Lucia Kerciova-Pățan: Bulgarii de rând ne ajută cel mai mult

Autoarea bucureșteană a unor cărți despre istoria bulgarilor din România a fost nominată să fie ”bulgaroaica anului 2016”, dar cere ajutor din Sofia în legatură cu comunitatea bulgărească din capitală româneacă

Interviu realizat de Vladimir Mitev

Lucia Kerciova-Pățan este o bulgaroaică din România care este una vicepresedinte Uniunii Democrate a Bulgarilor din România- UDBR. Organizația are sediul in strada Doamnei în Centrul Vechi din București. Domnia sa este născută în Banat, iar după cariera sa jurnalistică de mulți ani ea începe să scrie cărți despre istoria bulgarilor din România. Lucia Kerciova a fost nominată să fie ”bulgaroiaca anului 2016” pentru efortul și reușitle ei în păstrarea sufletului bulgăresc în afara de granițelor Bulgariei.

Blogul ”Podul prieteniei” a intervievat-o pe Lucia Kerciova cu ocazia nominației ei, intenționând prin acest interviu să se pune începutul unei succesiuni de convorbiri cu reprezentanți comunităților bulgărești din  România.

Doamna Kerciova, Dvs. sunteți nominată să fiți bulgaroaica anului 2016. Ce este povestea personală a Dvs. – a unei bulgaroaice din România?

Toți stramoși mei sunt bulgari. Și acum sunt aproape de a plânge, pentru că această tema mă încantă. Am studiat într-o școală începătoară bulgară. Apoi am absolvit liceul în Timișoara. Apoi am studiat filologia bulgarească la București. Atunci am început să cercetez istoria bulgarilor din România.

Am fost trimisă la Agerpres – agenția națională de știri din România. Acolo au știut că vorbesc limba bulgară și mi-au comandat să lucrez cu știrile bulgărești. Scriam diferite articole. Am vizitat Bulgaria de multe ori cu delegații.

M-am întrebat dacă am meritat această nominație. Am decis că o merit – nu doar pentru că am lucrat în Agerpres cu limba bulgară, ci și pentru că imediat după ce asociatia bulgăra din București a fost inființată, am ajutat-o cu diferite articole. Atunci publicam și ziarul Luceafărul Bulgar.

După ce m-am pensionat, am început să scriu cărți în limba bulgară despre emigranți noastri în România. Bulgarii nu știu aceste lucruri, dar asta e o tema interesantă. În secolele XVII, XVIII și XIX pământurile în nord de Dunare gazduiseră atât de multi bulgari că după datele oficiale s-au crezut că aici trăiesc peste un million de bulgari.

Istoria mă atrage. Citeam ziare, cărți. Împreună cu președintele nostru Luca Velciov am decis să scriem despre bulgarii din România. În primul rând am început cu o carte despre locurile și persoanele importante din București. Aici au fost Sofronie Vraceanski, Karavelov, Racovski, Botev, Nicola Vasiliadi, etc. Daca trebuie să-le numesc este o lista lunga, pentru a-le numi pe toți.

Ce alte cărți ați scris?

Am gândit cum să facem așa că să-le divizăm pe bulgarii care au trăit în România după anumit criteriu, așa că să-le putem cerceta mai ușor. Am decis să luam în considerație locul de origine lor. Întâi, ne-am orientat spre bulgarii din orașul Sviștov. Am titulat cea a doua carte ”Oameni de renaștere din Sviștov în București în secolele XVIII și XIX”.

Sunt persoane deosebite dintre ei. Cel mai important dupa părerea mea este Dimitar Hagivasilev. El este născut în București, dar tătăl și familia lui au plecat din Sviștov, care este prins în timpul războiului ruso-turc (1806-1812). Fiindcă orașul este incediat, uni dintre locuitorii lui au plecat in satele vecine, iar alți au trecut Dunarea. Cei care sunt mai bogați încep să locuiesc în capitală Țării românești, iar cei care sunt mai săraci – în împrejurimile Bucureștului. În documentele se zice că bulgari care au populat teritoriile de aici si cu timpul au facut din pământul gradini înflorite. Aceștia au fost unii bulgari harnici.

Între acei mai bogați, care s-au mutat la București este Dimităr Hagivasilev, care s-a ocupat cu biznes cu piei de animale. Cu timpul au înțeles că această afacere nu merge bine. Observă că români bogați merg spre Paris, Viena și alte orașe occidentale, pentru a avea o viața mai bună. Când au plecat ei au vândut pământurile sale. Hagivasilev a cumpărat pământurile multor români, asa le-a cultivat și își a întors investițiile triplate.

