Interviu cu bulgaroaica Emilia Mrdakovic – director al Teatrului Tineretului din Novi Sad – despre impresiile ei de la Festivalul Internaţional al Teatrelor Dunărene din Giurgiu, despre colaborarea cu teatrul din Giurgiu, despre spectacolele şi succesele trupei sale şi despre dificultăţile în faţa actorilor şi regizorilor tineri din Serbia
Vladimir Mitev
Emilia Stoyanova Mrdakovic este acrtiţă şi regizoare. A absolvit Academia Naţională de Arta Teatrală şi de Film ”Krastio Sarafov” din Sofia. A montat peste 30 de spectacole pentru copii şi adolescenţi în Serbia, Muntenegru, Rusia şi alte ţări. A primit peste 60 de premii în ţară şi în străinatate. De la finele anului 2014 este director al Teatrul Tineretului din Novi Sad, Serbia.
Teatrul Tineretului din Novi Sad a participat la Festivalul Internaţional al Teatrelor Dunărene, care a avut loc în Giugriu între 29 octombrie şi 4 noiembrie 2018. Actorii din Serbia au prezentat piesa ”Evgheni Oneghin” după Alexander Pushkin.
Doamna Mrdakovic, Teatrul Tineretului a participat în Festivalul Internaţional al Teatrelor Dunărene. Ce impresii aveţi despre acest festival, în care au participat trupe teatrale şi creatori din Austria, Croatia, Ungaria, Slovakia, Bulgaria şi România?
Din pacate, n-am putut să văd toate spectacolele din cadrul festivalului. Ceea ce m-a impresionat cel mai puternic este că teatrul din acest oraş mic, de fapt, este un centru cultural în care se organizează nu numai spectacole, ci şi expoziţii şi concerte interesante. Am văzut mulţi oameni tineri, care au văzut spectacolele şi asta este minunat! Festivalul este încă tănâr, dar se simte marea dorinţă a organizatorilor să-l dezvolte în viitor. Le doresc din toată inima să reuşească în eforturile lor şi fiecare festival următor să fie mai interesant şi mai de succes, prezentând spectacole din întreagă Europa.
Teatrul Tineretului dezvoltă relaţii cu colegii din Giurgiu, care de asemenea sunt actori tineri. Ce urmează în relaţiile între ambele teatre?
Intenţionăm în anul 2019 să invităm Teatrul din Giurgiu la Novi Sad cu spectacolul lui cel mai nou care este in stilul comedia dell`arte. Cred că acest spectacol îi va place publicului nostru. Îi vom ajută pe colegii din Giurgiu să realizeze contacte şi cu teatrul ”Duşco Radovici” din Belgrad. Probabil se va deschide o posibilitate să fie şi oaspeţii lui.
Teatrul tineretului din Novi Sad uneşte un teatru de păpuşi şi un teatru dramatic. Cum se încadrează teatrul în viaţa socială Novi Sad şi în viaţa oamenilor tineri din Novi Sad? Cum alegeţi piesele, pe care le interpretaţi şi cum le faceţi interesante şi impresionante pentru oamenii tineri din regiunea Voivodina?
Teatrul nostru pentru tineret a fost înfiinţat în 1932 şi este primul teatru de păpuşe din Iugoslavia de atunci. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial el şi-a închis uşile şi a suferit mari pagube. Păpuşile, scenografia, costumele au fost distruse sau furate. După ce războiul s-a încheiat, cu mari dificultăţi teatrul a continuat să lucreze ca teatru de păpuşi în regiunea Voivodina. În 1968 a primit numele său actual – Teatrul Tineretului (Pozorişte Mladih în limba sârbă). Mai tărziu, în 1991, a început să funcţioneze şi scena dramatică. De atunci teatrul are două scene: o scenă pentru copii, unde se interpretează piese de păpuşi şi dramatice, şi o scenă pentru adulţi. Spectacolele se joacă pe două scene diferite – una mică cu 120 de locuri, şi una mare – cu 500 de locuri.
Este un teatru cu mari tradiţii. Multe generaţii de oameni erau obişnuiţi să vină aici cu copiii şi nepoţii, sau cu prietenii lor. Deseori se întâmplă că cineva care şi-a adus nepotul să-mi spună: ”Ştiţi, că încă când eram mic/ă, mă aduceau aici să văd spectacole de păpuşi.”
Astăzi teatrul nostru încearcă să se dezvolte ca un teatru contemporan pentru copii şi adolescenţi. Păzim tradiţiile artei teatrului de păpuşi şi, în acelaşi timp, urmărim dezvoltarea teatrului dramatic contemporan. La pregătirea repertoriului ţinem cont de multe criterii. Înainte de toate, dorim că el să fie diversificat, actual, să descopere talente şi teme noi, care să fie interesante pentru publicul multinaţional (în Novi Sad locuiesc oameni de naţionalităţi diferite). Dorim să creăm un cerc de colaborători din alte medii culturale. Ne interesează şi autorii sârbi şi autorii străini.
