Consideraţi “mai murdari”, “mai proşti” şi suficient de naivi pentru a mai crede în vise, est-europenii înțeleg că proiectul Uniunii Europene se îndreaptă spre un nou punct de tipul “cortinei de fier”
În perioada 1992-2010 Dan Tomozei a activat în presa locală şi naţională din România, unde a fost corespondent, redactor, redactor‑şef, producător la: Tribuna din Sibiu, Mediafax, PRO TV, Jurnalul Naţional, Dacii liberi. A fost desemnat în mai multe rânduri jurnalistul anului în presa locală şi naţională, recompensat cu premii şi burse naţionale şi europene pentru activitatea jurnalistică. Din octombrie 2010 este expert al secţiei de limbă română – Radio China Internaţional. Este autorul volumelor: „Iluzia Democraţiei” (2010), „Descoperind China-Beijing” (2012), „Dialoguri la Beijing” (2013), Diplomaţia Panda, ediția I (2014), Diplomaţia Panda, ediția a II-a (2015), Statul in secolul XXI-Modelul chinez (2016).
Acest articol a fost publicat la 14 martie 2017 pe blogul personal al lui Dan Tomozei
Este posibil ca perioada 1989-2017 să fie definită în istorie drept “vampirizarea estului-european” sub spectrul iluziilor NATO-UE. Românii ar face bine să se pregătească sufleteşte pentru acceptarea realităţilor europene tot mai evidente: UE revine la formula care contează, de dinaintea anului 2004! Ţările fostului bloc comunist vor avea de ales între a accepta un rol de mâna a doua sau să adopte o soluţie de tip Brexit! “Săracele şi înapoiatele” ţări UE sunt utile prin consum şi producţie ieftină, însă nicidecum indispensabile dacă emit pretenții de egalitate, de respectare a opțiunilor democratice.
Consideraţi “mai murdari”, “mai proşti” şi suficient de naivi pentru a mai crede în vise, est-europenii înțeleg că proiectul Uniunii Europene se îndreaptă spre un nou punct de tipul “cortinei de fier”. Actorii sunt aceiaşi din 1945: Franţa-Germania-Italia pedeoparte, Federaţia Rusă pe de altă parte, în timp ce SUA şi Marea Britanie (cu un picior în afara UE) continuă să exprime forţa necesară pentru a influența viitorul traseu al ţărilor aflate la confluența marilor interese Est-Vest.
Celor care au curiozitatea de a înţelege lumea în care ne aflăm le recomand interviul dat recent de preşedintele Franţei, François Hollande, în care fără echivoc spune că “Europa vitezelor” este deja un proiect, nicidecum o temă de discuţie. Liderul francez susține că Europa a ajuns la un moment de cotitură care “presupune o alegere clară privind forma de organizare“, în care nu se mai poate vorbi de uniformizarea celor 27 de state membre şi că a venit timpul să nu mai existe opoziţie la “ideea unei Europe diferenţiate, cu viteze diferite, cu rate diferite de progres“, ca și cum ar fi existat vreodată altă variantă! În alte condiţii, susţine Hollande, UE va “exploda“!
Deloc de neglijat este şi sublinierea potrivit căreia pieţele UE vor fi diferenţiate, fie că va fi vorba de cele economice, monetare, fiscale, sociale, de cercetare, cultură sau tineret. Este de presupus că aceste aspecte au stat la baza deciziei de luni a Camerei Lorzilor care a adoptat legea privind Brexit aşa cum a fost votată de Camera Comunelor, fără amendamentele care vizau protejarea celor trei milioane de cetăţeni europeni care trăiesc în Regatul Unit. / Agerpres
Iată un argument de îngrijorare pentru românii și est-europenii care trăiesc în Regatul Unit, care încă nu și-au rezolvat documentele de cetățenie.
În interviu, preşedintele Hollande afirmă fără echivoc că o serie de țări UE “nu se vor alătura niciodată zonei euro“, că nu mai este cazul să fie așteptate “pentru a aprofunda uniunea economică şi monetară“, altfel … “dacă vrem să facem mereu totul în 27, riscul e să nu mai facem nimic“.
Şi încă un pasaj extrem de relevant despre modul în care marile puteri UE privesc extinderea europeană: “Lărgirea Europei a fost realizată în numele unor principii politice absolut respectabile, dar ea a permis ca unele ţări să vină să facă concurenţă altora, în condiţii foarte avantajoase. Nu ar fi trebuit, oare, o fază de tranziţie mai lungă? Bineînţeles, dar e prea târziu. Şi este uşor pentru populiştii din Vest să denunţe delocalizările, şi a celor din Est să apere cu orice preţ libertatea de circulaţie.“
Altfel spus, relaţiile economice, sociale şi libertăţile vor intra într-un proces de analiză şi reaşezare în cadrul UE, cel mai probabil având ca repere “viteze” sau zone “concentrice” care vor definii noua ordine.
