noi”. La fel și pentru cei 700 de procurori vechi, raportat la cei 100 noi.

Dacă se făcea acest lucru, în primul rând scădea volumul de muncă al oamenilor. Având un volum de muncă mai mic, aceștia s-ar fi putut uita mai cu atenție la propriul parcurs profesional și, eventual, ar fi putut corecta erorile din trecut. Iar cei care nu doreau sub nicio formă să rămână la noul standard ar fi putut pleca din magistratură fără ca sistemul să sufere, deoarece locurile erau deja acoperite de noii veniți.

Cred că această soluție poate fi aplicată și astăzi în Moldova, dacă la nivelul Ministerului Justiției, în parteneriat cu Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Superior al Procuraturii, se înțelege nevoia de personal nou în sistem. Mi-e teamă însă că nu se va întâmpla.

Mai atrag atenția asupra unui lucru, la fel de important atât în Moldova, cât și în România: este esențial să se lucreze împreună cu Uniunea Avocaților din Republica Moldova, respectiv cu Uniunea Națională a Barourilor din România. Trebuie ridicat standardul de integritate pentru avocații care intră în profesie. Dacă acceptăm ca personaje de tip Lia Savonea să plece din magistratură (fie cea din Moldova, fie cea din România) și să intre direct în avocatură, nu am rezolvat absolut nimic la nivelul sistemului. Sistemul va fi în continuare pervertit. Avem nevoie de aceste standarde de integritate peste tot, nu doar în magistratură.

Comparația între justiția din România și cea din Republica Moldova

Ce mai arată comparația între starea justiției din România și din Republica Moldova?

Voi spune încă un lucru care mi se pare important, fiind valabil în egală măsură pentru ambele țări. Poate că în Moldova situația este puțin mai gravă din cauza măsurii excepționale a vettingului.

S-a ajuns aici pentru că Agenția Națională de Integritate și Serviciul Fiscal de Stat (cum se numește în Moldova) nu au reușit sau nu au vrut niciodată să verifice judecătorii și procurorii. Acest lucru este valabil și în România: ANI și Fiscul, fie că vorbim de Chișinău sau București, nu au controlat niciodată averile și conflictele de interese ale magistraților.

În Moldova s-a introdus vettingul ca măsură excepțională, însă de patru ani încoace nu s-a făcut nimic la nivel de legislație sau proceduri pentru a întări capacitatea permanentă a ANI și a Fiscului de a verifica magistrații. Câtă vreme această verificare rămâne doar în sarcina comisiei de vetting, măsura nu este sustenabilă pe termen lung. Știm că măsura este excepțională; în maximum doi ani comisiile se vor desființa și riscul este să nu rămâi cu nimic solid, sustenabil.

De aceea, consider că lecția din Moldova trebuie replicată în România prin monitorizarea atentă a capacității ANI și a Fiscului de a verifica magistrații. Odată ce am stabilit acest lucru — și sunt conștient că este o agendă de reformă pe termen mediu spre lung, de doi-trei ani, nu ceva ce se rezolvă în trei luni — avem nevoie de întărirea integrității și în avocatură, notariat, în rândul lichidatorilor sau al executorilor judecătorești. Oriunde în sistemul de justiție pot apărea personaje de tip Savonea care să corupă și să pervertească întregul mecanism.

Aceasta este părerea mea: este nevoie de o intervenție foarte atentă și, repet, de o inteligență superioară care să analizeze idei, concepte și sisteme. Dacă în acest proces serviciile secrete au sau nu un rol, îmi declin competența, căci nu mă pricep la acest aspect. Dar dacă au un rol, este nevoie să o facă inteligent, nu prin măsuri de tipul „hai să-i prindem pe micuți și să le tăiem capul”.

Tinerii lideri din justiție și viitorul reformei judiciare din România și Republica Moldova

Sunteți implicat de ani de zile în instruirea tinerilor lideri din justiție în ambele țări. Cum vedeți această generație? Cât de multă ea are potențial și schimbă ceva din sistemul judiciar și în societatea din România și Republica Moldova?

Referitor la absolvenții programelor noastre de instruire, vă spun sincer: sunt foarte fericit că se află toți de „partea bună a baricadei” – cu ghilimelele de rigoare. Cu alte cuvinte, i-am urmărit și am observat că susțin o agendă de reformă sistemică, sustenabilă, care să poată dăinui pe termen lung. Au valorile potrivite, iar acest lucru mă face teribil de fericit, deoarece înseamnă că ne-am făcut meseria bine.

În egală măsură însă, acești oameni, după cum vă spuneam mai devreme, sunt relativ marginali în sistem, în sensul că nu sunt lăsați să ocupe funcții de conducere din care să exercite o influență reformistă și din care să poată iradia în sistem noile valori ale meseriei. Aceasta este o deficiență care, probabil, va fi acoperită în timp. Mai exact, mă aștept ca, dacă aceste reforme vor avea succes, acești oameni să ajungă, într-un fel sau altul, în următorii cinci ani, în poziții de decizie. Astfel, vor putea conduce prin puterea exemplului și vor deveni modele de comportament în profesiile lor, atât în Moldova, cât și în România.

Deocamdată este un pic prea devreme. Iar dacă îmi spuneți că după 10-15 ani încă este prea devreme, răspunsul meu este că așa se întâmplă lucrurile la scara istoriei. Dacă am fi avut bugete și resurse financiare pentru a pregăti în fiecare an câte 100 de absolvenți în loc de 20 în România, și câte 50 în loc de 15 în Moldova, cu siguranță lucrurile ar fi avansat mai rapid. Însă acestea sunt limitările cu care ne confruntăm noi, în societatea civilă; nu avem fonduri discreționare la dispoziție.

Mai mult, dacă am face totul mai mult și mai repede, evident că ar apărea contraargumente de tipul: „Voi sunteți oamenii lui Soros, ai lui Bill Gates” sau cine știe ce altă trăsnaie. Cred că este nevoie de răbdare și de optimism pentru ca lucrurile să meargă înainte. Ele evoluează mult mai lent decât ne-am dori noi, dar, din fericire, merg totuși în direcția cea bună – sau cel puțin așa se vede din perspectiva mea. Poate că eu, fiind direct investit în acest efort, nu văd totul obiectiv, dar aceasta este viziunea mea.

Foto: Codru Vrabie (sursă: Vlad Stanciu, Asociația INK)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author