Interviu cu expertul în asistență socială privind piedicile puse în faţa schimbărilor din Bulgaria şi despre cum Bulgaria le poate depăși
Małgorzata Kulbaczewska-Figat
Vladimir Mitev
David Bisset este un expert în asistența socială oferită copiilor și în sprijinul minorilor aflați în situații de deprivare materială. El este unul dintre fondatorii lui Equilibrium, care este una dintre organizaţiile cele mai importante de asistență socială pentru copii din Europa de Sud-Est. David Bisset se află în legătură cu Bulgaria din anul 1991. Începând cu anul 2000, activistul britanic s-a mutat în Bulgaria.
Acest articol a fost publicat pe 25 aprilie 2020 pe secţia românească a site-ului Baricada.
Małgorzata Kulbaczewska-Figat (MK): Domnule Bisset, cât timp aţi locuit la Ruse şi ce schimbări aţi observat de-a lungul timpului în acest oraș bulgar?
Familia mea are domiciliul aici din anul 2000. Adică, de două decenii locuiesc aici. Dar n-am fost în ţară tot timpul. Motivul pentru care am venit aici aici a fost acela că Ruse este oraşul natal al soţiei mele. Am decis că atunci când copiii noştri au fost foarte mici ar fi bine să locuim în Bulgaria cel puţin pentru o scurtă perioadă. Soţia mea este un copil singur la părinți. Nu am vrut că copii noştri să dezvolte o preferinţă puternică pentru Scoția şi să nu accepte faptul că sunt bulgari.
Am observat o occidentalizare graduală în Bulgaria care este ghidată de interesul generației tinere. Cred că această occidentalizare a contribuit la o falie generaţională între bunici şi oamenii tineri. Ruse este oraş care are unele dintre avantajele şi multe dintre dezavantajele oraşului provincial. Din păcate, cred că dezavantajele predomină. Urmăresc indicatorii economici pentru regiunea aceasta şi pentru întreaga regiune dunăreană. Ruse are o poziţie dominantă în această regiune, dar regiunea per ansambli rămâne în spatele restului ţării pe mai mulți indicatori. Dezvoltarea economică are loc gradual. An după an se fac paşi în direcţie corectă. Dar această zonă nu este atât de antreprenorială şi nu se dezvoltă atât de rapid ca restul ţării.
Există o lipsă aparte de investiţii în multe ţări. Dar investiţiile în această zonă sunt în mod deosebit mai slabe decât în rest. Există unele investiții. Este vorba de outsourcing. Asta înseamnă că există o lipsă de investiţii şi de dezvoltare a noii industrii din Bulgaria. Ceea ce face industria bulgară este să preia munca celorlalte ţări datorită diferenţelor în preţul mâinii de lucru. Există şi o diferenţă între oraşele din Bulgaria. Sofia se laudă că este capitala Europei pentru outsourcing şi tehnologii IT. Nu sunt convins că altcineva s-ar lăuda cu asta, pentru că cred că asta înseamnă o bulă, care se poate sparge uşor. Companiile pot decide să acorde foarte repede atenție altcuiva. Acesta este tabloul.
MK: Revenind la timpul când aţi venit prima oară la Ruse, care au fost primele primele dumneavoastră impresii?
Am avut o legătură cu Bulgaria din 1991 încoace. Prin urmare am avut puține surprize. Mult din experienţa mea îmi aminteşte de copilaria mea – chiar unele decorațiuni, electrocasnice, stiluri de viaţă. Ele au fost foarte aproape de cele cu care mă obisnuisem în anii adolescenței mele. Mi-a plăcut mult asta. Cum am explicat, Bulgaria se occidentalizează şi sunt puţin nostalgic după acea Bulgarie veche. Când am venit aici, am fost unul dintre cei doar trei britanici, care locuiau în oraş. Fiecare om mă cunoştea. Când mă plimbam seara, oamenii strigau: ”Hi, David”. Fiica mea mă întreba: ”Cine e aia?” Îi răspundem: ”Nu am nicio idee!.” Asta a fost un aspect fermecător al vieţii din Bulgaria şi din Ruse. Mi-a plăcut asta şi încă îmi place. Îmi place că pot merge pe jos la muncă şi să mă ciocnesc de oameni pe stradă, care mă recunosc, să avem un schimb de opinii. Însă uneori mi-e dor de un pic mai multă sofisticare, de puţin mai mult antreprenoriat. De exemplu, la Ruse avem o universitate. Dar la Ruse nu găseşti această contracultura, aceste mici afaceri mici şi ateliere artistice, care există când ne gândim la oraşele universitare.
