Care sunt tradițiile de Crăciun și Anul Nou păstrate de bulgarii din satul Izvoarele din România?

Vladimir Mitev

Interview

Istoria comunității bulgare de la Izvoarele

Doamna Vasile, puteți oare prezenta pe scurt ce caracterizează comunitatea bulgară din Izvoarele, județul Teleorman? Ce trebuie să știm despre acești bulgari, despre istoria comunității lor și despre viața lor în România contemporană? 

Locuitorii comunei Izvoarele sunt foarte harnici și așa sunt recunoscuți în județ. Există această etichetă sau chiar un fel de stereotip cultural tradițional, dacă îi putem spune așa. Pentru că fetele erau cunoscute pentru priceperea lor în gospodărie, mulți băieți din județ își doreau o mireasă de la Izvoarele, iar invers, se glumea că a te duce ginere în Izvoarele însemna să muncești mult și nu era de preferat, bineînțeles!

Avem un sat frumos, prin poziționare, într-o vale, care aproape că nu se vede dacă circuli pe drumul județean ce duce către Zimnicea, poziționare care a servit ca loc de refugiu pentru bulgarii care au emigrat și au format vatra satului în urmă cu mai bine de 200 de ani. Poveștile despre sat sunt multe, de la haiducii viteji care se ascundeau în pădurile dese ale Deliormanului și care prăduiau pe turcii care transportau birul din Țările Române, până la ciobanii care au trecut Dunărea și care, văzând pășunile îndestulate și solul fertil, au chemat și pe alți bulgari să se stabilească în perimetrul Văii Gauriciului. Pentru că în trecut satul se numea Gauriciu.

Atestarea documentară este din 1533, iar satul s-a tot format de-a lungul sutelor de ani din populație românească și bulgărească, numele provenind de la forma de relief, rezultând astfel Valea Gauriciului, pârâul Gauriciu, moșia Gauriciu fiind în proprietatea multor boieri. Știm că la 1788 satul a ars.

Mai știm că negustorul Cernea Popovici din Filipopol – Plovdiv aduce 82 de familii de bulgari și, alături de sârbii ot cismata, bulgarii consemnați ca fiind existenți pe moșie când acesta a cumpărat-o, reface satul Gauriciu cu bulgari, emigranți și prin colonizare. Astfel, la 1838 existau 137 de familii de bulgari, consemnați ca sârbi în evidențele lui Kiseleff. Bătrânii menționează zona Pleven (Ralevo, Gabrovo), Silistra, Plovdiv – zona Sofiei. Deci nu au venit dintr-un singur loc.

În 1972, celebrul lingvist Maxim Mladenov ajunge la Izvoarele și menționează în lucrările sale că existau la Gauriciu 4000 de localnici, toți bulgari. Comunitatea a fost una închisă, neexistând căsătorii mixte, doar sporadic în comunism și mai multe după 1990.

Astăzi, locuitorii din Izvoarele vorbesc bulgărește, o bulgară arhaică, desigur, încadrată de lingviști pe linia dialectală Nikopole. Etnicii bulgari își păstrează portul în lăzi de zestre, sucmanele și pristilkile, tradițiile și gastronomia. Zărezanul și Lazărita fiind cele mai reprezentative, însă alături de femeile din sat am reușit să refacem Babindenul și Ghermanul. Facem în continuare liuteniță, denumită de noi liutica, și am readus în atenția publică și ribnicul, preparat pe care bunicile noastre îl făceau, potrivit tradiției, de Sfântul Nicolae.

Tradițiile de Crăciun și Anul Nou ale bulgarilor din Izvoarele

Cum bulgarii din Izvoarele vor sărbători Crăciun și Revelion? Care sunt tradițiile păstrate de ei pentru aceste sărbători?

Sărbatorile de iarnă încep prin curățarea casei și curățarea spirituală. Locuitorii comunei țin post, fac curățenie, anajează mesele, scot fețele de masă noi își pregătesc proviziile. 

