Sezonul protestelor din Moldova a fost deschis la 17 septembrie de Maia Sandu şi Andrei Năstase, care sunt promotorii ”integrării europene adevărate”
Małgorzata Kulbaczewska-Figat
Acest articol a fost publicat pe 23 septembrie 2017 pe site-ul polonez Strajk. Articolul a fost preluat de către site-ul Baricada pe 27 noiembrie 2017. Prima parte a articolului poate fi citită aici.
Unul dintre sloganurile protestului a fost ”Jos tandemocraţia!”. Este clar că tandemul sunt oligarhul Vlad Plahotniuc şi preşedintele Igor Dodon. Încă la 24 septembrie a venit răspunsul susţinatorilor preşedintelui care strigau pe străzile capitalei: ”Jos oligarhia!” şi insistau că Dodon nu participă la niciun tandem.
Marşul proeuropean a fost un fiasco. În faţă parlamentului din Chişinău s-au adunat nu mai mult de 500 de oameni. În internet au apărut multe comentarii care au neglijat sau au ironizat ceea ce s-a întâmplat. Au apărut chiar indoieli că organizatorii ar fi dat bani pensionarilor pentru a participa la demonstraţii (în Moldova pensiile sunt infinit de mici şi fiecare posibilitate de a genera ”câte un leu în plus” este bine venită).
Situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult, atunci când organizatorii au început să se justifice. Năstase a încercat să explice mică prezenţă cu starea vremii – că ar fi fost prea cald pentru a protesta pe străzi. Însă temperaturi în jur de 30 de grade în această perioadă a anului şi în această parte a lumii nu sunt un eveniment atât de neobişnuit.
Observatorii mai serioşi au comentat că Sandu n-a prevăzut faptul că o parte dintre sloganurile (legate de schimbarea sistemului electoral) au sunat prea abstract pentru alegători, că această schimbare a fost deja prearanjată şi că celelalte cereri ale protestului fie că au fost deja compromise, fie că sunau nesigur.
Liderul Partidului Acţiune şi Solidaritate n-a putut să convingă majoritatea că Dodon şi Plahotniuc sunt în aceeaşi echipă, zelos şi-au împărţit rolurile politice, şi mimează dispute înverşunate. Eşecul a fost comentat şi de Bogdan Ţîrdea de la Partidul Socialist:
”Sandu, şi într-o măsură chiar mai mare speakerii din Partidul Liberal Democrat, nu merită să primescă încredere. Ei au colaborat cu democraţii lui Plahotniuc, au votat legile lor, au susţinut guvernul lor compromis, iar acum îl atacă vehement. Totodată i-au susţinut pe guivernanţi, atunci când un miliard de dolari au fost extraşi din sistemul bancar moldovenesc.”
Există încă o cauza mai prozaică că liberalii n-au atrăs un număr mare de oameni: în timp ce ei vorbeau în faţă parlamentului la o distanţă de câteva sute de metri de ei, în Piaţa Marii Adunări Naţionale se desfăşura o competiţie internaţională pentru bodyguarzi. Acest eveniment a permis oamenilor să se distreze şi să se detaşeze de multele proteste politice, care au avut loc în ultimii ani. Unele dintre aceste proteste au continuat săptămâni de-a rândul, intrau chiar în sala parlamentară, pentru moment “împăcau” taberele opuse: stânga şi partidele proruse cu euroentusiaştii liberali. Însă fără niciun fel de succese sau schimbări importante.