Mulţi oameni îmi spun că Ruse este un oraş de mici magazine şi al unui tip pedestrian de a face comerţ. Ştiu bine ce spun, îl văd.
MK: Spuneţi că Ruse avansează gradual an după an, dar progresează încet. Asta nu e chiar bine, când este contrapus celorlalte regiuni din Bulgaria.
Mulţi prieteni bulgari spun că la Ruse există un tip protecţionist de afaceri. Multe afaceri, cum ar fi de pildă comerţul, sunt controlate de un grup limitat de persoane. Aceste persoane fac diverse acțiuni care să descurajeze dezvoltarea în aceste zone, ceea ce le permite să continue să controleze zona. Asta nu este unic pentru Ruse. Puteţi vedea asta în multe alte oraşe.
MK: Cum s-a întâmplat că dvs aţi devenit una dintre persoanele cheie responsabile pentru politică socială din Ruse?
Se datorează soţiei mele, care a absolvit jurnalismul la facultate. Când ea s-a întors în Bulgaria, a fost angajată la început la organizaţia caritabilă internaţională ”Salvaţi Copiii”. Această organizaţie avea filială la Ruse. Multe organizaţii caritabile s-au retras apoi din Bulgaria. În momentul acesta soţia mea a primit propunerea să devină directorul centrului nou de servicii sociale. El a fost deschis la Ruse conform un proiect al Băncii Mondiale. Atunci acest centru a fost amenajat de o organizaţie cu sediul central la Sofia. Am decis că ne putem dezvoltă o proprie organizaţie şi să participăm la licitații pentru furnizarea serviciilor sociale. Am câștigat şi le-am furnizat în ultimii 15 ani.
MK: Ce consideraţi ca drept cea mai mare realizare din această perioadă?
Atunci am fost primul ONG provincial care furniza servicii sociale în Bulgaria. Apoi am devenit cel mai mare furnizor de servicii sociale din ţară. Acum gestionăm o reţea de servicii în Ruse şi în judeţul Ruse. Avem în jur de 130 de angajaţi în serviciile sociale. Am fost organizația care a acordat echipa de implementare, care a închis primul cămin de bebeluşi din Bulgaria. Am jucat un rol prominent în închiderea acestor instituţii. Proiectul cel mai recent nostru a fost înființarea unui centru de resurse pentru copilărie timpurie. Este primul centru de acest tip la Balcani. Am lucrat cu copii foarte tineri, cu părinți. Avem profesioniști, care lucrează cu copii foarte tineri. Explorăm modele în dezvoltarea timpurie a copiilor şi de intervenţie timpurie în cazurile unor copii cu probleme cognitive şi de dezvoltare. Cred că este o realizare. Facem mai mult decât ne permite categoria şi mărimea noastră, în ciuda faptului că reprezentăm o organizaţie națională. Toate celelalte organizaţii din mărimea noastră sunt au sediul în capitală.
MK: Vorbiţi despre centrul pentru copii. În ce alte domenii sunteţi activi? Ce alte sfere de asistență socială vă interesează?
Tot ce facem este asociat cu protecţia copiilor. Lucrăm cu copii aflați în situații în risc şi provenind din familii vulnerabile. Sunt copii pe vârsta între 0 şi 18 ani. Asigurăm grijă 24 ore pentru copii cu dizabilităţi. Asigurăm și servicii mai noi – ne referim aici la centrul modern de bebeluşi la Ruse. Acordăm grijă paliativă pentru copii tineri.
