Vladimir Mitev: Am avut curiozitatea să învaț limba română încă din liceul

Iulian Bunila

Acest articol a fost publicat la 26 ianuarie 2017 pe saitul ziarului ”Adevărul”.

Vladimir Mitev are 33 de ani, este din Ruse, vorbitor de limba română, nivel C1, confirmat de Institutul Limbii Române. Deţine blogul Podul Prieteniei, o platformă de ştiri şi opinii despre români, destinate cititorilor bulgari, şi articole din presa bulgară, traduse în română. A început să cunoască realităţile din România prin intermediul articolelor de presă şi militează prin cuvânt pentru închegarea relaţiilor dintre români şi bulgari.

Care este legătura ta cu România? Ai strămoşi români?

Când mă aud vorbind în limba română, mulţi mă întreabă dacă eu însumi sunt român. Eu înţeleg că aşa recunosc cumva că le vorbesc limba bine şi că mă simt ca fiind unul de-al lor. Dar eu mă simt un pic dezamăgit pentru că nu le pot răspunde conform aşteptărilor lor: eu nu sunt român. Toţi bunicii mei sunt bulgari.

Ruse e un oraş bulgăresc care e destul de deschis către cultura şi business-ul românesc. Anul trecut, în oraş, au poposit câteva ore teatre din România care au montat piese româneşti. Totodată, anul trecut, la ziua oraşului Ruse, pe 6 mai, într-un club rock din Ruse au cântat The Storytellers – blues duo-ul lui Marcian Petrescu şi Florin Giuglea. Oameni de artă din Ruse şi Giurgiu frecvent fac întâlniri comune şi au creat o comunitate care ar putea fi descrisă prin metafora ”Podul prieteniei”, care de altfel a dat şi numele blogului meu.

În timpul uneia dintre vizitele mele la Indagra, din complexul Romexpo, cu câţiva ani în urmă, fără prea mare efort am găsit firme româneşti care au birouri sau fabrici în Ruse. Aşa că în Ruse se simte prezenţa românească şi se vede că oraşul e la mai puţin de 70 de kilometri distanţă de Bucureşti.

Pot spune că în mine însumi zace ceva ”românesc”, nu în sens de gene, ci la nivel de cultură. Acasă am peste 60 de cărţi în limba română şi în timpul vizitelor mele în Bucureşti iubesc să fac pelerinaj la librării precum Humanitas, Eminescu, Cărtureşti şi alte. Legatura cu România ar putea fi găsită şi în ziua mea de naştere, 31 august, care e sărbătorită ca Ziua Limbii Române.

Când ai început să înveţi limba română? Ce te-a determinat să o înveţi?

Am avut curiozitatea să studiez limba română încă din liceu. Atunci am avut o mare dorinţă de a pleca din Ruse, să descopăr lumea şi o parte din interes a fost direcţionat către România, fiindcă era o ţară mare, misterioasă şi necunoscută pentru mine, atunci, care începea acolo unde graniţele Ruselui sfârşea. În timpul studenţiei mele am făcut eforturi haotice de a învaţa singur limba română folosind un manual cu scrisul vechi, dinainte de reforma din anul 1993. Asta mi-a dat şansa de a-mi forma câteva propoziţii pe care le schimbam cu români, când călătoream de la Ruse, în trenurile internaţionale.

Am primit şansa adevarată de a învaţa limba română când am devenit jurnalist dedicat ştirilor şi analizelor internaţionale. Atunci am înţeles că e necesar să mă specializez pe anumitе ţări sau regiuni pentru articolele mele. După ce am început să mă informez, percepţia mea despre România s-a schimbat, imaginea idilică fiind înlocuită cu una pragmatică, nu în sens negativ. Deschiderea mea către vecinii de le nord a fost o alegere personală care a răspuns căutărilor mele din liceu şi mi-a dat şansa de a avea o experienţă deosebită, în termeni de relaţii interpersonale, interviuri, cunoştinţe, înţelegere despre societăţile noastre, şamd.