În faţa acestor realităţi, începând din 6 martie a.c. când au apărut publicat integral sau pasaje din interviul acordat de François Hollande grupului de jurnalişti: Angelique Chrisafis (The Guardian), Sylvie Kauffmann (Le Monde), Lluís Uría Massana (La Vanguardia), Marco Zatterin (La Stampa) şi Christian Wernicke (Süddeutsche Zeitung), publicat “în conformitate cu practica franceză, abia după ce răspunsurile au fost aprobate înainte de publicare” (vezi menţiunea The Guardian), am aşteptat reacţiile oficialilor României, cu precădere a Preşedintelui şi Premierului.
Preşedintele Klaus Iohannis a făcut o singură referire clară la UE cu mai multe “viteze”:
“Sigur, nu s-a putut discuta despre ambiţiile de viitor fără a avea, ici-colo, şi menţiuni legate de felul cum vedem noi, cu toţii, viitorul Uniunii Europene, iar în acest context, de exemplu, am explicat colegelor şi colegilor de ce o Europă cu mai multe viteze nu este o soluţie bună. Dimpotrivă, este o soluţie care, in extremis, ar putea chiar să ducă la scindarea Uniunii Europene.” – Presidency.ro
La rândul său, premierul Sorin Grindeanu a oferit mai multe declaraţii, absolut toate în contradicţie cu afirmaţiile preşedintelui Hollande.
“Eu cred că lucrurile nu se schimbă foarte mult, dacă înţeleg foarte bine ceea ce mă întrebaţi, dar nu cred că putem să discutăm de viitor spunând că în viitor lucrurile vor merge în viteze diferite. Ceea ce ne dorim cu toţii şi ceea ce a spus toată lumea este ca toate cele 27 de state să ajungă să meargă în aceeaşi direcţie şi cu aceeaşi viteză – ca să citez. Fiecare dintre noi ne dorim să ne dezvoltăm, să întărim cât mai mult, să facem parte din tot ceea ce înseamnă politici comune europene.”– Gov.ro
Cât de oneşti sunt liderii României în faţa realităţii şi a cetăţenilor pe care îi reprezintă în cadrul negocierilor deja demarate prin prezentarea de către preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a celor cinci scenarii posibile pentru Uniunea Europeană cu 27 de state membre?:
(1) se continuă pe acelaşi drum în format UE27, (2) accentuarea pieţe unice în format UE27, (3) cei care doresc vor putea realizea mai mult în cadrul UE27 cu mai multe viteze, (4) fixarea unor ţinte mai mici, dar mai eficiente în format UE27 cu mai multe viteze şi (5) realizarea unor proiecte mai consistente împreună, în format UE27, dar ţările cedează şi mai mult din propria suveranitate. Vezi Jean-Claude Juncker – Quo vadis Europa formată din 27 de state membre?
România este una dintre ţările europene care continuă să manifeste o cotă ridicată de încredere în Uniunea Europeană, chiar dacă la nivel practic este printre ultimele la nivelul informaţiilor şi relevenţei în contactul cu uniunea. Dacă Franţa şi Germania nu mai susțin “unitatea în diversitate”, dacă evaluarea resurselor şi interesului pentru zona de Est a Europei a ajuns la un punct limită, primii care ar trebui să pregătească românii în faţa noului val de schimbare ar trebui să fie liderii de la Bucureşti. Nu sunt semne în această direcție!
“România este în afara și chiar sfidează țările grupului Vișegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia), extrem de vocale în negocierile din interiorul UE, vezi declarațiile consilierului prezidențial Leonard Orban potrivit căruia nu ne putem asocia grupului în discuțiile privind viitorul UE, pentru că există “viziuni diferite”, în special față de Ungaria și Polonia.” / Agerpres
Mai mult, neavând ce altceva să ofere românilor, președinția lui Iohannis anunță continuarea circului anticorupție: “România este un stat care în momentul de față nu face parte din Zona Euro, din spațiul Schengen, dar, pe de altă parte, România s-a raliat sau se va ralia unor formule de cooperare consolidată, cum este exemplul Parchetului European. Dorința României este să depășească aceste handicapuri de dezvoltare și să fie cât mai aproape de nucleul care avansează cel mai mult la nivelul UE.” – Leonard Orban/ Agerpres
După zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană şi 13 ani de membră NATO, România a reuşit deloc laudabila performanţă de a deveni dependentă economic de UE, dependentă militar de NATO, simultan cu neglijarea până la blocare a relaţiilor economice şi politice cu ţări care contează în secolul XXI: China şi Rusia, în totală contradiție cu Polonia sau Ungaria, pentru a da doar exemple din vecinătate.
Dincolo de retorică, de succesiunea uluitoare a proiectelor fără finalitate care au epuizat anual bugetul țării, faptele și poziționările ne confirmă că după 1990 România a revenit la modelul în care liderii sunt mai loiali și dependenți de Bruxelles, Berlin sau Washington, nicidecum de români și problemele reale ale țării.
Sursă: DanTomozei.ro
Citește și în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