Devenim tot mai conştienţi de trei probleme sociale semnificative. Una dintre ele e reprezentată de părinții absenți. Când părinții lucrează în străinătate sau într-un alt oraş, ei îşi lasă copiii la bunicii. Asta creează dificultăţi. Cea de-a doua problemă este riscul semnificativ al creșterii divorțurilor şi al separărilor care există în Bulgaria de azi. Sunt mulţi părinţi singuri în Bulgaria care suferă şi au dificultăţi. Suntem nevoiţi să intervenim în unele conflicte distructive în şi între familii, acolo unde au loc separări. Cea de-a treilea problemă este că descoperim tot mai multe cazuri de anxietate şi tulburări psihice în rândul adolescenților. Este o problemă foarte mare. Asta nu este ceva specific Bulgariei. Este un fenomen occidental. Nu ştim motivele care generează acest fenomen foarte complex. Am petrecut mult timp consiliind adolescenți care sunt în stare de depresie şi nu văd niciun viitor.
Acestea sunt cele trei subiecte mari.
MK: Judecând după experienţele din diferite ţări postcomuniste, inclusiv Polonia, ştiu că guvernul a abandonat asistența socială. Credeţi că situaţia din Ruse este la fel? Spuneţi că adolescenții suferă şi că sunt în centrul preocupărilor organizaţiei dvs. Dar cred că ei ar trebui să fie în centrul preocupărilor tuturor instituţiilor, pentru că reprezintă viitorul locului şi al ţării. Credeți că există conştientizare şi interes cu privire la acest aspect din partea autorităţilor?
Când vine vorba de dezvoltarea acestui sector el a progresat sub formula ”doi pași înainte, un pas înapoi”. Dar acum am ajuns la o criză, care este cauzată de… cum să spun, cred că în spatele ei se află grupuri politice de dreapta. Criza se manifestă ca extremism religios susținut prin sprijin venit din Rusia şi din Statele Unite. Există nişte organizaţii evanghelice ciudate din SUA implicate aici. Dar credem că totul este orchestrat politic de extrema dreaptă. Ei au intervenit dramatic în dezvoltarea protecţiei sociale din Bulgaria. Semnalul inițial a venit când Bulgaria se gândea la semnarea Convenţiei de la Istanbul cu privire la protejarea drepturilor femeilor. Unele ţări n-au semnat convenţia din cauză unele formulări prezente în textul său cu privire la problemele legate de gen. Aceste ţări au simţit că această convenție ar reprezenta un pas într-o direcţie greşită, pentru că ar recunoaşte într-un document oficial fluiditatea gender-ului. Aşa că ele n-au semnat convenţia şi asta a fost primul semn că ceva ciudat se întâmplă. Apoi a apărut o opoziţie extremă la reglementările care priveau familiile și copiii. Guvernul era pe cale să ratifice unele reglementări privind dezvoltarea serviciilor sociale din Bulgaria. Acest demers a fost pus în stand-by ca reacţie la presiunea care venea din partea dreptei politice. Există o opoziţie extremă în ţară cu privire la implicarea ONG-urilor în furnizarea serviciilor sociale.
MK: Ei vă acuză că promovaţi noi modele de familie sau ce?
Este atât de bizar că este aproape de râs. Ei au creat multe ştiri false despre influenţa Norvegiei în furnizarea de asistență socială pentru copiii din Bulgaria. Chiar au distribuit videouri fake în care norvegieni blonzi explorează instituţiile de copii din Bulgaria, selectând copii care să fie luați în Norvegia şi adoptați de cupluri gay. Este de râs! Dar, din păcate, publicul a acceptat asta ca fiind adevărul. Aşa s-au produs multe probleme.
MK: Care este scopul organizaţiilor de extremă dreaptă?
Cred că ei fac asta pentru a submina trecerea Bulgariei la practicile normative din comunitatea europeană. Iată de ce este logic să existe influenţă rusă şi americană în acest demers. Niciuna dintre aceste ţări nu este prea încântată de Comisia Europeană.
MK: Extremiştii din Rusia şi SUA încearcă să oprească trecerea la standardele occidentale despre drepturile umane?
Cred aşa. Nu cred că este vorba numai de drepturile omului. Dar drepturile omului sunt o problemă pe care ei o pot ataca şi exploata uşor.
