Vladimir Mitev
Acest articol a fost publicat la 16 decembrie 2016 pe saitul ”Baricada”.
În politica românească și în legaturile societale din România are o mulțime de realități care aparent sunt contradictoare și nu par să fie ușor inteligibile.
De exemplu, Românie e lider în creșterea economică din UE, adică economia lucrează, investiții sunt atrâse și există locuri de muncă liberi. Dar în același timp români din vârsta diferită continează să emigreze.
Un alt exemplu e că poporul susține lupta împotrivă corupției. Dar votează cu partide, caror lideri au probleme cu justiția.
Pentru a înțelege ce lua loc din România e necesar de a privi mai atent contradicțiile care ea generează. Ele ar putea fi o cheie bună pentru a înțelege rezultatele alegerilor parlamentare din 11 decembrie.
Cele două tabare votului
Partidul Social Democrat (PSD) a câștigat alegerile parlamentare cu câte 45,5% pentru Camera Deputaților și Senatul. La o mare distanța în spate au rămâs cele două partide ale opoziției – Partidul Național Liberal (PNL) care este conservativ cu 20% și Uniunea Salvați România (USR) a politicianului alternativ Nicușor Dan cu 8,82% din voturile.
În parlament au intrat încă Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE) a premierului trecut și președintelui Senatului Călin Popescu-Tăriceanu (cu rezultat 5,62%). Acesta este un partid care va fi stâlp pentru socialdemocrații în guvernarea lor viitoară. Pragul de 5% din voturile a fost depășit și de la Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (6,19%) și Partidul Mișcarea Populară al președintelui trecut Traian Băsescu (5,34%).
De fapt alegatorul român a fost invitat să voteze cu unul dintre cele două tabarele politice mari la aceste alegeri. Pe o parte au stat PSD și ALDE. ALDE a trebuit să intre în parlament pentru a susține socialdemocrații în formarea unei majoritate. Aceasta a fost o alianța în care toate liderii au probleme cu justiție. Liderul socialdemocraților Liviu Dragnea e condamnat cu suspendare pe 2 ani închisoare pentru manipulare unor liste alegătoare în timpul referendumului pentru demisia președintelui Traian Băsescu în 2012. În 2015 când a fost premier liderul socialdemocraților de atunci Victor Ponta a fost acuzat în fraudă, evaderea taxelor și spalarea banilor. Pe partea sa există urmărire penală împotrivă lui Călin Popescu-Tăriceanu pentru marturie mincinoasă.
Pe alta parte a baricadei Partidul Național Liberal totodată a avut propriile cadre care au fost loviți prin sistema judiciară. Ceea ce a fost caracteristic pentru acest partid a fost că ea n-a avut nici lideri care să cucerească imaginația societății, nici programa puternică pentru activităti politice.
Uniunea Salvați România în cea mai mică măsură a avut candidați sau funcționări dubioase. Ea a fost inființată ca partid numai 6 luni înainte de alegeri. De fapt a fost o construcție care face upgrade a structurei cu care matematicianul Nicușor Dan a atacat alegerile pentru primar din București la alegerile locale din iunie 2016. Fiind un nou partid cu noi fețe în politica Uniunea Salvați România s-a anunțat ca formațiune antisistem, adică opusa a partidelor mari și tradiționali, care s-au etichetat în stânga și dreapta. Ideologia acestei uniune n-a fost clar determinată. Ea a unit oameni tineri din clasa de mijloc – de exmeplu IT-iști, angajați în corporațiile occidentale, oameni cu profesii libere și unii care se lupta pentru cauze civice.
Proiectul ”Cioloș” și criza parlamentului
Partidul Național Liberal și uniunea lui Nicușor Dan n-au avut contacte oficiale unii cu alți, dar au fost uniți de la susținerea sa pentru Dacian Cioloș ca premier. Cioloș însuși a devenit premier în sfârșitul anului 2015 după proteste provocate de la incendiu din clubul ”Colectiv”, care a dus la demisia cabinetului Ponta. Cioloș a fost fața așa-numitul guvern tehnocratic – formula de conducere care le-a adunat pe unii oameni din ONG-urile și din sectorul privat care se consideră opoziție a politicienilor tradiționale care sunt cunoscute ca corupte și neefective.