Mijlocitorul acestei experienţe unice, după cum spuneam, este limba română pe care am început să-o învaţ într-un centru de limbi străine din Sofia, în 2009. Am simţit nevoia să îmi dezvolt competenţele peste nivelul de cunoştinţe stăpânite de toţi.  De exemplu, tinerii bulgari vorbesc în masă limba engleză. Eu am vrut mai mult şi asta a fost o altă cauză a dorinţei uriaşe de a învăţa limba română. Studierea ei mi-a dat sens şi un rost în viaţă.

Limba română îmi este placută la auz. Pentru mine cuvintele latine în limba română niciodată n-au fost o barieră. Dimpotrivă, multe dintre ele sunt internaţionale, fiind şi în limba engleză, şi în limba bulgară iar prezenţa lor în limba română de fapt mi-a înlesnit învaţarea ei.

Ai încercat să afli informaţii şi despre istoria României şi dacă da, ce te-a impresionat cel mai mult?

Ca şi în cazul limbii române, îmi este destul de interesant să cercetez legăturile dintre români şi bulgari când e vorba de istoria românească. Încă nu pot să mă laud cu mari reuşite, dar pot să dau două exemple de articole, preluate pe blogul meu, care sunt scrise de români şi relevă împletitura noastră istorică. Una se referă la legăturile medievale între vlahi şi bulgari, cealaltă, la soarta istorică curioasă a comunităţii bulgarilor grădinări din România care din cauza unor evenimente politice complexe sunt numiţi ”sârbi”.

În momentul de faţă încerc să găsesc informaţii despre familiile bogate cu origine bizantină care au trăit în satul Arbanasi. de lângă Veliko Tărnovo, în timpul Imperiului Otoman şi care la un moment dat s-au mutat în Ţara Românească, devenind o parte din artistocraţia română. După părerea mea, e destul de interesant faptul că la evoluţia statului român în veacul al XIX-lea au participat şi oameni care sunt de origine bulgară sau vorbesc limba bulgară. De exemplu, patriotul român şi autorul imnului naţional Anton Pann a fost născut în oraşul bulgăresc Sliven şi a trait acolo până în adolescenţa sa. Ar fi ideal ca aceste personaje să închege relaţiile dintre români şi bulgari în loc să fie dispute despre apartenţa lor.

Eşti la curent cu ştirile din România. Care ar fi, pe scurt, asemănările şi diferenţele dintre cele două ţări?

Ambele ţări din multe puncte de vedere au probleme comune şi în multe cazuri găsesc soluţii similare. Văd multe asemănări în modelul economic din ambele ţări. Până la acest moment, ţările noastre au încercat să atragă investiţii străine prin taxe mici şi forţă de muncă ieftină. În acelaşi timp băncile, minele, distribuitorii de energie sunt proprietate străină. Şi descoperim că statul nu prea are alte resurse în a înfluenţa economia în afară de politica fiscală.

Mi se pare că altă similitudine e dependenţa ţărilor noastre de situaţia internaţională. Pentru mine e interesant că după lansarea Brexit-ului de către britanici şi după victoria lui Donald Trump din SUA apar schimbări şi la conducerile ambelor ţări ale noastre. În Bulgaria, la 22 ianuarie şi-a început mandatul un nou preşedinte, Rumen Radev, care a declarat că va dizolva parlamentul, va numi un guvern temporar şi în primavară va organiza alegeri parlamentare anticipate. Este interesant de văzut ce mişcări urmează în activitatea guvernului român şi a celui bulgar în ”era Trump” şi la ce să ne aşteptăm vizavi de modelul economic aplicat de România şi Bulgaria.

Cei care urmăresc ştirile din ambele ţări probabil o să găsească şi diferenţe importante între România şi Bulgaria. De exemplu, în ambele ţări se vorbeşte despre dosare de corupţie la nivel înalt, dar în nordul Dunării politicenii şi funcţionari de stat condamnaţi sunt mai mulţi decât în sudul fluviului.

Urmărind ştirile, pentru mine e interesant că pe temele mari ale politicii externe specialiştii din România par să aibă o consecvenţă în poziţii. De exemplu, când e vorba de parteneriatul strategic cu SUA şi ameninţarea din Rusia a lui Vladimir Putin. Fiind jurnalist, obişnuiesc să citesc opiniile din toate direcţiile iar impresia mea e că, în general, analiza pe tema politicii externe din mediile româneşti este una ”ortodox”.