Următoarea carte a fost cea despre bulgarii din Gabrovo. Sunt probabil cei mai glorioși bulgari din București. Fiecare locuitor al capitalei românești știe hanul ”Gabroveni” în Centrul vechi. El este construit după ce în secolul XVIII domnul valahian Brâncoveanu este chemat în Istanbul din cauza unei nesupunerii și este ucis împreună cu copiii săi. Atunci Înalta poartă comandă castelul lui Brâncoveanu, care a fost în limitele centrul/orașului vechi de astăzi să fie distrus și să fie vândută o parte din pământurile domnului. Gabroveni au fost între cei mai bogați locuitori ai Bucureștiului de atunci. Ei au cumpărat o parte din terenurile, construiesc case, magazine. Astăzi încă este păstrat numele străzii – ”Gabroveni”. Dar locuitorii orașului Gabrovo nu știu și nu au grija despre această istorie.

Nu Vasil Aprilov, ci familia Mustakovi din București a făcut cel mai mult pentru Gabrovo. Mustakovi au fost cinci frati care au avut bogație. Bulgarii din Bucurșeti cedează gratuit pământul său și alte terene pentru a fie construit liceul Aprilov din Gabrovo. Vasil Aprilov a avut idea de o școală, s-au alăturit cu gabroveni bogați din București, dar Mustakovi sunt cei care au făcut cel mai mult pentru această școală.

Înțeleg că secolele XVIII și XIX au fost o era de aur pentru bulgarii din Țara românească.

 

Da.

Ce s-a întâmplat că aparent bulgarii din România intră într-o epoca de îngheț din punct de vedere influenței și importanței sale?

Probabil explicația este că în timpul lui Ceaușescu n-au fost organizații minorităților. Bulgarii nu putea să se organizeze. N-a fost permis să-și faci independent o organizație a  minoritatea sa. Asta s-a putut realiza doar după revoluția din 1989. La începutul lui Ianuariei 1990 am inființat organizația noastră ”Bratstvo” (Fraternitate). Dar după un conflict cu niște membri organizației cel mai activ membru Luca Velciov a fost eliminat din organizația. Ne-am despărțit cu cei din ”Bratstvo”. Organizația noastră de astăzi se cheamă ”Uniunea Democrată a Bulgarilor din România”. În momentul de fața în ”Bratstvo” au rămas doar 1-2 oameni. Ultimii 8 ani ei nu au activitate.

Ce activitate are organizația Dvs.?

Membrii noștri devin mai mult. Fiecare lună facem conferințe pe teme diferite – în special despre persoane istorice importante – Botev, Levski, Sofronie Vraceanski, și despre evenimente precum Răscoală din Aprilie (din 1876 – notă editorului) care este legată direct cu bulgarii din România. Am discutat despre frați Evlogi și Hristo Georgievi. Ei au fost cei mai bogați bulgari din istoria. Dacă mergeți la cimintirul ”Belu” veți vedea că capela lor e cea mai mare și cea ma frumoasă dintre toate. Este una ca de regi.

Evlogi Georgiev a fost destul de bogat. A făcut comerț cu produse de cereale și le-a exportat în întreagă Europa. S-a ocupat și cu activitatii culturale. A dat 200 000 lei in aur pentru a ajuta construirii Ateneumului din Bucuresti. Dimităr Hagivasilev din Sviștov la fel a dat bani pentru Ateneumul. Au fost trecuti ca sponsorii au fost prezentatii pe o placa la zidul Ateneumului. Dar cu timpul din cauza restaurarii sau altceva placa a dispărut. Dar sponsorii bulgari rămân înscrisi în cartea celor care au dăruit si sunt în arhiva Ateneumului. Evlogi Georgiev ajută pentru a se construi Universitatea din București. Importă din străinatate diferite mașini pentru automatizarea agriculturii in Romania. El este si primul din România care realizează astfel de mecanizare.

Aparent comunitatea bulgărească a avut un rol important în societatea românească în plan istoric. Care este situația astăzi?

Astăzi bulgari joacă un rol din ce în ce mai mic. Noi încercăm cu organizația noastră să-i atragem sa-le adunăm pe bulgari, care locuiesc, lucrează si invață in Bucurest, iar in fiecare vineri avem intâlnirea stabilită si sunt bine veniți. Fiecare lună organizăm simpozion la care vin mai mulți oameni în jur de 30-40. Avem înregistrate peste 500 de membri. La acești simpozioni încercăm de a crea condiții pentru oameni să se adune, să comunice după sfârșitul al părții oficiale. Televiziunea națională română, TVR1 – emisiunea Conviețuiri (Program specializat pentru toate minoritatile din Romania)  ne prezintă regulat la fiecare cerere noastră, așa că să se știe despre activitatea noastră.

Cum simțiți atitudinea statului bulgsr și a poporului bulgar către activitatea Dvs.?

Poporul bulgar ne iubește. Aici vin oameni din diferite colțurii ale Bulgarirei. Dintotdeauna avem oaspeți. Guvernul nu are interes catre noi. Nu știu cum s-a întâmplat așa că mi-au dat această diplomă (nominarea pentru ”Bulgaroaica anului 2016” – notă editorului)

Voi însusi ce așteptați de către Sofia?