Fenomenul tehnocrației pare să fie o continuare logică a crizei din rândurile politicienilor. Din cele 2.729 de proiecte legislative aflate pe agenda Parlamentului în ultimii patru ani, 68% au fost inițiate de senatori și deputați, dar doar 14% dintre acestea au reușit să devină legi, conform bilanțului realizat de Institutul pentru Politici Publice. Spre comparație, 82% din inițiativele Guvernului au fost adoptate.
Din cei 588 de senatori și deputați care au intrat în Parlament în 2012, 507 au mai ajuns la finalul mandatului. Cele mai multe plecări s-au datorat problemelor cu justiția/de integritate: 13 aleși au fost condamnați definitiv, 16 au fost arestați/anchetați, iar șase au fost declarați incompatibili.
La cote record a ajuns în legislatura 2012-2016 și migrația: 223 de senatori și deputați nu se mai găsesc la terminarea mandatului sub sigla sub care au fost aleși. Adică, 38% din total au schimbat culoara sa.
În acest caz nu trebuie să surprindă că doar 10% din românii au încredere în parlamenul său și că 40% au susținut desființarea partidelor o lună înainte de alegeri. Criza sistemului politic, legată cu multele condamnări împotrivă politicenilor a creat cauzele să apară ”salvatorul providențial” Cioloș care să impersonifice conducerea iluminată, competentă și cinsta a dreptei opusă a celor corupți din stângă românească.
În zilele înainte de alegeri unii români au așteptat că îndiferent din rezultatele clasa politică e atât decedată și înslabită de la lupta împotrivă corupției că tehnocrația e singurul viitor posibil. Dar susținerea mai mare decât așteptată pentru socialdemocrați a prăbușit proiectul ”Cioloș”.
Românii au părăsit drumul tehnocrației
O explicație posibilă pentru această prăbușire este dată de la economistul Ilie Șerbanescu, care în sfârșitul anilor `90 a fost pentru scurt timp ministrul reformei, dar are o cariera lungă ca analist economic: ”Ideea a fost aceea de a elimina partidele politice. Cioloș e doar un instrument, marionet. Stăpanul străin deține proprietatea econimiei românește și l-a ales pe Cioloș să stăpănește proprietatea. Deci tot sistemul asta se impedică de la partide. Cel mai mare partid este PSD. Dacă observați toată campania după venirea lui Cioloș și chiar înainte el a fost orice împotrivă PSD.”
În același timp analistul n-are nicio simpatie către singurul partid important care se anunța că partid de stânga în politica românească. Pe părerea lui Șerbanescu socialdemocrații au dus țara de la cel mai ortodocs comunism la cel mai odios capitalism. Ei au făcut multe tradări inclusiv predarea capitalului străin a sectoarelor cheie ale economiei – precum bănci, mine și energie. După părerea lui Șerbanescu reprezentanții acestui capital din România, care el crede că formează baza sistemului politico-economic contemporan, au făcut o conclusie simplă: ”Numai nu ne interesează administratori care să fie aleși. Ci ne interesează administratori pe care să-i numim noi – proprietarii.”
Socialdemocrații și procuratura
Prăbusirea proiectului ”Cioloș” aparent e o lovitură împotrivă conducerii tehnocrate indiferent de interpretările diferite cine câștigă din ea. Dar e destul de probabil câștigul socialdemocraților să fie doar începutul unei lupte între lobiurile diferite țării. În discursul de victorie său Dragnea a declarat că nu vrea conflicte, dar și că „toți” trebuie să respecte rezultatul votului. Astfel liderul socialdemocraților a zis procuraturei anticorupție DNA care a lovit partidul lui multe ori că el vrea pace.
”El vrea pace pentru că are dosar și urmează să fie anchetat de la DNA”, reamintește Sorin Ionița – politic cu convingeri liberali și director al ONG-ului Expert Forum. După părerea expertului n-are cum justiție să facă contract cu Dragnea și să înceteze munca. Ionița crede că e posibil după un sau doi ani cei în putere să limiteze activitatele ale DNA – de exmeplu precum taierea bugetului sau precum numirea unor oameni dubioase în sistema justițiară.
