Banca Naționala a României și dușmanii ei

Vladimir Mitev

Acest articol a fost publicat la 10 septembrie 2016 pe saitul ”Baricada”.

Instituțiile în care românii au cea mai mare încredere de regulă nu sunt alese cu vot popular. În aprilie 2016 80,1% dintre români au zis că au încredere în pompieri, 76,3% – în armată, și 72,3% în jandarmeria. Procuratura anticorupție tot primește mare susținere – 59,8%.

În acest context Banca Naționala a României (BNR) rămâne în spate cu încrederea publică de 44,2%. Dar în anumit sens ea e instituția cu cea mai mare influența din țară. Dovada e că guvernatorul băncii – Mugur Isărescu, la vârsta de 68 de ani, e inamovibil pe post din 1990 încoace. Doar pentru un an între 1999 și 2000 el pleacă de la conducerea băncii – pentru a deveni… premier.

Experții ai BNR sunt foarte respectați și au influența mare când e vorba de chestiile macroeconomice. Guvernele de regulă dă mare greutate băncii centrale și opiniile ei. Asta se putea vedea și în timpul al prezentării premierului Dacian Cioloș și președintele Klaus Iohannis a programei ”România competitivă”, care e lansată ca un fel de proiect național de modernizare. Cel al trelea lider care a susținut programa, a fost Isărescu însăși. Aparent, ea exprimă viziunea a BNR pentru dezvoltarea țării.

Oare nu se aprorpieze sfârșiul intangibilității a băncii centrale omniputernice?

Semne că banca centrală nu mai e atât omniputernică, au început să iasă la iveală încă în 2015, când în putere a fost guvernul social democrat lui Victor Ponta. Scaderea TVA, pe care cabinetul lui Ponta a anunțat-o, a fost criticată de la reprezentanții ai BNR. Ei au amenințat că scaderea va mări inflația și deficiți și așa va crea dificultăți pentru banca în menținerea balansurilor macroeconomice.

În noiembrie 2015 în putere a venit așa numit guvernul al tehnocraților sub conducerea eurocomisarului trecut al agriculturii Dacian Cioloș. Membrii cabinetului au fost numiți în mare parte din cercurile organizațiilor neguvernamentale și biznesului. După crearea acestui cabinet banca națională a început să aibă probleme cu parlament, dominat de la socialdemocrați și liberali.

În mai 2016 a intrat în forța legea pentru falimentul personal, cunsocut sub numele ”Legea dării în plată”. BNR s-a opus legii. După regulamentele legii cetățeni îndatorați care au luat credit ipotecar în valoarea de sub 250 000 de euro, dar nu pot să-l plătească, au dreptul de a da băncii bunul ipotecat și în schimb datoriile lor către ea se anulează. Înainte de intrarea în vigoare a legii românii cu datorii  trebuiau să platescă creditul, chiar dacă şi-au pierdut locuința și care în cele mai multe cazuri a fost vândută de bancă pe prețuri mai mici decât valoarea iniţială a creditului.

Legea a fost contestată de la bănci private din cauza neconstituționalității și e expectat Curtea Constituțională să lua decizie această toamnă. ”Daca mai apare incă o nazbatie precum Legea dării in plată sigur vom avea o scadere a rating-ului de țara”, a comentat Eugen Rădulescu – directorul Directiei de Stabilitate Financiara din cadrul Bancii Nationale a Romaniei. Chiar dacă BNR a rezistat aprobarea legii, el a întrat în forța, după ce a fost propus în parlament de la liberalul Daniel Zamfir și după susținerea în vot de la socialdemocrați.

