Vladimir Mitev
An de an, descopăr cu tristețe că presa românească, și poate și mulți români obișnuiți, nu reușesc să găsească în Bulgaria altceva decât „eterna Rusie”. Un coleg al meu de la spotmedia.ro a făcut efortul lăudabil de a călători de la București la Sofia pentru a compara evoluția celor două țări. Principala sursă citată de el este un articol din ziarul bulgar 24 Ore, care arată dezamăgirea profundă a bulgarilor față de ritmul lent de dezvoltare – lucru foarte vizibil în nordul Bulgariei, unde locuiesc. Dar în articol nu există aproape nicio voce bulgară cu profesie, vârstă, istorie personală menționate. În schimb, există o fotografie a sediului central al Lukoil din Sofia și o concluzie generală că Bulgaria este plină de agenți ruși și rămâne în urmă pentru că nu se poate elibera de influența rusă.
În opinia mea, aceste noțiuni sunt clișeice și sunt destinate exclusiv uzului intern românesc – pentru a insufla neîncredere în bulgari. Articolul a fost publicat pe 14.12.2023. Autorul ar fi putut scrie că, în urma presiunilor din partea statului bulgar, Lukoil a anunțat la începutul lunii decembrie că ia în considerare vânzarea rafinăriei și a altor active din Bulgaria. Sau ar fi putut reflecta asupra faptului că la 12.12.2023 a început demontarea Monumentului Armatei Sovietice din Sofia. Sau faptul că guvernul Denkov ajută activ Ucrainei – din punct de vedere militar, umanitar și economic – și urmează cu strictețe linia de politică externă nu a Federației Ruse, ci a Comisiei Europene. Dar această noțiune de tendință euro-atlantică dominantă în Bulgaria nu ar corespunde noțiunilor stratificate ale Bulgariei ca satelit al Moscovei, care au fost susținute încă din socialism și de la începutul tranziției. Cu toate acestea, Bulgaria ar putea fi interesantă tocmai pentru că există o realitate dincolo de clișee, care poate fi dezvăluită atunci când cineva vine aici cu o curiozitate și o afecțiune autentică pentru bulgari, cu dorința de a învăța ceva despre și de la ei.
Este ironic că, în condițiile în care în România suveranismul are susținerea a 25-28% din populație și când aproape 50% dintre români sunt nostalgici după socialismul românesc, tot auzim cum că principalul și singurul lucru care trebuie știut despre bulgari este că sunt săraci și conectați la Rusia. Îmi amintesc și acum surpriza unui profesor român în timpul grevei profesorilor din România când a aflat de la mine că salariul profesorilor debutanți din sistemul de învățământ bulgar era mult mai mare decât al lui. Iar ieri, în timp ce vorbeam cu un prieten român, am primit laude pentru că guvernul bulgar a avut caracterul și încrederea în sine de a spune „nu” condițiilor umilitoare impuse de Austria pentru aderarea Bulgariei la Schengen. Bulgaria este capabilă de surprize, mai ales atunci când percepțiile despre ea sunt clișeizate.
Același lucru este valabil și în cazul președintelui bulgar Rumen Radev, pe care mulți din România îl descriu ca fiind pro-rus pentru că așa spune presa română (bazându-se, desigur, pe etichetele respective din presa bulgară). Cum se face că un președinte pro-rus a fost principalul susținător în politica bulgară al Inițiativei celor Trei Mări și al summitului acesteia de la Sofia din 2021, o inițiativă, care a fost dominată de Polonia și pe care mulți o consideră antirusă? De ce „pro-rusul” Radev l-a lansat pe premierul „pro-occidental” Kirill Petkov în politica bulgară și de ce Petkov i-a determinat apoi pe alegătorii săi antiruși să voteze pentru Radev, ceea ce aceștia au făcut cu cea mai mare supunere?
Atâta timp cât ne vom strădui să înțelegem politica și societatea bulgară prin etichete simpliste, nu vom ajunge departe. Politicienii bulgari sunt niște cameleoni. Iar mass-media bulgară creează în mod convenabil fundalul colorat pe care unii dintre ei trec drept occidentali, alții drept estici, iar atunci când trebuie, își schimbă rolurile (Borisov și Peevski sunt exemplele evidente din anul 2023).
Este nevoie ca presa românească să caute o mai bună înțelegere a bulgarilor și aș dori să sprijin acest demers. Dar cred că va eșua întotdeauna atâta timp cât singura descoperire despre noi, bulgarii, este că suntem legați de Rusia, adică suntem săraci, proști și nu merităm respect. Chiar și atunci când bulgarii înșiși se plângem de aspectul rusofil al nostru, eu aș căuta totuși o explicație mai complexă a jocului nostru social. Pentru că, pe de o parte, avem contradicții interne între instituții sau grupuri, iar pe de altă parte, există lobby-uri rusofile în Occident, așa că a fi „rusofil” poate fi și cineva „occidental”. Pentru cei care nu știu, Lukoil este tocmai un bun exemplu de colaborare americano-rusă. Și nu cumva există un sediu Lukoil și în România?…
Noi, bulgarii, suntem în NATO și UE, la fel ca și România. Dar, spre deosebire de români, noi am avut doi candidați la funcția de secretar general al ONU care au fost susținuți atât de Occident, cât și de Orient, singura diferență între ei fiind dacă au fost susținuți de Franța sau mai degrabă de Marea Britanie. Pentru mine, tocmai acesta este lucrul interesant la bulgari – aspectul lor de punte. Pentru a fi o punte este nevoie de imaginație și curaj. Mi-aș dori să avem cu toții mai mulți din aceste lucruri.
Foto: Fragment din Monumentul Armatei Sovietice din Sofia, în prezent în stare de demantelare (sursă: Pixabay, CC0)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
