Table of contents
Cuprins
- Filmul „Șeful sectorului suflete” contestă ideea că oamenii din perioada comunistă nu aveau o viață interioară, prezentând experiențe emoționale bogate.
- Magdalena, protagonista, navighează într-o relație complexă cu gelosul Horațiu, în timp ce îl idealizează în imaginația ei pe meteorologul Gore.
- Umorul subversiv pătrunde în film, în special prin interpretarea lui Horațiu de către Toma Caragiu, care îl face atât de fermecător, cât și complex, în ciuda defectelor sale.
- Filmul promovează emanciparea femeilor, arătând independența și sfidarea Magdalenei față de așteptările tradiționale din timpul comunismului românesc.
- În ansamblu,„Șeful sectorului suflete” împletește fanteziile personale cu comentariile sociale, explorând intersecția dintre imaginație și peisajul socio-economic al vremii.
Recenzia de film
Un anume discurs virulent anticomunist promovat de zonele dreptei conservatoare vorbea despre lipsa unei vieți interioare a celor care au trăit înainte de 1990. În opinia acestor voci omul obișnuit din comunism era dedicat cu totul sarcinilor primite de la șefi, fabricii, uzinei, directivelor secretarului de partid și în general să muncească pentru construirea socialismului și să-și întemeieze o familie. O viață exclusiv exterioară, oameni interesați de nimic altceva decât îndeplinirea planului și munca în producție, cum se spunea. Ei bine, chiar dacă unora îi se pare plauzibil, orice proiecții din prezent asupra unor societăți din trecut, sunt în același timp o caricatură, o exagerare cu scopuri clare de ruptură și demonizare a trecutului. Că oamenii obișnuiți din comunism aveau și o viață interioară plină de imaginație și speranțe dincolo de ce le oferea prezentul lor este de la sine înțeles, iar cinematografia românească a vremii reflectă asemenea vieți interioare. Un bun exemplu este Șeful sectorului suflete, filmul din 1967 regizat de Gheorghe Vitanidis.
Intriga și personajele
Magdalena este o chimistă angajată la Tehnofrig (habar n-am la ce se referea asta în România comunistă) aflată într-o relație cu un bărbat pe nume Horațiu I. Horațiu, un tip egoist și posesiv, deși slab schițat în film, acesta fiind unul din rolurile mai restrânse ale lui Toma Caragiu. Într-o altă parte a țării, adică la munte, meteorologul Gore se gândește la o anume femeie întâlnită la petrecerea de Crăciun, colegul său Costică (Mircea Crișan) îl secondează confirmându-i fără micile lui speranțe. Femeia întâlnită de Gore la acea petrecere de Crăciun este chiar Magdalena, iar Magdalena nu l-a uitat pe Gore. Atât de mult nu l-a uitat încât, singură într-o seară, se privește în oglindă și își lasă imaginația să zburde. Prin zburde vreau să spun că îl idealizează pe Gore și îl transformă într-un fel de personaj cu puteri de zeu, un șef al unui ”sector de suflete” cu sediul la Sfatul Popular (asta presupun că era primăria Bucureștiului din era Ceaușescu), o instituție oarecum automatizată la nivelul vremii, cu birocrație, dosare și personal. Scopul muncii? Rezolvarea unor tare comportamentale ca invidia, furia, arivismul, posesivitatea și a problemelor sentimentale. Ca un făcut, asistentul acestui șef al sufletelor este tot versiunea idealizată a lui Costică. Cum spuneam, această versiune ideală a lui Gore este opusul celei reale. Unde Gore est timid, versiunea idealizată din imaginația Magdalenei este hotărâtă, unde Gore ezită, versiunea ideală știe la fiecare pas ce are de făcut, unde Gore nu-și găsește cuvintele, versiunea șeful sectorul suflete are o dicție exemplară. Oricât de ideal ar fi Gore-șeful sectorului suflete, Magdalena are o problemă. Această problemă poartă numele Horațiu I. Horațiu.