Ajutor. Bulgarii din București am rămas fără propria clădire. Plătim chirie pentru centrul acestă la strada Doamnei din Centrul vechi. În trecut au existat atât de multe clădiri și biserici ale bulgarilor din București, dar astăzi nu ne dău nimic. Sofia nu vrea să ne ajute. Biserica Ortodoxă Română ne a luat biserică (în 2009 – notă editorului). Este adevărat, atunci din Bulgaria au trimis mitropoliți din Vidin, Ruse și Varna pentru a negocia cu patriarhul român. Ce au vorbit, eu nu știu. Patriarhul român a fost destul de autoritar. Fostul preot bulgar a fost întrebat de către patriarhul român: ”Care este biserică în care vrei să slujești?”. ”În cea rusă”, a răspuns bulgarul. ”Bine. Nici n-are altă disponibilă”, a zis duhovnicul român.

Dacă statul bulgăresc nu face nimic, sau face încercări de a vă ajuta, care nu au succes?

De exemplu, cantorele frăților Evlogi și Hristo Georgievi sunt aroape de noi. Nimeni nu trăiește acolo. Clădirile se ruinează. Există și altă clădire – Hanul lui Solacoglu, care e destul de mare. Ea este sub protecția statului românesc. Dacă o demolăm, trebui să pastrăm fațada. Același lucru este în forța și privind cantorele. Hanul are moștenitori, care îl vând destul de expensiv – pentru 3-4 milioane de euro. El are o importanța istorică mare. În curtea lor, Levski și Botev supraviețuiesc o iarnă.

Acum zeci de ani a existat o școală bulgărească in Calea Călărașilor (acum Calea Copoșu). Ceaușescu a distrus-o. Conducătorii din ambele tări au negociat privind această imobilare, dar în sfârșit documentele și moștenirea bulgărească nu există astăzi.

Până la unde știu în momentul de fața lua loc un proces judiciar din curtele românești așa că Federația Comunității Bulgărești din România, din care Uniunea Dvs. face parte, să fie recompensată din cauză distrugerii școlii si biserica bulgăre . Ce se întâmplă cu aceste procese?

Cererile noastre sunt respinse periodic.

Care sunt argumentele pentru acestă respingere?

Guvernul si autoritatilor bulgare au trebuit să ajuta cumva.

Ce fel de ajutor așteptați mai exact?

De exemplu, există documente în cartea ”București, îndeaproape”. După ele școala bulgărească a fost construită doar de bulgari. Într-un moment dat o parte din imobilare este cedată la statul bulgăresc. Noi am vrut dacă Bulgaria nu are nevoie de ea să-ne o cedeze nouă. Dar Sofia a început să negocieze cu România și a preferat să nu-o preda nouă, dar să-o daruiește statului românesc.

După documentele publicate de Dvs. în cartea, statul bulgăresc preda imobilele sub condiția că statul românesc va construi anumite clădiri în el…

După acordul de cedare statul românesc ar fi trebuit să construiască sală de cinema, școală, Casa de cultura, muzeu bulgarilor. Dar statul român n-a împlinit niciuna dintre clauzele acestea.

După ce statul bulgar constatează că nu există împlinire a acordului, în 1987 el anulează contractul de daruire. Ce urmează?

Nimic nu urmează. Decizia judiciară este dintotdeaună amânata.

Care este problema să primiți o altă clădire ca compensare pentru aceste imobilare si pamanturi distruse?

Am găsit clădirea în care suntem în acest moment destul de greu. Noi am fi mulțumiți dacă Bulgaria ne poate ajută să ne dea cantorele/casele frăților Georgievi și dacă unii bulgari bogați ne da bani pentru restaurare.

Cine este proprietarul acestor cantore în momentul de fața?

Le aparține statul românesc.

Dacă faptul că ați fost nominată pentru bulgaroaica anului 2016 și că pare că încă există un interes mediatic mai mare către organizația Dvs. nu înseamnă cu Bulgaria se gândește la voi?

Oare eu știu? Noi facem atât de mult pentru bulgarii din România să rămâne bulgari în continuare – nu doar noi aici, dar concetățenii noștri si din alte locuri din Romania. Poate că asta l-a impresionat pe cineva din Sofia și din această cauză am primit diploma pentru nominația.

Când am fost în Bulgaria recent, am fost invitați de un doctor, care sponsorizează cartea noastră. Am dat interviu în Sofia la televiziunea ”Evrokom”. Doctorul ne-a dus în Montana unde am fost prezenți la serviciu memoral pentru Răscoala din Septembrie (din 1923 – notă editorului). Adică, nădejdea noastră este în oamenii de rând.

Dacă trebuie să creați o teorie optimistă pentru bulgarii din România cum ar sună ea?

Trebuie să ne luptăm, să-ne adunăm toti bulgari din Romania, să comunicăm, si să ne bucurăm. Doar așa am putea uni poporul nostru. Oameni din Bulgaria de Nord vin la noi, noi mergem la ei și așa rămânem bulgari. Bulgarii de rând ne ajută cel mai mult.

Citește și în limba bulgară!