Semne pentru slabirea băncii centrale pot să fie observate și în cazul cu viceguvernatorul Bogdan Olteanu, care a fost prins în sfârșitul lui iulie din cauză trafic de influența. Olteanu a fost acuzat de la procurorii că a primit 1 milion de euro în 2008, când a fost președintele Camerei deputaților, pentru a influența guvernul așa că jurnalistul Liviu Mihaiu să devină guvernatorul Deltei Dunării. Mihaiu a fost numit pe acest post în perioadă 2008-2009 și a stat la el timp de 5 luni. Fără îndoială cazul Olteanu are influența negativă asupră reputației a băncii centrale, unde el a lucrat în timpul arestului.

Culminarea evenimentelor negative pentru BNR a fost în august, când o succesiune de articole în mediile a acuzat pe Isărescu și pe marele șefuri din banca

că primesc mari salarii și iau decizii în mod netransparent.

A trebuit guvernatorul insuși să publiceze informația pentru venitul său lunar, care e 13 600 de euro.

Adițional, banca a făcut declarația oficială pentru mediile la 9 august, în care a respins atacurile împotriva sieși. În documentul purtătorul de cuvând Dan Suciu a subliniat că deja o lună de zile banca e suspusă unor atacuri care nu au baza reală, care nu sunt susținute cu documente sau sunt argumentate cu date falșe. După părerea lui Suciu acestor declarații elementare și neargumentate ”nu se poate răspunde” și ”Banca Centrală nu va răspunde unei campanii care are ca scop denigrarea instituției și care nu are nimic de a face cu informarea corectă a publicului”. ”În schimb, Banca Națională a României este ”oricând pregătită să răspundă la orice întrebare legitimă şi coerentă despre activitatea sa”, se mai declară în comunicatul de presă.

În același timp marele economiști ai băncii centrale au început ofensiva mediatică și în articolele sale au explicat de ce banca are mare responsabilitate pentru națiunea și e o instituție care e orientată către expertiza. De exemplu, într-o analiză pentru numărul de august al revistei politice Q Magazine, întitulat ”De ce este importantă Banca Națională?” Daniel Dăianu – membru în Consiliul de Administratie al BNR, a explicat cum ea are o misiune destul de importantă și complicată. Misiunea e să se luptă contra inflației, susținând nivelul prețurilor, și în același timp să aibă grija pentru stabilitatea financiară. După Dăianu veniturile fiscale din România sunt mici – 27-28% din PIB, în timp ce în UE sunt 45% din PIB. Asta înseamnă că țara e mai vulnerabilă apariției unor deficite în finanțele statale. În aceste condiții fiecare banca centrală e obligată să aibă mare grijă pentru conducerea țării, supraveghând mulți factori și indicatori.

Pe blogul de opinii al BNR Lucian Croitoru – consilier guvernatoului Isărescu, a publicat propria analiza despre relațille între banca și guvernele din România. După parerea expertului articolul lui dovedează că în marea parte temele de atacă asupră banca centrală sunt falșe (de exemplu tezele că exista clauze abuzive din contractul discutat pentru luarea unui nou credit din FMI) sau au caracter populist (de exemplu Legea dării în plată sau idea de conversia creditelor în franci elvețieni așa că dobândă pentru ele să fie platită după cursul istoric francului în momentul de primirii a creditului și nu după cursul prezent, care e mai nepotrivit pentru debitorii).

Articolul lui Croitoru are titlul elocvent:

”Cum a ajuns BNR să joace rolul unui „partid la putere” în lupta politică”

După autorul banca centrală în fiecare țara e un actor, care joacă în spațiu între ambele administratori mari ai capitalismului – piețele financiare și politicieni. Expertul crede că există doi situații principale în relațiile între banca și guvernul.

În primul variant țara e condusă de la cabinet politic și nu de la tehnocrați. Atunci de obicei partidul sau coaliția în putere au relații buni cu banca, pentru că reprezentanții lor care sunt numiți în consiliul de administrație sunt majoritate vizavi cadrelor opoziției. În afara de ăstă guvernul evita să critică politică băncii creată cu ajutorul reprezntanții lui, pentru că ăstă ar însemna că se critică pe sine sau că s-a despărțit de la oamenii săi, anunțându-le neloiali.