Umor ascuns și emanciparea femeilor
Toma Caragiu avea abilitatea de-a schița un umor subversiv care deturnează filmul și vei simpatiza cu el oricât de neplăcut este personajul. Este Horațiu I. Horațiu un tip posesiv sigur că Magdalena trebuie să devină soția lui? Sigur, acestea sunt datele personajului, dar lui Toma Caragiu îi vine atât de ușor să insufle un aer de farmec și mister personajelor sale, încât remarcam de fiecare dată personajul lui în orice film. Priviți cu cât șarm amuzat fredonează aproape la întâmplare după ce Magdalena îi spune că nu-l iubește, cu cută curiozitate uimită dar nu prea îl privește pe Costică în bucătăria Magdalenei, postura și capul ușor îndreptat spre celălalt personaj actor, curios dar nu prea surprins.
Șeful sectorului suflete poate fi văzut ca un film al emancipării femeilor din acea etapă a comunismului românesc, Magdalena se desparte de un partener egocentric și își impune punctul de vedere prin replici ca: ”de când am început să gândesc am încetat să mă răzgândesc”. Că dorește să se despartă de Horațiu I. Horațiu nu înseamnă că vrea să fie singură, ci, așa cum îi spune acestuia: ”cred că m-ai înțeles greșit, nu singură, liberă”. Ea îi aparține doar ei, dar ce face ea cu ea? Întreabă mirat personajul lui Toma Caragiu. Fără să știe că fosta lui partenera vrea doar să spună nu. Avem, de altfel, o imagine a emancipării femeilor din regimurile socialiste, vedem femeile lucrând în cercetare și la sectorul suflete există secții care se ocupă cu învățământul, cultura și asistența socială. Așadar, o lume în care cultura și cercetarea au un loc proeminent, Gore îi face cadou Magdalenei cărți științifice, iar dialogul personajelor provine dintr-o lume încă motivată de cuvânt, de text: ,,alt admirator? alte flori’’.
Simbolism și mesaje
Fantazarea Magdalenei în idealitate este o suprapunere, desigur, pe eșafodașul social-economic din socialismul românesc, sectorul suflete se găsește la Sfatul Popular și înseamnă o încăpere imensă cu un fel de circuite integrate, dar și fișete de dosare, birocrația vremii. Se lucrează conform planului pentru a se crea ”harta sufletului omenesc și oscilațiile arderilor sufletești” și șeful acestui sector este ”cel dintâi cosmonaut al sufletului omenesc”. Cumva un semn al viziunilor de automatizare? Cu siguranță, însă un critic mai scrupulos se poate întreba dacă nu cumva forma de planificare a fanteziilor protagonistei demonstrează pătrunderea discursurilor regimului în cotloanele creierului cuiva din acea vreme?
Imaginarul este modelat întotdeauna de social și eu remarc un fantastic inocent în filmul lui Gheorghe Vitanidis. Deoarece evident că și sufletul este în plan, dacă fiecare suflet este un caz de forță majoră. Magdalena și Gore-șeful sectorului suflete ajung la Sfatul Popular zburând cu o mașină, oarecum ca în scena zborului nocturn din Superman (1978). Dar nu la fel de inocentă este posesivitatea, motiv pentru care Horațiu I. Horațiu nu este îndrăgostit, este proprietar, ”ori proprietatea particulară a fost desființată”. Cuvinte puternice și adevărate într-un film a cărui idee de bază se lupta împotriva arivismului considerat mic-burghez și a unor defecte omenești.
Ce reținem din acest film neobișnuit? Că imaginația este o lume în sine, poate nu diferită de cea reală, dar cu siguranță ne ajută să găsim răspunsurile la dificultățile din lumea asta reală. Ar trebui să ne exersăm mai des această caracteristică, imaginația. Ne va ajuta să-l descoperim pe ultimul exploatator, printre altele. Iar viitorul maestru Beligan este aici un fel de The Great Gazoo, apărând noaptea în geamul mașinii. Îmbrăcat în alb, bineînțeles, așa cum se potrivește oricărui spectru apărut atunci când fantezia preia controlul.
Filmul Șeful Sectorului Suflete
Șeful sectorului suflete (1967), regizor: Gheorghe Vitanidis, cu: Irina Petrescu, Radu Beligan, Toma Caragiu
Foto: Stop-cadru din film (sursă: YouTube)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici, iar aici este contul de la Substack.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