În mediile bulgăreşti, problema cu acest tip de opinii pare să fie alta. La noi, fără să pierdem vectorul euroatlantic, mi se pare că diferitele concepţii pe politică externă se neutrealizează unele pe altele. Pare că ”sectele” şi taberele formate în jurul interesului statal sunt mai multe decât în România şi e greu de determinat care este, de fapt, interesul bulgăresc pe subiectele importante de politică externă.

Cunoaşterea limbii române şi a limbii bulgare îmi dă şansa de a scrie într-o manieră mai interesantă şi nestandardizată articole despre relaţiile internaţionale, aşa cum s-a întâmplat în vara anului 2016 cu relatarea despre vizita preşedintelui Klaus Iohannis la Sofia şi despre ideea de flotă comună în Marea Neagră, care a eşuat.

Ai relatat cazul Colectiv. Cum a fost experienţa din acea perioadă?

Când tragedia din clubul ”Colectiv” a avut loc, activitatea mea jurnalistică se oprise pentru o perioadă, în încercarea de a face altceva. Ceea ce am făcut atunci a fost să relatez despre eveniment, inclusiv despre protestele care au urmat încediului şi au dus la căderea guvernului Ponta, pe pagina blogului meu, pe Facebook. Totodată am dat un scurt interviu Radioului Naţional Bulgar.

În momentul de faţă, am tradus şi sper în curând să pun pe blogul meu povestea colegei dvs. de la Adevărul, Medeea Stan, pe care ea a scris-o pentru Decât o Revistă şi în care scrie despre viaţa şi moartea jurnalistei Teo Maftei. E vorba de un articol care arată, în mod uman şi onest, suferinţa, soarta lui Teo Maftei, care a avut mari străduinţe şi înainte de incediu, a supravieţuit situaţiilor grele, dar a încetat din viaţa, încercând să facă ceea ce a iubit ea, să fie la concertele trupei sale preferate Goodbye to Gravity şi să fie cronicarul ei.

Impresia mea din acea perioadă a fost că trauma prin care voi românii aţi trecut a întărit în voi determinarea, ambiţia de a avea societate fără corupţie. Dar, incidentul nou de tipul ”Colectiv”, din 21 ianuarie 2017 în clubul ”Bamboo” după părerea mea arată că schimbarea socială nu se produce uşor, prin simpla schimbare a unor oameni la putere cu alţii, ci e un obiectiv mai greu de atins.

În Bulgaria aţi avut vreun eveniment asemănător?

Din păcate, un incident asemenea tragediei din Bucureşti a avut loc în Bulgaria cu ani în urmă. În 2001, în Sofia, sute de adolescenţi s-au înghesuit să intre în clubul ”Indigo” şi mulţi dintre cei care au fost mai în faţă au căzut pe pământ, au fost călcaţi în picioare şi lasaţi fără aer, sub greutatea celor care veneau din spate. Atunci şapte copii au murit. Apoi, a reieşit că acel club a încălcat legea, constatându-se şi alte abuzuri.

Ai fost în România până acum?

Am fost în România ca turist şi jurnalist. Dar am văzut doar o mică parte din ţara voastră. Mai frecvent vizitez Bucureştiul. Dacă n-are întârziere la graniţă, de la Ruse şi până în centrul capitalei româneşti se poate ajunge cu microbuzul în mai puţin de o oră şi jumătate.

Am fost ca jurnalist în Timişoara, unde cu ani în urmă m-am întâlnit cu bulgari din Banat, apoi în Bucureşti, unde în 2012, 2014 şi 2016 am relatat despre alegerile parlamentare, prezidenţiale şi apoi, din nou, cele parlamentare.

Simt Braşovul ca un oraş apropriat din motive diverse şi îmi place mult să merg acolo. În 2016, am avut fericirea să fiu prezent la conferinţele TEDxBraşov şi TEDxBraşov Women. Am fost acolo şi în calitatea mea de coordonator al traducătorilor conferinţei TEDxBraşov după ce am devenit primul om care a tradus un discurs TEDxBraşov. Ceea ce e interesant e că discursul intitulat ”În căutarea cetăţeanului pierdut”, al profesorului de comunicaţie din SNSPA, Dumitru Borţun, a devenit primul articol publicat pe blogul meu.

