Dumitru Borțun: USR are o mare idee – modernizarea României, dar nu ştie să o comunice

Profesorul de comunicare de la SNSPA a explicat de ce tinerii se exprimă politic prin partidul lui Nicușor Dan, de ce în loc de „dușman-din-afară”, George Soros ar putea să fie prezentat ca inspirator pentru modernizarea României, cum naționalismul și autohtonismul arată înapoierea societală românească și care este perspectiva cea mai optimistă asupra acestor alegeri.

Vladimir Mitev

Dumitru Borțun este doctor in filosofie si profesor la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice a scolii Nationale de Studii Politice si Administrative din Bucuresti – SNSPA, unde preda cursuri precum „Analiza discursului public“, „Semiotica. Teorii ale limbajului“, „Etică în comunicare” si „Responsabilitate Socială Corporativă”. El comentează regulat dezvoltările sociale și politice în diverse emisiuni la posturi de radio și televiziune din România.

Acest interviu a fost acordat la 13 decembrie 2016 – la 2 zile după alegerile parlamentare din România, care au fost câștigate de Partidul Social Demcrat, cu 45,5%. Pe locul al doilea a fost Partidul Național Liberal, cu 20%. O noutate interesantă a fost apariţia pe locul al treilea a unui nou partid – Uniunea Salvați România (8,82%), care exprimă dorințele clasei de mijloc şi ale generaşiei tinere  –  IT-iști, oameni din sectorul civic sau corporatist – care a înclus în programul său revendicările ”Declarației de la Cluj” – document de baza al societății civile din România.

Tinerii  au fost o forță importantă în ultimii ani, cu contribuţii importante în alegerea lui Iohannis sau în căderea guvernului Ponta. Dar nu am observat să fi făcut ceva semnificativ la aceste alegeri. Care este adevărul despre participarea lor?

Absenteismul lor e și o iluzie, dată de faptul că aşteptările au fost mult mai mari; cred că aşteptările nu au fost realiste. M-am întâlnit ieri, adoua zi după alegeri, cu studenţii mei – un amfiteatru de 300 de locuri, plin. I-am întrebat polemic, ca să-i provoc: ”De ce n-ați votat ieri?”. Dar ei votaseră aproape toți, i-am rugat să ridice mâna. Din păcate, studenții nu sunt suficienți. Au votat studenții din SNSPA, dar nu au votat toți studenţii. Chiar dacă ar fi votat toţi studenţii României, nu ar fi votat toţi tinerii.

Principala impresie e că USR le exprimă vârsta, aspirațiile. Și exprimă această atitudine – pe care e normal s-o aibă – dorința de a schimba societatea pe care au primit-o ca moștenire de la bătrâni. În primul rând, tinerilor de azi nu le place relația asta, dominaţie-aservire, de tip feudal – ”Eu sunt șeful, tu ești sluga mea”. Nu le mai place suficiența asta a şefilor – dacă cineva are puterea, crede că le știe pe toate. Nu le mai place lipsa de speranţă că lucrurile se pot schimba –  fie opiniile majoritare, care sunt tradiţionaliste, fie stilul de viața imoral, fie stilul de conducere autoritar. Nu le place nici faptul că în societatea românească nu se aplică meritismul, că decisivă este relația directă cu șeful.

Aşa cum se ştie, feudalismul se bazează pe Tradiţie, care ţine loc şi de doctrină morală, şi de teorie a adevărului, motiv pentru care modul de gândire tradiţional nu urmăreşte cunoaşterea, inovaţia, creaţia, libertatea şi responsabilitatea; în feudalism, organizarea socială se bazează prin relaţii de rudenie şi de vecinătate, iar calităţile personale nu contează, totul e bine atâta timp cât individul se conformaeză la Tradiţie. Dac aceste caracteristici se prelungesc în zilele noastre, tinerii nu le acceptă, ei îşi doresc o societate modernă. Elementele de înapoiere pe care le-am menționat sau îi fac pe tineri fie să devină apolitici, fie să plece din țara. Ei nu pleacă doar pentru că vor venituri mai mari, asta e o simplificare grosieră şi periculoasă, fiindcă ascunde adevărata stare de lucruri. Tinerii pleacă din cauză înapoierii. Da, acolo unde ajung au un venit mai mare, dar el e numai unul dintre lucrurile pentru care îşi părăsesc ţara. În general, tinerii care pleacă sunt motivaţi de aspecte care ţin de înapoierea istorică a României.