Dacă au voința socialdemocrații ar putea totodată să încerce să întroducă schimbări legislative care să înslabească omniputerea a justiției. În 2015 România a fost pe locul trei în numărul cazurilor în care este condamnată de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) – după Rusia și Turcia. Deja ani de zile București e în primele locuri acestui clasament. Mulțimea de condamnări duc la platirea marelor compensări din bugetul statului. Acest fapt ar putea fi ”alibi” pentru introducerea unei responsabilității financiare a magistraților în cazurile în care statul ar trebui să platească pentru abuzurile sale ale drepturilor omului.
Contextul după alegerile
După părerea lui Ionița fără îndoială va fi ”coabitare” între președintele Iohannis și guvernul condus de la socialdemocrații. Formula a cobitării a fost folosită pentru a exprimă interacțiunea între președintele Băsescu și premierul Ponta când ambele politicieni din partide diferite au fost la vârful țării. Dar până la azi Iohannis refuză să dea mandat lui Dragnea pentru că președintele nu e de acord că un om condamnat să fie șeful guvernului. Pe partea sa socialdemocrații și liberalii lui Tăriceanu susțin Dragnea pentru prim-ministru și jocul cu Iohannis continuează.
Luptele pentru dominație în puterea de fapt niciodată nu vor avea sfârșit. Principalul efect al victoriei socialdemocraților este prăbușirea proiectului ”Cioloș”. Dar cei care urmăresc politica românească reamintesc că și aici se vede ambiguitatea ei. De fapt, Cioloș a condus țara cu mandatul de la PSD și vicepremierului lui a fost socialdemocratul Vasile Dâncu.
Ambiguitate există și referitor la promisiunile alegeriale stângilor din România. În primele zi după alegerile într-o convorbire Cioloș și Dragnea au ajuns la acord că o parte de la scaderea taxelor, pe care socialdemocrații le-au votat în mandatul veche al parlamentului și care sunt o realizare în avans unor dorințe din programa alegerială nu trebuie să fie introduși. Mișcarea a fost interpretată în sensul că oamenii lui Dragnea și Cioloș au promis lucruri nerealiste și nu se poate să-i acorzi încredere.
Programa alegerială socialdemocraților a fost o mișcare la dreapta. Ei au promis taxe mai scăzute, condiții relaxate pentru inființarea afacerilor așa că numărul firmelor să crească cu 20% anual, creșterea salariului medie brut până la 3 950 lei de la 2 800 lei în momentul de fața. Cu această programa socaildemocrații au reușit să aibă o prezența mai mare în Translilvania care de obicei votează cu dreapta. Și tot ei au atrâs oameni tineri ca votanți. Dar știrea pentru convobirea lui Dragnea și Cioloș creează impresia că socialdemocrații de fapt nu stă nici în stânga, nici in dreapta dar mai ales fac politică cu un orizont limitat la cateva zi în viitor.
Românii tineri își au partid.
Unde atunci este nadejde? După părerea multor ea este că România rămâne țara destul de proeuropeană. Cele doi partide naționaliste care su folosit propaganda împotrivă oamenii lui Bruxelles și Soros din România rămân în afară parlament. Dar asta e versiunea pozitivă despre alegerile care este bazată pe negarea unor lobiuri care sunt considerate răi. Dar mulți dintre români tineri au găsit speranța în faptul că există forța politică care le exprimă.
28% dintre românii tineri au votat pentru Uniunea Salvați România cu lider Nicușor Dan. Partidul nou n-are prea multă concretică în programa alegerială sa, dar are viziune pentru România ca Valea Siliciului regiunii, ca hub tehnologic, industrial și transport. Pe alta parte uniunea a adoptat momente cheie din Declarația de la Cluj – proiect de țara al societății civile române care a fost acceptat în timpul unor proteste din Cluj Napoca în noiembrie 2014. De exemplu oamenii lui Nicușor Dan vor să crească finanțarea bugetară pentru educație și sănatate de la respectiv 3,6% din PIB și 4,2% din PIB în 2016 la 6%.