MK: Să ne privim mai îndeaproape societatea din Bulgaria şi din Ruse. Aţi spus că o parte din public crede în aceste teze isterice potrivit cărora cupluri gay din Scandinavia fură copii bulgari. Cum veţi descrie sentimentul general al societăţii bulgare? Este ea obosită? Oare încearcă să supraviețuiască? Oare aceste ştiri false îi creează emoţii puternice? Cum ați putea-o descrie?
Sunt la curent cu numeroasele articole, inclusiv publicaţii academice, care susțin faptul că Bulgaria are un ridicate de pesimism social. Asta este susținut de faptul că bulgarii sunt mai deprimați chiar decât oamenii din Afghanistan sau din alte ţări, unde există un conflict deschis. Ce cauzează asta? Sunt lansate tot felul de teorii. Nu ştiu răspunsul. Dar am observat că bulgarii sunt foarte apatici. În opinia lor nu se poate schimba nimic prin acţiune cetățenească. Bulgarii îi acuză pe politicieni, dar apoi se lasă pe spate şi aşteaptă pe lucrurile să se întâmple din sus în jos.
MK: Adică, ei nu sunt mulţumiţi de clasa politică actuală şi aşteaptă să apară o altă clasă politică…
Da, exact. Oamenii care lucrează în grădinițe spun că le place ceea ce spunem noi, dar în opinia lor este imposibil. Spun că nu se poate schimba nimic. De ce? ”Sistemul. Nu e pe placul sistemului”, spun ei. Este un refren, care se aude din nou şi din nou în multe sectoare din Bulgaria. ”Nu e pe placul sistemului”. Ce aşteptaţi să se întâmple? Staţi comod şi aşteptaţi că miniştrii să facă paşi sau încercaţi să vedeţi că schimbările pozitive se întâmplă de jos în sus. Am văzut exemple de şcoli din ţară transformate radical pentru că au un director puternic care poate motiva echipa său să facă lucrurile altfel. Şi autorităţile devin obligate să accepte aceste schimbări. Cum puteţi da unei organizaţii de succes o evaluare negativă când inspectorii vin să-o viziteze? Am spus că asta trebuie să se întâmple în Bulgaria. Însă bulgarii din păcate nu văd lucrurile astfel.
MK: Ei acceptă realitatea şi se luptă de la o zi la altă?
Da.
MK: Ultimul an în Bulgaria au avut loc proteste sociale. Au fost lucrători care au protestat. Poate că pe această cale vine schimbarea? Poate că generaţia tânără adoptă o abordare diferită? Cum pot fi înțelese aceste proteste?
Protestele pe care le-am văzut se pot explica, din perspectiva mea, prin prisma faptului că există un grup social care este tânăr, are calificare ridicată, vorbeşte limbi străine, predominant engleză. Acest grup a fost expus educaţiei străine. Acest grup este foarte frustrat şi dorește schimbarea. Dar ea nu este suficient însemnat numeric. În ciuda acestor proteste, nu există dovezi cu privire la existenţa acestui grup în Bulgaria. Am descoperit acest grup social când anumite familii au început să vină la centrul pentru familie atunci când l-am deschis. Ei au venit. Vorbeau limba engleză. Chiar nu ştiam că există. Au fost tăcuți până acum. Ca o forţă a schimbării, nu cred există suficient de mulți şi nu cred că în prezent au o voce. Dar ceea ce se poate discută cu profesionişti tineri este foarte revelator. Este revelator cât de multe dintre ei lucrează freelance sau sub contracte internaţionale. Ei nu vor să lucreze pentru bulgari. Este un fenomen nu tocmai plăcut.
Probabil am fi putut câștiga ceva bani dacă am fi colectat taxă pentru acordarea referinţelor profesionale pentru tinerii bulgari care merg la studii în străinătate sau încep munca acolo. Fac asta o dată sau de două ori pe lună. Înainte a fost mai frecvent. Nu mă opun să fac acest lucru. Mă bucur să ajut oamenii. Însă regret ceea ce reprezintă. Sper că acești copii se vor întoarce.