Cum sunt percepuţi românii la sud de Dunăre? Cum îi consideri tu pe români?      

În ultimii ani, în presa bulgară se vorbeşte despre un anumit ”discurs românesc”, conform căruia românii fac lucrurile mai bine decât bulgarii. De exemplu, se zice că românii au succes în lupta împotriva corupţiei şi au o mai bună creştere economică bună, lucruri care trebuie realizate şi la noi.

După părerea mea, din ce în ce mai mulţi bulgari manifestă interes pentru vizite turistice, business sau educaţie în România. Nu e greu de observat că creşte afluxul de oameni şi transportul de marfă prin Podul prieteniei, Ruse-Giurgiu, sau Podul Europa Nouă, Vidin-Calafat. Mă bucură că bulgarii şi românii se descoperă reciproc şi se îndepartează de prejudecăţile şi acumulările negative din istorie.

Mie personal comunicarea cu românii îmi dă experienţă şi mulţumire. Prin comunicarea cu poporul vostru am putut învaţa mai mult despre poporul meu şi să realizez ceea ce sunt.

Cum şi când a luat naştere site-ul Podul Prieteniei?

M-am gândit la acest blog când am lucrat la revista ”Tema”. Atunci dorinţa mea a fost pur şi simplu să adun la un loc articolele pe care le scriu despre România în această revistă. Când m-am întors din nou în oraşul meu natal Ruse în toamna lui 2015, am descoperit că am suficient timp pentru a începe blogul. Catalizatorul pentru această acţiune a fost traducerea deja menţionată, în limba bulgară, a discursului lui Dumitru Borţun din TEDxBraşov şi prietenia mea cu promotorul TEDxBraşov Tibi Ruczui. În sfârşit, primul articol a apărut la 19 septembrie 2015.

În momentul de faţă, blogul ”Podul prieteniei” are 152 de articole şi în jur de 40 pagini. În decembrie 2016 am relatat în el, prin live text, alegerile româneşti, publicând ştiri actuale şi analize proprii pe baza celor scrise în mediile din România. Acesta a fost un experiment care mi-a luat mult efort şi timp, dar totodată mi-a dat satisfacţie.

De ce ai simţit nevoia să lansezi un blog în cele două limbi?

Astăzi blogul are un conţinut mai divers decât varianta de început. El are şi articole traduse din medii diverse, inclusiv din ”Adevărul”. El nu face doar să concentreze tot ceea ce se scrie despre România în mediile bulgăreşti şi despre Bulgaria în presa din România, ci are şi un conţinut original. Datorită blogului mă cunosc cu oameni din România şi Bulgaria. Blogul publică teme care se pierd în curentul mediatic dar de interes pentru cititorii din ambele ţări.

Eu cred că viitorul românilor şi bulgarilor stă într-o cunoaştere reciprocă mai bună, în depăşirea prejudecăţilor şi contradicţiilor istorice. Blogul meu este parte din această tendinţă.

Ce planuri de viitor ai atât personal cât şi profesional?

Planurile mele pentru viitor rămân cele legate de scrierea şi traducerea articolelor. România rămâne tema mea principală. Dar, obligaţiile mele către mediile bulgăreşti sunt legate de publicarea unor texte şi pe alte teme, precum politică internaţională, economie, business, şamd. În august 2016, am susţinut cu succes un examen pentru cunoştinţa limbii române de nivel C1 la Institutul Limbii Române din Bucureşti. Am dorinţa de a merge la examen şi pentru nivelul maximal de unosţinţe. Sper să ajung la un moment în care să scriu fără greşeli şi să mă exprim mai bine în limba română.

Planuri noi de călătorie în România?

Mă gândesc să realizez în 2017 câteva călătorii în diferite zone ale României. Sper că descoperirile mele despre români şi societatea românească vor continua şi că voi găsi mai mulţi oameni cu care să leg un pod al prieteniei. Totodată, sper că popoarele noastre vor face pasuri înainte în dezvoltarea lor şi în comunicarea între ele.

Foto: Vladimir Mitev (sursă: Vladimir Mitev)

Sursă: Adevărul

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author