Varianta cea a două e când guvernul nu e compozit de la politicieni tradiționali, dar de la tehnocrați. Atunci clasa poltiică, legată cu partide, a realizat o autosuspendare temporală. În acest caz contradicții devin mai complicate.

După parerea lui Croitoru în acest caz politicieni nu mai se dividă pe conducătorii și opoziție și încearcă să-și găsească agenda propria și un adversar diferit, în special dacă sunt din partidul care a fost în putere înainte de tehnocraților (autorul lua în vedere socialdemocrații). Expertul crede că în acest moment o exprimare a acestei agende este tendința de a limita independenței băncii centrale. Pentru a dezvolta această linia politicieni ocolesc guvernul. Tendința are legatură cu lupta prealegerială care devine din ce în ce mai puternică.

În sfârșitul anului vor fi alegeri parlamentare

În acest moment ambele partide mari – cel socialdemcrat și cel liberal, le controlează pe marele parte de deputați în parlament. De fapt, Croitoru trage o dintre liniile de divizare de bază din România – între clasa politică și restul țării, punând banca națională în grupa experților.

Această divizare poate să fie observată și când procuratura anticorupție cere eliminarea imunității a unui deputat. În ultimele ani parlamentul dintotdeaună votează așa ca imunitatea să nu fie eliminat. Așa se crea impresia că Casa Poporului reprezintă interesele clasei politice și sabotează justiția.

Dar criticele împotriva BNR nici pot să fie explicați doar cu teza cum unii ”populiști” vor să lua puterea, distrugând pe toate adversari. Legea dării în plată de exemplu bate interesele instituțiile financiare private. Dar el de asemenea dă șansa pentru mii de debitori, care au luat credite în franci elvețieni înainte crizei mondiale economice, să se elibereze de la greutatea insuportabilă de creditul lor după scumpirea valutei. Până la 8 august aproape de 4 000 oameni au folosit legea, care dăunează profiturile băncilor, dar permite mai multor oameni să-și pastra demnitatea în loc de a deveni sclavi în numele creditorii săi.

Se pare că în România există adevărată separare a puterilor, care crează concurența între instituțiile și centrii de putere. Ăstă rivalitate dă vitalitate politicei și provoacă schimbări sociale. Se pare că chiar banca națională omniputernică nu e atât invulnerabilă. Dar pe altă parte Croitoru poate să aibă drept când spune într-un alt articol pe blogul lui că lupta politică din România poate să fie înțelesă că un conflict între oamenii care vor separarea a puterilor și alți care doresc subordinarea tuturor sub conducerea unui centru.

E posibil să se vadă în politicieni tradiționale dorința de a-le neutraliză pe justiția și pe alte instituții care modernizează țară și stopează reproducerii a puterii politicenilor. Dar pe altă parte figurile politice pot să fie salvare de la puterea unor lobiuri tehnocrate, care au mai mare grijă să-și facă bine calculațiile economice în loc de a-l susțin pe omul de pe stradă.

În august mediile românești din noul au atrâs atenție unui fapt uimitoar – România e lider în creștere economică din UE dar în același timp mâna de lucru ei migrează spre Vest. În situația de

marele inegalitate a veniturilor și a dezvoltării intre regiunele diferite și cetățenii

intensificarea luptei politice, care îndrumă aproprierea alegerilor parlamentare, pare să fie logică. Acumulările cantitative duc la schimbări calitative, anunța un dintre principii dialecticei. Ura care s-a umplut împotrivă BNR poate să fie explicată cel puțin parțial cu dorinte de revanș unor lobiuri, care sunt izolate de la guvernul tehnocrat. Dar ea e și semn pentru schimbarea socială încetă.

Foto: BNR în Centrul vechi din București (sursă: Vladimir Mitev)

Sursă: Baricada

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsltter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author