Publicul și experți de teatru din orașul dunărean bulgăresc au avut șansa de a se încanta cu arta care a depășit frontierele naționale
Pantomima și statuile vivante au fost esența artistică a participării teatrului Tudor Vianu din Giurigu la festivalul ”Teatrul, așa cum e” în Ruse la 10 și 11 iunie 2017. Actori giurgiuveni, despre care blogul ”Podul Prieteniei” deja a scris câteva ori (despre vizita lor în Ruse cu spectacolul de dans ”Salsa” în februarie 2017 și despre piesele montate la Giurigu ”Șantaj” și ”Omul care aduce ploaie”), aparent țin să ajung la publicul din Ruse și să colaboreze cu teatrul dramatic ”Sava Ognianov”. Interesul cetățenilor din Ruse către arta echipei tinere din Giurgiu totodată a fost la nivel ridicat.
În prima seară participării sale teatrul Tudor Vianu a montat piesa „Blopii” care folosește mijloacele de expresie ale pantomimei. Cosmin Crețu – directorul teatrului a anunțat că această piesă folosește cea mai basică masca (masca-larvă) care nu exprimă anumită emoțiune. În începutul spectacolului actorii se mișc în viața reală fără masca și sunt încă în anii săi adolescențe. Dar în următorul moment începe acțiunea adevărată în care ei sunt deja fețe în spatele masce și prin ascundarea sa primesc șansa de a acumula experiența. Scenele din piesa lua loc în cupluri – între un bărbat tănâr și o femeie tineră. Contextul în care toate relații se desfâșoară este cel al jocului în comunicarea. În sfârșit, o dată ce au acumulat experiența necesară, personajele devin păsăre. Culminația este un dans comun. Urmează un moment de bilanț, în care vocea internă a personajelor pronunța propoziția-formula a tineretului de astăzi și chiar a timpurile noastre: ”Eu mă iubesc așa cum sunt.” Dar formularea sună inocent și nu narcistic, în contextul celor multe întâlniri joviale între oamenii tineri din piesa.
Momente din piesa Blopii (foto: Vladimir Mitev)
Al doilea spectacol al teatrului din Giurgiu ”Poveste din gramofonul vechi” a folosit mijlocul statuilor vivante prin care a recreat pe scena zece poveste din perioadă interbelică în România. Ele s-a raportat la zece chansone din anii `20 și `30 ai secolului XX, care au dat contextul muzical al performanței teatrale. Este remarcabil cum chansonurile românești asemână celor bulgărești, probabil pentru că chiar înainte de Războiul al Doilea Mondial în teritoriile noastre reproducem standarde în artă care vin din Occident. Pe altă parte publicul a fost reamintit ca pe scena sunt de fapt strămoșii noștri din prima parte a secolului XX, fapt care a fost dovedit prin personajele și sufletele interpretate de actorii.
Spectatorii au putut observa motivația și vitalitatea actorilor din Giurgiu, care au interpretat și în orașul său și în Ruse în același weekend. Participarea lor pe scena din Ruse a dezvăluit aspecte artei teatrale care sunt rare și valoroase pentru Bulgaria și sunt legate cu mimica, gesturi, comunicarea neverbală. Pentru publicul din Ruse și experți teatrali din Ruse întâlnirea cu colegii din Giurgiu va putea fi destul de folositoară, deschidând posibiltatea de a cunoaște un teatru arta căruia a depășit frontierele naționale.
Este așteptat colaborarea teatrala între Ruse și Giurgiu să dea fruct în toamnă, când cele două teatre va monta o piesă comună, bazată pe legenda de Maestru Manole. Până la atunci cei care apreciază teatrul din ambele maluri ale Dunări s-ar putea întoarce la cele două seri ale teatrului din Giurgiu, la video-urile și pozele, care păstrează memoria pentru o întâlnire specială….
Momente din piesa Poveste din Gramofonul Vechi (foto: Vladimir Mitev)
Citește și în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