Vladimir Mitev (VM): Domnule Bisset, aveţi o idee foarte clară ce înseamnă schimbare socială şi o puteţi identifica pe radarul dumneavoastră atunci când ea există. Se poate că această schimbare să fie încurajată? În anii 80 în Bulgaria exista conceptul de ”dezvoltare pe loc”, care însemna ca omul nu este promovat, dar găseşte satisfacţie și dezvoltare în locul în care se află. Care poate fi această încurajare care ţine cont de realităţile locale din ţară?
Am văzut că se fac unele lucruri în capitală sau la Varna. Sunt încurajatoare. Aceste iniţiative sunt conduse de oameni tineri, care au calificare ridicată şi au succes în domeniul lor. Ei pot fi motivul care să-i încurajeze pe ceilalţi tineri să obţine succes la rândul lor. Este similar la sprijinul acordat în alte ţări antreprenorilor şi dezvoltării de afaceri. Asta se întâmplă. Am văzut că aceste lucruri au loc. Este un domeniu care suportă dezvoltarea micilor afaceri. Aceste afaceri nu prea există. În Bulgaria este foarte dificil să începi afaceri. Există multe piedici birocratice. Sprijinul financiar este foarte dificil în Bulgaria.
VM: Definiţi schimbarea socială prin afaceri, prin antreprenoriat. Este singurul fel de a gândi despre schimbare socială? Ce pot să fac eu dacă vreau să realizez schimbare socială, dar ştiu că nu voi avea capital niciodată? Ce trebuie să fac? Sindicat?
Mă întrebaţi cum să începeţi o mişcare de la bază. Dacă ştiam răspunsul, am fi făcut eu însumi asta. Încă mă străduiesc. De exemplu, am făcut ceva în organizarea noastră acum câţiva ani. Mulţi oameni tineri sunt foarte frustraţi, pentru că nu au multe de făcut la Ruse. Ei vor să facă lucruri care să îi stimuleze. Doresc să facă teatru, să-şi facă proiecte, să curețe parcul.
Am încercat să-i încurajăm. Am făcut grupuri de elevi. Am făcut workshop-uri cu ei. I-am educat într-un curs de introducere în managementul proiectelor. Am făcut asta cu ei. Ne-au spus ceva interesant. Există activități pentru tinerii din oraş. Din nou, aceste activități sunt dominate de un anumit grup de adulţi. Ei au un repertoriu limitat de idei. Pun accent pe performanţa publică şi pe dezvoltarea micilor campionilor. Este foarte dificil pentru copii în acest context să facă ceva pentru plăcerea de a face acel lucru. Asta înseamnă că nimic nu se va schimba niciodată. Când vedeţi tineri care fac activitate culturală în zilele de sărbători oficiale vedeţi că aspectele show-ului lor sunt exact la fel cum au fost anul trecut sau cu doi ani în urmă. Am vorbit deja despre dominaţia unui număr limitat de indivizi în unele zone. Aşa că întrebarea pe care mi-o puneţi şi pe care și eu am conştientizat-o este cum putem face schimbare socială. Nu ştiu care este este răspunsul. Probabil o parte din răspunsul este că dorinţa şi pasiunea generației tinere trebuie încurajate. Cred că astfel se va rupe bariera apatiei. Cred că așa va veni schimbarea. Dar asta este foarte dificil.
VM: Cred că înţeleg puţin aceste probleme, chiar fără a le discuta. Fac parte din acest mediu. Există speranţa când cineva poate recunoaşte şi numi schimbarea şi problemele. Presupun că mulți dintre oamenii tineri nu au limbajul pentru a înţelege propriile sale dorinţe şi provocări.
MK: Dacă generaţia tânără nu are limba pentru a-şi exprima frustrarea şi anxietatea, îmi amintesc de Polonia unde am avut o situaţie similară acum doi ani. Extrema dreaptă a fost cea care a putut canaliza anxietăţile atunci. Când spuneţi că extrema dreaptă devine tot mai publică în Bulgaria, încep să gândesc că partea mai liberală şi educată din oamenii tineri îşi va căuta locul fie în capitală sau în străinătate. Şi restul se va exprima prin subiectele extremei drepte precum valorile tradiţionale. Există astfel de risc?