Tineri din București și orașele mare au propriile lor spații sociale, diferite de ale adulţilor – precum teatru independent, cafenele ș.a.m.d.

Nu vor să se integreze în societatea adulților. Pentru că societatea adulților este o societate coruptă. Și este coruptă nu numai în sensul juridic. E coruptă și într-un sens mai general, filosofic. Fiecare lucru are o natură, o esenţă. În momentul în care el se abate de esența lui sau cineva îi alterează natura se spune că este corupt sau că a fost corupt. Societatea adulţilor este coruptă, fiindcă în sens filosofic, majoritatea adulţilor din România sunt corupţi. Spaţiul românesc a fost ultimul spaţiu european din care a fost desfiinţată iobăgia. Peste iobagul din sufletul nostru a venit „soldatul credincios al partidului”, din vremea regimului comunist. Avem o istorie îndelungată a obedienţei şi a lipsei de solidaritate, care se reflectă în două zicale populare foarte răspândite: „Capul plecat, sabia nu-l taie” şi „Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia”. Iată un ethos popular profund corupt, care nu mai are nicio legătură cu morala creştină.

Oamenii sunt alienați de ei înşişi, se poate vorbi de o „înstrăinare de sine”?

Da. Se poate vorbi de o înstrăinare în raportcu esenţa umană, cu faptul de a fi om. Pentru tinerii de astăzi acest lucru e tragic, fiindcă se simt singuri şi neajutoraţi. Cu cine să vorbești dacă ești tănăr? Cine să te înțeleagă?  Adulții îţi zic: ”Tu ești prea tânăr, noi știm mai bine” sau „Lasă, că o să-ţi vină ţie mintea la cap, ai să vezi tu cum e viaţa!”. Nu ştiu cum e în alte părţi, dar în România de azi, adulţii sunt convinşi că tinerii găndesc altfel, vor să trăiască altfel, au alte aşteptări de la viaţă, nu fiindcă sunt altfel decât ei, ci fiindcă… nu ştiu prea multe, sunt ignoranţi. Dacă ar accepta că se poate gândi şi altfel, că poate exista şi altă morală, ar trebui să-şi recunoască limitele, eşecurile, poate ratarea unei vieţi demne şi cinstite. Și atunci, preferă să dea sfaturi, să facă pe înţelepţii, să se laude că au „şcoala vieţii”. Iar tinerii preferă să se ducă în Occident, unde găsesc  oameni care îi tratează ca pe nişte egali, care dialogează cu ei; deși uneori nu stăpănesc prea bine limba, acolo dialogează mai bine decât dialogează acasă cu părinții, cu profesorii sau cu şefii de la serviciu. În plus, acolo valoarea lor umană este recunoscută, în consecinţă şi munca lor e recunoscută, iar de plătit se plătește corect, echitabil. Aşadar, conflictul dintre generaţii îmbracă astăzi o formă nouă: devine conflictul dintre înapoiere şi dezvoltare, dintre tradiţie şi inovaţie, dintre lipsă de demnitate şi demnitate, dintre pasivism şi activism, dintre corupţie şi aspiraţia spre o existenţă autentică. Asta nu înseamnă că toţi tinerii români sunt la fel, dar cei care îşi doresc „o ţară ca afară” sunt tot mai mulţi, formează masa critică.

Cum explicați rezultatele din alegerile?

Pentru a înțelege despre ce e vorba la alegeri vă propun să ne uităm la comunicarea USR. Înainte de alegeri m-a căutat prietenul meu,  Allen Coliban – candidat USR la Braşov, pe primul loc în lista pentru Senat. El m-a rugat, în numele lui și al lui Tudor Benga, primul în lista USR pentru Camera Deputaților. Acest Benga a avut o inițiativă antreprenorială de mare succes: în centrul Braşovului, aproape de Piața Sfatului, el ține o librarie-cafenea, denumită „OKIAN”. Acești oameni m-au rugat să mă întâlnesc cu candidaţii USR din judeţul Braşov şi, dacă se poate, cu mai mulţi membri ai partidului, pentru a-i iniţia în comunicarea politică şi în marketingul electoral.