Moldova aşa cum a fost la coada ţărilor europene în ceea ce priveşte veniturile, rămâne acolo şi în ziua de astazi. Nici macar natura frumoasă a ţării care îi atrage vara pe turiştii din ţările mai nordice, nu poate să ascundă săracia şi mizeria. În august, cele câteva străzi unde încă se simte atmosfera vechiului Chişinău, distrus aproape 80% în Al Doilea Război Mondial, sunt inundate de verdeaţă. Chiar şi în centrul capitalei, ca să nu mai vorbim de oraşele mai mici, putem vedea case în ale căror curţi există viţă de vie şi multe flori. Dar foarte repede privirea se loveşte de vreo ruină, de grămezile de gunoi, de clădirile în construcţie începute şi acum abandonate, pentru că banii au fost epuizaţi. Soarele şi natura splendidă nu pot ascunde totul. Şi rămâne un simt trist că s-ar fi putut să fie mai bine, mai alfel…Probabil, dar nu este. Şi deocamdată nici o “reţeta” nu dă rezultate.
Partidul Socialist al Republicii Moldova a organizat protestul său la 24 septembrie 2017. El a fost şi un răspuns la protestul opoziţiei proeuropene şi o reacţie împotriva rezultatelor din ultima şedinţă a parlamentului, unde partidele susţinatoare ale guvernului au votat un pachet legislativ, împotriva căruia Dodon şi-a aplicat veto-ul în primavară.
Schimbările sunt serioase. Prima lege este aşa-numita lege antiteroristă, care îl lipseşte pe preşedinte de dreptul de a exercita control asupra serviciilor de securitate şi informaţii, predând acest drept în mâinile preşedintelui parlamentului. Cu alte cuvinte serviciile de informaţie trec sub controlul lui Vlad Plahotniuc, pentru că Andrian Candu, care eşte preşedintele parlamentului este o persoană foarte importantă în clanul lui Plahotniuc.
Următoarea schimbare este legată de Codul Muncii şi dă dreptul angajatorilor de a demisiona unilateral şi în regim simplificat pe anagajatul, care a ajuns la vârsta de pensie. A treia schimbare este reducerea duratei maxime a concediului de maternitate. A patra schimbare ”reformează” Academia de Ştiinţe din Moldova în aşa fel că să se poată privatiza uşor pământurile şi bunurile care îi aparţin.
Momentul este critic pentru Dodon. Dacă el nu arată vizibil şi suficient de categoric că societatea este orientată spre stânga, şi nu spre Partidul Democratic, va pierde. El totodată are posibilitatea unică de a dovedi, ”datorită” ultimelor dezbateri din parlament, că nu există ”tandemocraţie”. Nu mai e vorba de discuţii abstracte despre drumurile de dezvoltăre a ţării pe scena internaţională. Este vorba de schimbări concrete care sunt împotriva intereselor oamenilor şi împotriva voinţei preşedintelui, şi sunt decorate cu replica cunoscută ”aşa a trebuit să fie, am ajuns la acord cu UE privind proiectele de legi”.
”Partidul Democratic care controlează parlamentul din nou a votat iniţiative antisociale, împotriva căror preşedintele a exercitat dreptul său de veto. Şeful de stat nu e de acord că oamenii să fie demisionaţi uşor, să se aplice taxe vamale bandite, femeile să aibă mai puţin timp pentru a avea grija de copii, ca să nască mai rar”, a scris în Facebook Zinaida Greceanîi, preşedintele grupului parlamentar al socialiştilor.
”Noi suntem împotriva că răufăcătorii la putere să continue să fure, să închidă şcoli, să distrugă serviciile de sănătate şi să distrugă oamenii bătrâni”, a spus în încheiere Greceanîi.
Preşedintele rămâne ferm pe poziţia sa şi referitor la ministrul aparării – chiar şi atunci când un reprezentant al guvernului l-a acuzat că abuzează de puterile sale.
”Vom înăinta dosarul la Curtea Constituţională”, au anunţat de la cabinetul lui Pavel Filip. Indiferent de decizia Curţii, eu nu voi accepta jurământul ca ministru lui Eugen Sturdza, a spus Dodon la 23 septembrie 2017. Cuvintele acestea a fost spuse la poligonul de exerciţii Bulboaca, unde armata moldoveană îşi desfăşoară manevrele.