Cred că în Bulgaria există un risc semnificativ ca lucrurile să se întâmple așa. Ieri am postat ceva pe Facebook, care a articulat frustrarea mea cu privire la această situaţie. Acum câţiva ani am fost considerat un individ antreprenorial în domeniul activismului. Am fost implicat în cooperări cu alte organizaţii, precum Consiliul Britanic, care lucrează cu adolescenți. Aceşti oameni tineri exprimaseră diverse anxietăţi şi ambiţii. Dar din nou şi din nou mă confrunt cu acelaşi fenomen: diferite organizaţii propun candidați pentru proiectele noastre care au statut familial ridicat. Ei au fost selectaţi pe baza succeselor lor academice şi a altor activităţi. Ei au personalității narcisiste şi extrovertite. Le place să-şi audă vocile. Am spus pe Facebook – uitaţi-vă la CV-urile acestor copii: sunt mai lungi decât cel al meu. Ei au participat în parlamente tineretului, au avut multe activităţi extracurriculare în şcoli şi au fost peste tot. Aceşti tineri fac foarte dificil pentru mine şi pentru părinții cu care lucrez să integrăm copii din contexte sociale neprivilegiate, precum copii roma. Chiar eforturile noastre către a da voce generaţiilor tinere suferă de acest elitism. Este ceva foarte prominent în Bulgaria. Dacă faci ceva în şcoli şi în educaţie, vei întâmpina exact această tendință.
O colegă mea de la Universitatea din Ruse a spus ceva revelator şi am fost şocat de ceea ce mi-a zis. Ea m-a rugat să o înlocuiesc la unele dintre cursurile ei pentru că avea altceva de făcut. M-a rugat la scurt timp înainte de a începe orele. Ca un fel de scuză, ea a spus: ”Îţi va plăcea provocarea. Ei provin din familiile cele mai bune!” Şi eu am răspuns: ”Scuză-mă, ce vrei să spui cu asta?” ”Ei sunt elita oraşului”. Am răspuns: ”O, Dumnezeule… te respect, dar aș fi dorit să nu spui asta”.
Asta e o atitudine caracteristică pentru multe situații.
MK: Este foarte surprinzător. În sfârşit, Bulgaria a fost o ţară socialistă. Ea promova egalitarianism în trecut.
Însă acum există o nomenclatură nouă şi familii locale.
MK: Este incredibil cât de brusc s-a schimbat de la o societate egalitaristă la oligarhia – politică, culturală, acum menţionaţi şi educaţie. Pe de altă parte, societatea acceptă asta şi spune ”asta este sistemul”…
Cred că asta este una dintre cauzele, de fapt, cea mai proeminentă cauză care contribuie la depresia şi anxietate adolescenților. Însă unul dintre lucrurile importante este că mulți dintre copii sunt conştiincioși, studiază din greu, dar poate că provin din familii sărace. Ei se confruntă cu asta în fiecare zi la şcoală. Există copii din familii bune care nu respectă profesorul. Ei nu studiază. Dar ştiu bine că vor avea note bune. Ştiu că ei vor merge la universităţile de top. Şi ceilalți copii renunţă la luptă.
MK: Ei ştiu că efortul lor nu va fi niciodată apreciat…
Da. Vă puteţi cumpăra diplomă în Bulgaria.
MK: Diploma de universitate?
Da. Trebuie să aveţi venit. Dar dacă sunteţi dintr-una dintre aceste familii, aveţi venit.
MK: Şi tot ce trebuie să faceţi este să indicaţi originile familiale?
Da, asta contribuie la apatia socială. Am avut un prieten din Regatul Unit, care a venit în Ruse în vizită acum câţiva ani. El este medic generalist. Este partener senior într-o firmă de doctori. Este considerat înstărit. Are o profesie bună. Mergeam în jurul oraşului Ruse şi el îmi vorbea despre mașini: ”Ştii cât costă această maşină? Eu unul nu-mi pot cumpăra o astfel de maşină. Cum poate un bulgar să își cumpăre un astfel de autoturism?” Eu am spus: ”Pe hârtie ei nu pot”.
Este atât de vizibil. Fiecare vede aceste lucruri.