Pe 19 decembrie, femeile fierbeau dovleac. Spre seară, fiecare pregătea un coș cu paie și câteva cepe, pe care îl punea după ușă. Apoi erau puși copiii să „cotcodăcească”, pentru ca producția de păsări să fie foarte mare în anul ce urma.

Pe 20 decembrie se sărbătorea Sf. Ignat (Ignasjdin). În această zi nu se umbla prin vecini, deoarece se spunea că îți înstrăinai norocul la păsări. Iar dacă se întâmpla să vină cineva, acesta era servit cu dovleac fiert și pus să se așeze și să cotcodăcească de câteva ori în coșul pregătit. După aceea era cinstit cu un pahar de vin, zicându-se: „Să ne trăiască puii și să fie sănătoși!”. Dacă persoana respectivă avea o gospodărie bogată în păsări, însemna că îți aducea noroc. Dacă nu avea, îți lua ție norocul la păsări.

Pe 24 decembrie se sărbătorea Ajunul Crăciunului. Femeile făceau de dimineață colaci pentru copiii care, pe la ora 12:30–13:00, începeau să umble cu colindul, numit Miu. La Miu umblau doar băieții, fiecare avea un băț împodobit cu ciucuri roșii de lână. La intrarea în fiecare curte, băieții strigau: „Miu! Miu!”, ca oamenii să-i audă și să-i primească, fiindcă iernile erau geroase, cu zăpezi mari, și bineinteles, lumea stătea în casă. Fiecare gospodar pregătea în fața casei o copaie cu porumb, grâu, orz, semințe de floarea-soarelui și mei (pruso), în care copiii băteau cu bețele pentru prosperitate, strigând: „Pi-papa, pi-papa!” Bătaia în copaie avea rolul de a „strivi” simbolic cerealele, pentru ca anul următor producția să fie dublă.

Seara, se adunau cete de copii și umblau cu Steaua, vestind Nașterea Domnului. Steaua era împodobită cu beteală și avea în mijloc o iconiță cu Iisus Hristos.

După ce bărbații își duceau fiii sau nepoții la Miu, ajunși acasă, seara începeau să prindă vrăbiuțe.Apoi femeile le curățau și le înșirau pe un băț lung, punându-le sub „curlată”, în bucătărie, pe verigă, deasupra țestului, ca să stea la rece.

Pe 25 decembrie, de dimineață, femeile mergeau devreme la biserică, împărțind dulciuri, pâine, vin și bucăți de pasăre.
După ce se întorceau, puneau masa cu ce aduceau de la biserică, un pui fript și vrăbiuțele pregătite. Fiecare membru al familiei gusta din vrăbiuță, „ca să fie ușor tot anul”.

Ziua următoare, pe 26 decembrie, dis-de-dimineață, se punea într-o căldare mare apă la fiert, se ascuțeau cuțitele și totul era pregătit pentru tăierea porcului. La tăiere participau vecinii și rudele. După ce se tăia porcul, femeile îi serveau pe bărbați cu țuică fiartă. Cred că acesta este cea mai importantă practică specifică localității noastre. Încă se întamplă acest lucru la unele case. A doua zi se împărțea o bucată de slănină, una de șorici, o bucată de plămân și carne, numită prisnină. Grăsimea bucății de slănină arăta cât de mare fusese porcul. În special, se împărțea celor care nu aveau porc, iar aceștia înapoiau în strachină sare și boia.

În ziua de 27 decembrie, se făceau cârnați, tobă, caltaboș, jumări și se petrecea în familie.

Pe 31 decembrie, seara, veneau la Plugușor grupuri formate din copii și adulți, bărbați mai în vârstă. Recuzita era formată din doi boi albi cu plug și cu un brad împodobit, un orator și trei băieți cu biciuri mari.

Pe 1 ianuarie, dis-de-dimineață se umbla cu sorcova. Copiilor li se dădeau colaci, mere și bani.

După ora 10:00, venea Capra, numită Sisilica. Ceata cuprindea o persoană care cânta la fluier, una cu toba, una care interpreta rolul caprei și încă o persoană care reprezenta măgarul, ducând desagii cu colaci, cârnați, carne, o tiugă cu vin și una cu țuică. În loc de desagă se folosea traistă sau turbicică.

