Piesa americană este un spectacol de succes în repertoriul teatrului ”Tudor Vianu”
Vladimir Mitev
Filmul american ”Omul care aduce ploaia” (1956) al directorului Joseph Antony adună echipa cerescă – Burt Lancaster și Cathrine Hepburne ca protagoniști. El obține două nominalizări pentru Oscar și câștigă Golden Globe pentru cel mai bun rol de suport – al lui Earl Holiman. Filmul este realizat după piesa lui Richard Nash din începutul anilor 50, care în anii `90 devine chiar un musical la Broadway.
Peste jumătate de veac după premiera sa în Statele Unite ”Omul care aduce ploaia” este montat la teatru din Giurgiu ”Tudor Vianu”. Poveste piesei este frumoasă, iar interpretarea actorilor și munca echipei de scena este excelentă. Dar ea ”aduce ploia” și pentru că atinge publicul.
Titlul ”Omul care aduce ploaia” direcționează atenția spre rolul lui Starbuck (Cosmin Crețu) – un șarlatan care este câutat de forțele de ordine și călătorește din oraș în oraș pentru a trăi, ispitând oameni diferiți prin talantul său de a înțelege nevoiel lor, de a le fermeca cu cuvinte și de a îi inspira.
O altă persoană importantă este Lizzie (Ana Pascu). Ea trăiește într-o familie de trei bărbați – tătăl și cei doi frati, în Texas. Lizzie nu este un om care seduce sau se lupta pentru a cuceri pe cineva. Ea mai mult este obișnuită să se compoarte ca încă un bărbat tanar din familie. Dar cu timp devine clar că ea vrea să aibă familia proprie și are o simpatie către șerif-ul local File (Cătălin Frăsinescu). Încercările fratilor (Mihai Hurduc, Șerban Chițu) și ale tătălui ei (Sorin Aurel Sandu) de a-l invita pe File la masa acasă sunt respinse de File.
Exact în momentul când de lung timp în regiunea a fost secetă (o metaforă de lipsa vieții și a schimbării), zilele trec încet, iar membrii familiei se ceartă, ca si cum din nicăieri apare Bill Starbuck. El promite că va aduce ploaia, dacă ei îi dau 100 de dolari. Familia îl primește cu scepticism pe el, dar Starbuck se comportă cu autoîncredere și bărbații decid să-i dea șansa. Bani sunt predați, iar sub comanda lui Starbuck membrii familiei încep să fac ritualuri la pridvorul casei sale pentru a chema ploaia.
În primul rând Lizzie nu are încredere în Starbuck. Dar el îi acorda atenție specială și repetă de mai multe ori ca și el, și ea, au nevoie de a crede în visuri, în poveste, în lucruri care nu poat fi dovedite prin logică.
Cu întâlnirea lor începe acțiunea adevărată în piesa, fiindcă Lizzie începe să se schimbe sub influența lui Starbuck. Ea încearcă să se refere la el așa cum se refera la ceilalți bărbați din jur, dar el nu acceptă să joace un rol pe care ea deja cunoaște. El îi zice că ea nu știe să fie femeie, îi dezvăluie”secretul” în care ea nu are încredere – că e frumoasă, că ea trebuie să vadă în ochii lui frumusețea sa.
Lizzie îi cheamă de mai multe ori șarlatan, dar cu timpul rezistența ei scade. Într-un moment dat ea îl vede cu chitara în cameră unde musăfiri dorm și el îi intepretează un cantec. Metamorfoza merge înainte. Starbuck o pupa neașteptat și apoi ea isi deschide inima sa pentru el.
Înainte de cucerirea inimii ei de către Starbuck, Lizzie are întâlnire cu serif-ul și discută cu el atitudinea lui despre fosta soția lui. În această întâlnire Lizzie încearcă sa schimbe gândirea conservativă a lui, care a adus la dezpărtirea lui de soție. ”A fost suficient simplu să zici: Stai”, striga Lizzie. Dar File este convins că fiecare om își are dreptul de a alege ce vrea și că el nu are voie să ii influențeaze pe oameni, inclusiv pe cei apropriați. Dezamagită, puțin mai tărziu Lizzie permite să fie convinsă de Starbuck că ea e importantă și că poate să-l influențează cel puțin pe el.
În momentul următor piesa ajunge la culminarea sa. Șerif-ul care până la atunci nu-l cunoaște pe Starbuck, ii informează pe bărbații din familia că se căuta un șarlatan grozav care se prezintă cu nume ciudate. Tatăl zice fiilor săi că el știe bine esența prietenului nou al fiicei sale, dar asta e șansa ei de a trăi ceva tineretesc.