MK: Vladimir mi-a spus că Ruse este unul dintre puținele locuri unde la alegerile locale de anul trecut un primar din GERB (partidul lui Boiko Borisov care guvernează cu mici excepţii în ultimii 10 ani) n-a fost ales. Credeţi că faptul că cetăţenii din Ruse au ales un om politic care nu aparține establishmentului înseamnă că există speranţă pentru o schimbare?
Din nou nu vă pot dau un răspuns ferm la această întrebare. Rezultatele alegerilor m-au surprins. Mă așteptam că GERB să câștige. Ţin pumnii strânși pentru eventualitatea în care acest rezultat electoral neașteptat ar însemna că vom avea schimbări pozitive în oraş, că probabil unele lucruri care au dominat în trecut îşi vor pierde puterea. Este speranţa mea, dar nu sunt sigur că va fi așa.
MK: Cred că nesiguranţa în Bulgaria este foarte puternică. Nu ştiţi ce se va întâmplă apoi. Ca societate nu se poate prevede ce va urma.
Cred că este un factor care contribuie la asta. Există un deficit pronunţat de transparenţă a informaţiei publice la nivelul țării. Să te ocupi de birocraţie în Bulgaria este foarte complex. Nu există recomandări care să-i ghideze pe oamenii în acest domeniu. Oamenii nu se pot lupta împotriva barierelor administrative. Nimeni nu poate explica ce înseamnă să te lupţi cu aceste bariere. Publicul este ţinut în întuneric. Oamenii nu ştiu cum să facă lucrurile şi cum funcționează lucrurile administrativ. O mare parte din munca lucrătorilor sociali din organizația mea este să-i ajute pe oamenii să-şi obțină ajutoarele sociale la care au dreptul. Oamenilor nu le place să facă muncă birocratică. Nimeni nu le spune ce să facă.
MK: Adică ei nu primesc ajutoarele care li se pot acorda pentru că nu ştiu cum să facă?
Da. Sunt fie prea slab educaţi sau merg în birouri administrative diferite şi se luptă împotriva barierelor birocratice. Dacă procesul de comunicare dintre cei de la putere şi cei din societate ar fi puţin mai deschis acest lucru ar face diferenţa.
MK: Când oamenii simt că aparţin acestui loc, ei pot contribui la el. Din ce vă aud să spuneţi şi din ceilalţi interlocutori mei, pare că aparatul de stat din Bulgaria este o structură separată care există pentru sine, iar societatea este stresată şi încearcă să supravieţuiască. Oamenii nu interacţionează. Ei locuiesc unul pe lângă altul.
Mi-aş dori să văd o situaţie în care un primar preia puterea şi începe să încerce să comunice cu comunitatea. Cred că asta probabil va fi ceea ce e necesar pentru lucrurile să să se desfășoare altfel decât până acum. Întunericul dintre guvern şi societate în Bulgaria este foarte mare. Birocrația este foarte complexă. Este nenecesar de complicată. Chiar să te duci la bancă este complicat.
MK: Adică, birocraţia îşi creează singură de lucru…
Nu ştiu. Dar ea nu este funcţională. Acum este perioada în care taxele de proprietate se plătesc. Oamenii plătesc de asemenea taxe pe autovehicule. Şi în întregul oraş există numai un birou unde se întâmplă acest lucru. Este aproape de marginea oraşului. Când ajungi acolo totul este într-un singur computer. Sistemul de calculatoare este minunat. Dar oamenii trebuie să stea pe coadă pentru a a-l folosi. Există numai două, trei fete care îl folosesc. Ar trebuie să fie modalități mult mai simple prin care să faci aceste lucruri.
Multe procese birocratice sunt asemănătoare. Există mulți pași – trebuie să mergeţi la un birou și de acolo la un alt birou. Ei ar putea să vă spună aceeaşi informaţie oriunde mergeţi. Modernizarea înseamnă ca toate aceste calculatoare să fie conectate. Acum nu sunt conectate. Nu sunt funcţionale. Puteţi aştepta secole pentru a face o tranzacţie. Pare că tot timp se suprapun noi proceduri peste cele vechi. Astfel lucrurile devin complicate într-un mod inutil.
Citeşte în limba engleză!
Citelte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