Am mers la Brașov și m-am întâlnit cu ei.  Am vorbit cu toți candidați și – într-o alta întâlnire  – cu   membri partidului. Erau IT-işti,  avocați, economişti, ingineri…  Oameni cu şcoală, cu diplome, dar nepregătiţi politic. Îmi spuneau: ”Oameni nu ne cunosc. Ei cred că suntem vânduți străinilor. Ce să le spunem?”. În plus, multă lumea credea ce spunea propaganda naţionalistă, că Cioloş este fiul lui Soros  – în româneşte mai şi rimează, şi ştiţi cum e când oamenii simpli aud rime, li se pare că ce aud e şi adevărat. Vorba italienilor, „Non e vero, ma e ben’ trovato!”. Mesajul implicit care se dorea indus era următorul: USR a afirmat că îl va prefera ca premier pe Dacian Cioloş, dar el este omul lui George Soros, care este simultan evreu și maghiar, deci nu are cum să dorească binele României. E clar ce înseamnă asta pentru antisemiţi și pentru naţionaliştii radicali din Ardeal, care îi bănuiesc pe unguri că vor să ne ia Ardealul.

Ei, bine, am constatat că la Braşov, oamenii din USR nu numai că n-au legături financiare cu Soros, dar nu prea ştiau cine e. Cum să le explice ei alegătorilor cine este Soros, dacă nici ei nu ştiu prea bine? Mulţi îl acuză că a manipulat bursa din New York şi a câştigat miliarde de dolari , deci e o persoană malefică; dar nimeni nu le-a spus românilor că Soros a acumulat bani prin atacerea punctele slabe ale sistemului capitalist. Motiv pentru care Soros a atras atenţia asupra acestor puncte:  ”Sistemul capitalist este lucrul cel mai periculos pentru omenirea. Ar putea duce la distrugerea noastră” (Criza capitalismului global. Societatea deschisă în primejdie). În plus, Soros şi-a spus că trebuie făcut ceva pentru a-l schimba. Ceea ce a şi făcut, folosind banii câştigaţi pentru a înfiinţa o reţea de organizaţii care militează pentru o societate deschisă, adică încearcă să modernizeze ţările est-europene, mai ales pe cele în care există popoare țărăneşti, cum sunt ale noastre, bulgar şi român.

Societatea deschisă susține autonomia persoanei, protejează libertatea și responsabilitatea, care funcţionează pe baza unor relaţii mai abstracte, cum este cea dintre producător și consumator, dintre manager și executant, dintre ofertă și cerere, dintre stat şi cetăţeni sau dintre guvernanţi şi guvernaţi. Acestea nu se văd la ochiul liber, cum se văd relaţiile de vecinătate sau cele de rudenie.  Ca om modern, eu mă îmbrac în hainele cetățenești pentru că am un „contract social” cu statul, în sensul în care l-a definit Jean Jacque Rousseau în urmă cu două secole şi jumătate. Pentru cei care au rămas la nivelul concret al gândirii, aceste haine nu se văd şi nu există, iar ideea de cetăţenie activă le este greu să o înțeleagă. Pentru ei, societatea deschisă e ceva diabolic.

Dumneavoastră, de fapt, ați explicat care este clivajul în societatea românească la aceste alegeri…

Exact! Este un clivaj între o jumatate de societate, urbană, predispusă la modernizare, şi cealaltă jumătate care trăiește la ţară, adică în Evul Mediu. Propunerile politice care au venit de la acești tineri, organizaţi în USR, sunt radical diferite de ale partidului majoritar.  Din păcate, jumatate din populația României nu le înțelege și nu le vrea.

Din păcate, aceşt tineri n-au fost instruiți să explice contradicțiile despre care vorbesc eu. Ei nu au ştiut să spună românilor nici că Soros a absolvit London School of Economics – cea mai prestigioasă școală de guvernanţă din lume. N-au ştiut să spună alegătorilor că Soros a fost studentul și discipolul lui Karl Popper  – unul  dintre cei mai importanţi gânditori ai veacului XX. Soros a devenit susținator al societății deschise prin legatură sa cu Popper, care scrisese în anii războiului celebra sa carte, Societatea deschisă şi duşmanii ei. El a dezvoltat teoria mentorului său, în cartea lui, Pentu o transformare a sistemului sovietic, care apărut şi în limba română, unde arată că celor două tipuri de societate le corespund două moduri de gândire: tradiţional şi, respectiv, critic.