Prezumţia posibilă a preşedintelui este că în conflictul cu guvernul este mai bine dacă armată este de partea lui. Dodon i-a lăudat pe militari că indiferent de starea grea în care se află armata – din cauza lipsei de finanţare permanentă, ei susţin un nivel înalt şi îşi îndeplinesc sarcinile asumate.
* * *
Transferul accentul dezbaterilor de la problemele geopolitice la temele sociale este favorabil pentru Dodon.
Atunci când în centrul atenţiei era disputa lui cu Vlad Plahotniuc, dacă trebuie în constituţie să fie înscrisă direcţia proeuropeană a politicii externe a Moldovei, unii comentatori au spus că asta este un exemplu tipic de ”tandemocraţie”. Politologul Victor Ciobanu a declarat într-un comentariu pentru site-ul newsmaker.md, că este greu să fie găsit un exemplu mai semnificativ pentru ea, fiindcă dacă democraţii vroiau cu adevărat să schimbe constituţia, ei uşor ar fi putut obţine numărul de voturi necesare în parlament. În această problemă ei pot conta pe 71 de voturi, în timp ce 68 sunt suficiente. Lui Plahotniuc, reputaţia căruia în străinate a scăzut mult, îi este la îndemână să întreţina disputa şi astfel să demonstreze Europei şi Statelor Unite că Moldova este la răscrucie şi este pe pragul ”de a cade în mâinile” lui Putin, şi respectiv partenerii occidentali nu trebuie să slăbească susţinerea pentru puterea actuală. Şi Dodon îi ajută pe Plahotniuc să creeze impresia această în faţa lumii.
Schimbarea accentului dezbaterilor nu-i poate convinge pe toţi că nu există un acord secret între preşedintele şi oligarhul, dar problemele sociale îi vor atrage mai uşor pe susţinatori. Partidul Socialist a tras concluziile din eşecul demonstraţiilor proeuropene: în loc de un miting în capitală, au avut loc trei proteste în oraşe diferite – Bălţi în Moldova de Nord, Cahul – în Moldova de Sud şi Anenii Noi în partea centralo-estică.
Bălţi este un important centru industrial şi de transportal, care a fost lovit grav de schimbările care au dus la o migraţie economică simţitoare – din 1989 şi pănă înprezent în jur de 40 000 de oamenii au plecat din oraş. La alegerile prezidenţiale din 2016, Dodon n-a avut nici o concurenţă în oraş. La ultimele alegeri parlamentare de asemenea a câştigat aripa stânga.
În celelalte două oraşe simpatiile politice sunt mai divizate, dar lagărul preşedintelui are tot mai mulţi susţinatori în ultimă perioadă.
Anenii Noi reprezintă Moldova în miniatură. Oraşul este divizat simbolic într-o parte moldoveano-românească şi o parte postsovietică, estico-slavă. În prima parte există o statuie a lui Ştefan Cel Mare, iar partea a două a păstrat după 1989 monumentul lui Lenin şi a fost forţată să schimbe numele ”străzii lui” în strada ”Suvorov”. Ambele comunităţii sunt bine venite la biserică, care a fost deschisă din nou, după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Inscripţiile la intrarea bisericii şi instrucţiile către oamenii religioşi sunt scrise în ambele limbi.
Un alt loc de întâlnire pentru ambele comunităţi este billboard-ul, care atârnă permanent deasupra magazinului ”Veteran” şi reaminteşte de victoria asupra fascismului în limba rusă, dar textul îl comemorează pe un veteran cu numele de familie moldovenesc.
Ideea urbaniştilor pentru toleranţă reciproca şi construirea unui viitor comun se vede şi mai bune pe bulevardul ”Concilierii Naţionale” unde se află monumentul ”Independenţa Moldovei”. Din pacate monumentul ruginit şi-a schimbat ”mesajul”: parţile lui de jos au devenit spaţii de reclame, care se dau cu chirie. În momentul de faţă atârnă două afişe– un poster bisericesc împotriva avorturilor şi o invitaţie pentru vizita la un club de noapte. Centrul este dominat de şirul de cabine telefonice, unde se pot cumpăra carduri pentru telefon. Aici e şi staţia autobuzului care circulă permanent pănă la Chişinău.