”Principală impresie e că USR le exprimă vârsta, aspirațiile. Și exprimă această atitudine pe care e normal s-o aibă – o dorința de a schimba societatea care a fost lasată ca moștenire de la bătrâni. În primul rând, tinerilor de azi nu le place relația asta, dominaţie-aservire, de tip feudal – ”Eu sunt șeful, tu ești sluga mea”. Nu le mai place suficiența asta a şefilor – dacă cineva are puterea, crede că le știe pe toate. Nu le mai place lipsa de speranţă că lucrurile se pot schimba – fie opiniile majoritare, care sunt tradiţionaliste, fie stilul de viața imoral, fie stilul de conducere autoritar. Nu le place nici faptul că în societatea românească nu se aplică meritismul, că se aplică relația directă cu șeful, tot le dezamagește.”, crede Dumitru Borțun – doctor in filosofie si profesor la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice a Școlii Nationale de Studii Politice si Administrative din Bucuresti – SNSPA.
Există teza că Uniunea Salvați România n-are ideologia clară pentru că pe o parte este un partid al unor activiști civice și pe altă parte unește oamenii cu ideologii contradictori precum neomarcsiși și liberatariani. Dar după părerea lui Borțun partidul are proiect ideolog și el e legat cu modernizarea socieală a României.
De fapt acuzație cercurilor naționaliste că oamenii lui Nicușor Dan sunt vânduți lui Soros ar putea deveni un atu pentru cei acuzați, pentru că idea a societății deschise ar putea să dea României un impuls pentru dezvoltare, pe care în momentul de fața ea nu are din cauza jocului constant al dominării reciproca lobiurilor partidelor.
După părerea lui Borțun societatea civilă este bazată pe o legatură mai abstractă între producător și consumator, între manager și executant, între cerere și ofertă. E vorba de legatură care nu se vede cu ochiul liber cum se văd relațiile de vecinătate sau cele de rudenie. ”Ca om modern, eu mă îmbrac în hainele cetățenești pentru că am un „contract social” cu statul, în sensul în care l-a definit Jean Jacque Rousseau în urmă cu 254 de ani. Pentru cei care au rămas la nivelul concret al gândirii, aceste haine nu se văd şi nu există, iar ideea de cetăţenie activă le este greu să o înțeleagă. Pentru ei, societatea deschisă e ceva diabolic”, explică profesorul.
Viața continuează…
Oamenii lui Nicușor Dan nu sunt îngheri. A treilea zi după votul în rândurile lor a izbucnit conflict intern, care a scos la iveală o autodestructivă lupta pentru putere. Dar cea al treilea putere în parlamentul viitor este până la azi ceva special pentru că dă putere generației oamenilor între 20 și 35 ani care în mai multe cazuri au și propria independența economică chiar dacă sunt tineri. Abilitatea partidului de a conduce heterogenitatea sa va arată dacă ea adevărat e ”un altfel de partid”, cum liderul lui l-a chemat în noapte alegerilor.
Referitor la România, aceste alegeri au arătat o tendința mai pronunțată că politiceni în mod retoric încearcă de a salva națiunea, de a-o reclădi (cum a declarat titlul programei Partidului Național Liberal). În general retorica a fost ca și cum urmează să fie făcută o alegere epohală și strategică. Dar de fapt prezența la vot a fost relativ scazută (sub 40%) și a existat lipsa unei ciocnirii politice adevărate în timpul campaniei. Societatea a rămân în mare parte apatică.
Și până la acum socialdemocrații au fost cea mai puternică forța din parlament, votând ceea ce le place. Și până la acum taxele cadeau, se facea luptă cu birocrația și se stimula clasa de mijloc. Și până la acum și în viitor mișcările la Est în politica externă rămâneau interzise și inacceptabile. Probabil toate asta explică de ce în ultimele zi înainte de vot n-a fost mobilizare. După alegerile viața continează și cu ea merg înainte și toate contradicțiile binare care pastrează echilibriu dinamic din sistema. Ei sunt și cele care sunt cheile către înțelegerea ei…
Foto: Românii au votat pentru parlament la 11 decembrie 2016 (sursă: YouTube)
Citește o colecție de toate articolele pe blog care sunt despre alegerile parlamentare în 2016 din România!
Sursă: Baricada
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