La Brașov le-am zis oamenilor din USR că fac o mare greșeală când nu vorbesc despre Soros şi despre societatea deschisă: ”Toate lumea vă critică fiindcă nu aveți ideologie, dar voi, de fapt, o aveți. Folosiți aceste lucruri pe care vi le-am zis. Trebuie să le explicaţi oamenilor despre ce e vorba, în cuvinte simple, apoi să-i întrebaţi: în care dintre cele două feluri de societate v-ar plăcea să trăiţi? Veţi câştiga mulţi adepţi, fiindcă cei mai mulţi oameni nu vor să se întoarcă la o societate de tip tribal”. Nu ştiu dacă au făcut asta, sau cât de bine au făcut-o, dar la Braşov USR a avt unul dintre cele mai mari scoruri din ţară (13,93%  la Camera Deputaţilor şi 14,79% la Senat), iar cei doi prieteni, Allen şi Tudor sunt parlamentari – primul e senator, al doilea deputat.

Să înțeleg că ideologia despre care vorbiți este centrată în jurul modernizării sociale ale României…

Da. Avem nevoie exact de asta. Este ideologia modernizării României, adică a integrării ei în Uniunea Europeană.

Cum va influența un guvern al PSD proiectul de modernizare din România?

Nu o va influența cu nimic. Societatea va rămâne aceeași. Va fi condusă de oameni care îşi trag legitimitatea de la un electorat care se teme de schimbare şi care votează din inerție. Cunosc oameni care de 26 de ani votează pentru același partid. Au început cu Ion Iliescu și nimic nu s-a schimbat pentru ei. Adrian Năstatse a fost considerat urmașul lui Iliescu, iar Victor Ponta – urmașul lui Năstase. Cei care sunt acum în vârful partidului sunt percepuţi tot ca urmași ai lui Iliescu. Oamenii continuă să voteze cu ei, fără să-şi dea seama că au ajuns să voteze cu alţi oameni, foarte diferiţi de Iliescu şi oamenii din jurul lui.

Ce fel de om a fost el?

Am lucrat cu el, i-am fost consilier. Am crezut că ar putea schimba ceva. Și mi-am dat seamă de câtevă lucruri. În esența sa, el a fost un Ceaușeescu mai cult şi mai reflexiv, care gândeşte politic, care are o vastă cultură politică și care a știut să facă politică. Nici nu se compară cu liderii de azi ai PSD.

În general, viaţa politică a fost invadată de generaţia care a ieşit din comunism fără nicio noţiune de ştiinţă politică, fără niciun reper cultural. Ignoranța politică e o moștenire a epocii lui Ceaușescu. Când faci doar propagandă de partid și construieşti un cult al personalității, oamenii nu mai pot afla despre alte lucruri şi ajung că nu pot înţelege înțelege nici ce înseamnă stânga şi dreapta.

Astfel, după 40 și ceva ani comunism ne-am trezut cu nişte generații apolitice. Dar Iliescu a putut vorbi ca politician și omul simplu l-a recunoscut. Da, Iliescu e homo politicus. Dar el nu a fost mai modern decât Ceauşescu; în fond, a fost un Ceauşescu zâmbitor (Ceauşescu nu zâmbea în apariţiile sale publice). A fost un Ceauşescu mai deschis şi mai jovial. În 1989-1990, el vroia să umanizeze socialismul. În prima sa apariţie televizată de după fuga lui Ceauşescu, Ion Iliescu i-a criticat pe oamenii acestuia pentru că „au întinat idealurile sfinte al socialismului”.

Ceaușescu a fost ales în 1965, când a încercat să facă nişte reforme în interiorul sistemului socialist. Dar în trei ani de zile, a înţeles că nu poţi construi o societate superioară capitalismului cu un popor ţărănesc (în 1944, 80% din populaţia României mai trăia încă la ţară). Atunci el şi-a zis că singurul limbaj pe care îl poate înțelege poporul român este cel al naționalismul. Și a mers cu naționismul – de dragul consolidării puterii. Dacă ar fi început să realizeze un proiect modernizator, ar fi riscat să piardă puterea. În 1968 a avut loc ocuparea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia, mai puţin armata română. Ceașescu avut un discurs fulminant de la balconul Comitetului Central al partidului, chiar balconul din care şi-a rostit ultimul discurs, în 1989, înainte de a fugi cu elicopterul. În esenţă, discursul din august ’68 a fost unul naţionalist, prin care a recâştigat încrederea poporului în clasa politică. Ea nu mai era văzută ca instrument al dominaţiei sovietice: „Nu vom urmari ordinea de zi străină. România e a noastră!”. El s-a întors la paradigma naționalistă, așa cum a existat ea pe vremea legionarilor. La fel cum Stalin s-a întors la paradigma țaristă, când și-a dat seama că nu poate realiza proiectul leninist al unei societăţi mai bune şi mai drepte cu un popor de mujici (în 1917, ţărănimea din Rusia avea aceeaşi pondere ca în România anului 1944, adică 4/5 din populaţia ţării).