La vizita sa următoare la casa familiei seriful îi prinde pe Starbuck. Acum, în timp ce Lizzie este la apogeul iubirii, omul străniu pentru un moment pierde încrederea sa. Dar fratele mai mic – Jimmy, reușește să-i dea o pușca lui Starbuck. Urmează o lupta între el și serif și în sfârșit seriful este dezarmat. Pentru a evita consecințele negative Starbuck înapoiaza cei 100 de dolari și decide să plece. O învită pe Lizzie să plece cu el. Și în acest moment două minune iau loc.
”Lizzie, stai”, strigă seriful. Auzind cuvintele maiestre, care mai curând ea nu le-a putut ”extrage” de la el, Lizzie neașteptat regăsește că seriful ar putea să-i dea siguranța. Ea zice că va rămâne cu el. Starbuck vede o șansa de a pleca, în timp ce toți localnici se ocupă cu sine. Dar numai după câteva secunde se întoarce. Se aude tunete și începe să ploua. Starbuck ia cei 100 de dolari, ii aruncă în aer și în mod victoros strigă: ”Ploaie! Pentru prima data în viața mea o minune se întâmplă!”.
Piesa ”Omul care aduce ploaia” este o poveste despre creșterea lui Lizzie și drumul lângă care ea descoperă puterea sa de femeie. În mod similar fratele mic ei – Jimmy, care iubește să viseze, găsește puterea de a căută ceva dincolo de viața unui cowboy, să fantezi despre iubire și placeri (care le învațăm din întâlnirea scurtă a lui pe scena cu actrița giurgiuveană Ioana Rodică Pașca).
Starbuck este cel care aduce schimbările prin gândirea sa diferită care provoacă o distanțare de la cazurile mondene ale vieții. Dar rolul central în acțiune de fapt este cel al lui Lizzie. Toti bărbați o dezvăluiesc natură adevărată când comunica cu ea. De exemplu, fratele mai mare Noah de obicei este sceptic și chiar negativ către ceea ce este nou, în timp ce fratele mai mic este neserios și ca și cum nu poate depăși anii de teenager săi, chiar dacă a părăsit vârsta adolescentina.
Piesa are mesaj universal: să ne distanțăm de la chestiile mondene, încercând sa ne imaginam o lume altfel și de a-le conecta pe cele două principale – cea pămăntesca și cea ceresca (ploaia reprezentând exact această legătură). Analogic, legătură între principiul masculin și cel feminin, care a găsit realizare prin relațiile între Lizzie și ambii ei iubiți , a dat direcție vieții și a dus la schimbarea mult cerută de toți. În sfârșit, venirea ploii este o victorie a vieții și un semn că fiecare dintre protoganiști s-a realizat, schimbând ceva de condiția initiala, înainte de venirea lui Starbuck.
Șarlatanul impresionează prin farmec și autoîncredere, dar în momentul arestării sale este descoperită și nesiguranța lui internă. Pentru a se simti puternic, el are nevoie ceilalți să cred în el. Iar scepticismul către personajul lui este o dificultate pe care el o depășește constant pentru a fi el insusi. Nestabilitatea vieții lui și distanța lui de la limitele stricte vieții în rancho-ul o atrag pe Lizzie. Dar în sfârșit ea înțelege că el n-ar fi putut să-i dea siguranța, pe care serifului ar putea-o oferi, o dată că a arătat cum ea îi putea influența.
Ce se va intampla cu protagoniști după sfârșitul piesii? O sugestie este că după ce Starbuck face minunea – aduce ploaia, deschide inima lui Lizzi pentru viața, cea mai mare minune ii se întâmplă lui. Libertatea și dexteritatea lui sunt îmblânzite și el, cel puțin pentru scurt timp, devine o parte din familia a cărei vieți a schimbat.
Pentru spectator rămâne cel puțin încă o întrebare – care este această forța diabolică a vieții care ne duce spre schimbare, spre o respingere a cea ce suntem în comunicarea cu celălalt, iar în același timp ne duce și la afirmarea esenței noastre exact când suntem cel mai îndepartați de sine. Acest proces este echivalentul ”magiei” alchimiste din Evul Mediu. Știrea bună pentru cetățenii din Giurgiu, Ruse și vecinitatea lor este in prezent ca în piesa ”Omul care aduce ploaia” am putea simti acțiunea pietrii filozofice.
Citește și în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