Este dificil de a imagina că într-o ţară unde cetăţenii sunt împărţiţi în două de limba pe care folosesc (dar în acelaşi timp înţeleg cealaltă limba şi nu se supără dacă sunt abordaţi în cealată limbă), iar pământul şi simbolurile au încetat de a provoaca conflicte, este posibil că oamenii să fie mobilizaţi cu sloganuri naţionaliste şi geopolitice.
Este mult mai uşor că oamenii să fie implicaţi în realitatea sa socială, în special acolo unde casele cu viţă de vie se ruinează, blocurile au nevoie de reparaţii urgente şi autobuzul vechi îi duce pe oamenii la munca lor unde lucrează pentru bani simbolici… Să nu-i uităm şi pe cei care sunt loviţi direct de legile noi ale democraţilor şi în care socialiştii văd susţinatori potenţiali.
* * *
Într-o convorbire cu Bogdan Ţîrdea despre scenariile posibile pentru dezvoltarea viitoare a ţării înţelegem că deputatul socialist acceptă posibilitatea pentru un nou acord provizoriu al întregii opoziţii împotriva Partidului Democrat. Pentru o perioadă fiecare va întoarce spatele conflictele şi divergenţele cu ceilalţi, numai şi numai să fie dat jos guvernul corupt. Dar se pare că nu prea există semne că asta să se întâmple. Sandu şi-a reluat atacurile în Facebook împotriva ”tradatorului ţării” (Dodon), dar a început să-l atace şi pe Plahotniuc, luând în consideraţie criticile că îl lasa pe oligarh neatins. Şi chiar a depus la parchet o sesizare că este posibil că Plahotniuc să fi comis un act criminal.
Dar totul este doar formal. Problema despre acapărarea puterii şi abuzul cu ea, va fi investigată de procuratura, pe care nu numai politologii, ci şi însuşi Sandu consideră că fiind în serviciul oligarhului. Încă de acum ne putem imagina care va fi rezultatul investigărilor. Şi poate tocmai acesta va fi modul cel mai efecace de a dovedi că în statul moldovenesc dreptul este o ficţiune. Dar moldovenii care primesc lunar în jur de 5300 lei moldoveneşti (aproximativ 254 euro) şi suferă şomajul ridicat şi văd că nimeni nu-le poate explica cum un miliard de dolari a dispărut din sistemul bancar, ştiu că dreptul este ficţiune. Astăzi ei au nevoie de soluţii şi acţiuni concrete şi efective.
Sunt imagini şi mai dureroase, care arată starea Moldovei de astăzi. Una dintre ele este situată în centru capitalei. Este imaginea monumentalului hotel “Naţional”, fostă proprietate a lui ”Inturist”, privatizat mai târziu şi adus în mod conştient la insolvenţă. Astăzi hotelul este ”adăpost” improvizat pentru oamenii străzii şi chiar pentru copii abandonaţi. O reclamă îi îndemnă pe cetăţeni să-şi cumpere un apartament în cartierul nou Viaduct şi aşa să pornească pe drumul care duce la… El Dorado. De fapt o dată a fost promis că Moldova însaşi va deveni ”Oraşul de Aur”, însă până în ziua de astazi aceasta rămâne doar o promisiune goală.
Toate părţile la conflictul politic ştiu cât de multe asemenea promisiuni au fost date poporului moldovean. Mai ştiu, că se poate ajunge la o situaţie în care oamenilor să nu le mai pese de dezbaterile pentru identitate naţională şi de promisiunile goale, iar străzile să se umple de oameni…Şi mai ales cu un scop mai diferit, decât cel al protestului obişnuit.
Citeşte şi în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