Dar este ceva ce nu înțeleg bine. Astăzi, băncile și resursele naturale ale României, inclusiv distributorii de energie sunt sub controlul capitalului străin – o moștenire a guvernărilor PSD. Adică ei au susținiut capitalul străin să se întărească în țara. Cum de sunt astăzi aşa de naționaliști?

N-am zis niciodată că liderii PSD sunt naționaliști. De la Năstase încoace, ei sunt niște băeiți plecaţi la  furat. Doar cei care votează pentru ei sunt naționaliști.

Ştiţi de ce noi nu avem partide extermist-naționaliste, cum sunt în Franţa,Italia sau Austria? Fiindcă la noi, naţionaliştii sunt răspândiţi cam în toate partidele (cu excepţia USR). Naționalismul nostru e mai mult autohtonism, o formă de etnocentrism care blochează deschiderea spre alte experienţe istorice. Oricât de rău ar fi un lucru, el nu este respins dacă este „al nostru”; dacă ceva „al nostru”, în mod automat e ceva valoros. Dar cred că această mentalitate există în toate țările ortodoxe. Când Doctorul Jivago, personajul lui Pasternak, pleacă din Moscova cu un tren arhiplin, el a trebuit să treacă printr- un vagon de clasa a treia, unde era un miros pestilenţial, de obiele și alte lucuri neplăcute. Doctor Jivago îşi exprimă nemuțumirea, discret, către soţia sa, spunându-i că miroase a mizerie. Un călător, unul dintre acei mujici sfătoşi pe care îi ştim din marea literatură rusă, îl interpelează: ”Ai dreptate, Domnule, e mizerie, dar e mizeria noastră. E a noastră!” .

Aceasta este esenţa autohtonismului: un cult pentru tot ce este e local, autohton și „al nostru”, de unde se poate deduce că toate ce e străin e suspect. Clotilde Armand, care este unul dintre vectorii de imagine ai USR, vorbește limba română mai bine decât mulți români, dar are și accent, fiindcă este o franţuzoaică măritată cu un român. În loc să o admire pentru că făcut un efort să ne înveţe limba, că a făcut nişte paşi spre noi, că iubindu-şi soţul s-a îndragostit şi de poporul român, care este poporul lui, mulţi români zic: ”Are accent. Nu e de-a noastră!”.

Ca şi în 1968, când Ceauşescu şi ai lui au renunţat la proiectul societal şi l-au înlocuit cu proiectul naţional, mulţi români au mari dificultăţi să înţeleagă alt limbaj decât cel al naţionalismului. Liberalii folosesc un limbaj neinteligibil pentru cei mai mulţi, legat de afaceri. USR vorbește despre drepturile omului , raţionalizarea instituţiilor și lupta împotriva corupției. Dar autohtoniştii preferă să ne fure „hoţii noştri”, decât să vină „străinii”. Unul dintre cei mai mari afacerişti români, care a făut afaceri cu statul, Sebastian Ghiţă, care pe vremea guvernului condus de prietenul său, Victor Ponta, a câştigat toate licitaţiile posibile, spunea pe postul TV pe care îl deţine că a făcut afaceri cu statul, dar el e român: „De ce să vină străinii să facă afaceri cu statul?”.  Autohtoniştii sunt atât de obsedaţi de tradiţie, de cutume şi de „al nostru”, încît nu se mai pot raporta la cele mai elementare valori morale, pe care le găsim în Decalogul creştin. Ei vorbesc despre aleși lor cam așa: ”Să fure, dar să fure mai puţin”, sau: „Să fure, dar să lase ceva după ei”. Susținatorii autohtonismului cred că a fura e ceva absolut normal. Anormal e să fure un străin, să fure prea mult şi să nu lase nimic în urma lui, dar faptul că fură nu este demn de a fi incriminat.

Dacă trebuie să formulați o perspectivă pozitivă asupra acestor alegeri, cum ar sună ea?

Reușita nesperată a unui partid recent fondat – USR. În afară de asta, alagerile n-a adus nimic nou şi nimic pozitiv.

Citește și în limba bulgară!

Citește o colecție de toate articolele pe blog care sunt despre alegerile parlamentare în 2016 din România!