Pe la ora 14:00, veneau alte cete numeroase cu Irodul. Colindătorii erau împodobiți cu costume naționale și căciuli cu mărgele, având în mână săbii de lemn. Erau faimoase momentele în care se întâlneau două cete de Irod: se luau la bătaie, apărându-și fiecare teritoriul. Din pacate, acest obicei nu se mai practică de mulți ani în comunitate și nici practica de Ignajdin. Nici Plugușorul nu se mai practică așa ca înainte, ci în prezent, băieții colindă într-o variantă mai simplă, doar cu biciuri.

Confluențele cu români și cu bulgarii din Bulgaria

În ce măsură tradițiile bulgarilor din satul Izvoarele sunt influențate de tradițiile comunităților de români din Muntenia? Oare știm în care parte a Bulgairei de azi există obiceiuri similare pentru Crăciun și Revelion? 

Aș sublinia, înainte de toate, că localitatea Izvoarele este cea mai conservată localitate de bulgari din Teleorman și împrejurimi, pe linia Dunării. Vorbim chiar despre insularitate lingvistică, dacă ar fi să ținem cont de literatura de specialitate. Adică am conservat multe elemente ale identității noastre, dar mai ales limba. Influențele sunt inevitabile în toate domeniile. Gastronomia a fost influențată de mâncărurile românești și internaționale, însă încă se gătește preponderent bulgărește și balcanic, iar asta mă bucură.

Ca sărbători, putem spune că am împrumutat Drăgaica, sărbătoarea românească practicată pe 24 iunie, cu ocazia secerișului de grâu. Fiind creștini ortodocși, bineînțeles că sărbătorile calendaristice coincideau. De exemplu, 1 Martie – Baba Marta. Ea există și la bulgari, și la români, și la macedoneni, și la sârbi. Există un leitmotiv balcanic și asta este promițător.

Noi am conservat cel mai bine sărbătorile tematice și ritualurile: Lazărita, Zărezanul. Dar nici la noi nu se mai practică multe dintre ele, doar sub formă documentară sau de spectacol, cum ar fi Ghermanul. Sper ca următoarelor generații să le placă ce facem acum, că am readus la viață multe dintre ele, și să le poată transmite mai departe. În perioada aceasta punem la cale și sărbătoarea de Babinden. Va fi petrecerea femeilor. Aceea va fi cu siguranță reală, nu va avea titlu de spectacol și rememorare.

Pot spune că sunt mândră de comunitatea din Izvoarele, alături de care am apăsat pedala de accelerație în a readuce la viață ceea ce doar vârstnicii mai știu. Și oamenii s-au implicat, și asta mă face fericită.

Salutare de Crăciun

Îi puteți saluta pentru Crăciun și Revelion pe ascultatorii și cititorii ai Radio Bulgaria în limba bulgară așa cum se grăiește la voi în Izvoarele? 

Nie faf Izvoarele si urtim nasie izik naucin ut maică i taică, mamă i tatko. 

Prikazvami balgarki cughi utfaami na pazara, cughi cupuvami neasto i znaim neacolcu pensni. Mlogu se radvame ce iskate da ciuite ca urtim. 

Za Kolida i nuvata gudina vi izpraștam  mlogu zdravi i vi ciacam faf nastu selu.  

[Noi în Izvoarele ne învățăm limba de la maică și tată, mamă și tată. Vorbim bulgărește când mergem la piață, când cumpărăm ceva și știm câteva cântece. Ne bucurăm mult că vreți să ne auziți limba. De Crăciun și Anul Nou vă trimit multă sănătate și vă aștept în satul nostru.]

I sega na knejoven ezik! [Și acum în limba literară!]

Много здраве и щастие! Да имате мир и любов у дома!
Весели празници и щастлива Нова година! 

[Multă sănătate și fericire! Să aveți pace și dragoste acasă! Sărbători fericite și La Mulți Ani!]

Foto: (sursă: Rețetar Izvoarele, Florența Dană)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author