În acelaşi timp căutăm legătura între operele clasice şi prezentarea lor modernă. Când pregătim repertoriul acordăm o atenţie deosebită vârstei publicului nostru. Avem spectacole pentru cei mai tineri – pentru copii în vârstă de peste 3 ani, de peste 6 ani; pentru elevi, pentru adolescenţi şi pentru tinerii de peste 18 ani…
În repertoriul nostru pentru copii sunt prezente următoarele titluri: ”Peter Pan”, ”Degeţica”, ”Frumoasa şi Bestia”, ”Puk” de Valeri Petrov, ”Jojo” de Kuzman Krâstev, ”Cum a fost descoperit zborul” de Margarit Minkov, ”Regina de Zăpadă” ”Elfa Mică” de Slavcio Malenov, ”Poveste de Craciun” de Charles Dickens, ”Pinocchio”, ”Mica Sirena”, ”Motanul încâlţat”…
Novi Sad se pregăteşte să fie Capitala Europeană a Culturii în 2021. Acest eveniment este foarte important pentru Teatrul Tineretului din Novi Sad, care este una dintre importantele instituţii cultrale din oraş. Evenimentul va da posibilitate pentru dezvoltare şi noi colaborări cu oamenii artei şi organizaţiile culturale din întreagă Europa. Bineînţeles, asta va duce la îmbogătire şi diversificare a repertoriului.
Am observat că teatrul a montat o piesă de păpuşe după o operă a cunoscutului scriitor rus, Victor Pelevin. Acest spectacol este o premieră mondială a operei lui şi din câte înţeleg, Pelevin însuşi, a susţinut abordarea voastră către opera lui. Într-un alt spectacol abordaţi umoristic istoria sârbilor. Veţi povesti ceva mai mult despre unele dintre spectacolele nestandarde care au provocat interes în stagiunea teatrală actuală?
În stagiunea care a început în anul 2018 am realizat o piesă de păpuşi foarte interesantă pentru adolescenţi şi adulţi după opera scriitorului contemporan rus, Victor Pelevin, ”Prizonierul şi Omul cu Şase Degete”. Regizorul Dmitrie Vihreţkiy, şi pictorul Oleg Katorgin, au fost oaspeţii noştri din Rusia. Am contactat autorul textului şi am obţinut rapid acordul lui să lucrăm asupra operei lui. Pentru prima dată o operă a lui Pelevin a fost montată ca spectacol de păpuşi. Prin privirea a doi pui ierarhia socială de azi este ridicularizată şi este ironizată atitudinea noastră către ea. Acest spectacol este important pentru noi, pentru că ne aflăm într-un proces de formare a unei scene de păpuşi pentru adolescenţi. ”Teatrul Tineretului” este singurul teatru care face asta în Serbia. Acum câteva zile spectacolul ”Prizonierul şi Omul cu Şase Degete” a primit multe premii la festivalul teatrelor profesionale de păpuşi din Serbia: Grand Prix pentru cea mai bună piesă, un premiu pentru text, un premiu pentru regie, pentru soluţia artisică a păpuşilor, iar actorul nostru cel mai tănâr, Alexa Ilici, a primit premiu pentru rolul Omului cu şase degete.
Pe scena de păpuşi pentru adolescenţi mai am mai avut încă o premieră de spectacol de păpuşi – ”Pe urmele lupului”, bazat pe romanul lui Jack London, ”Chemarea Străbunilor”. Regizorul acestui spectacol este Jacub Maximov din Cehia, iar pictorul este Carloina Arandia din Argentina. Spectacolul nu lasă pe nimeni din public indiferent. Regizorul este foarte tânăr. El a absolvit recent regie de păpuşi la academia din Praga. Cu ajutorul energiei sale creative specifice şi cu unele soluţii scenice interesante, el a reuşit să facă un spectacol care este plin de emoţii şi de imagini vizuale şi sonore minunate.
De câţiva ani deja, din repertoriul nostru face parte Branislav Nuşici, cu comedia ”Familia Îndoliată”. Unele dintre titlurile noilor spectacole dramatice, pe care le jucăm: ”Don Quijote (regizor: Slobodan Skerlici), ”Evghenii Oneghin” (regizor: Boris Lieşevici). Am montat două comedii contemporane ale regizoarei Olivera Giorgevici, care sunt văzute cu mare interes de cei tineri şi cei bătrâni. ”O istorie complet prescurtată a Serbiei” este un alt spectacol. Autorii textului sunt Maia Pelevici şi Slobodan Obradovici. Ei au împletit diferite noţiuni naţionale şi istorice, mitologeme şi înşelăciuni despre istoria supraeroizată a sârbilor şi a Serbiei. La festivalul „Zilele comediei” din Iagodina, în 2015 spectacolul a fast ales de public ca cel mai bun spectacol de comedie . Un alt spectacol – ”Pânâ când eu te hrănesc şi te îmbrac” este o comedie despre cei care au avut fericirea, sau nefericirea să se naşcă, să crească, să înveţe, să se căsătorească şi să îi nască pe copiii lor în Serbia. La festivalul „Zilele comediei” din Iagodina, în 2015 spectacolul a fost ales de public ca cel mai bun spectacol de comedie
Care este locul profesiei de actor în Serbia de azi – în plan social şi economic? Se impune că actorii să lucreze în câteva locuri, pentru a se putea întreţine financiar, sau dimpotriva – profesia le dă siguranţa necesară artiştilor?
Deja de patru ani, în Serbia este în vigoare o lege despre stabilirea unui număr maxim al angajaţilor în sectorul de stat. Această lege nu permite să ocupi un loc de muncă în sectorul de stat, chiar şi atunci când se elibereze un loc de muncă. Asta îi împiedică pe oamenii tineri, în cazul nostru pe actorii care doresc să lucreze în indiferent care teatru de stat. Actorii tineri sunt forţaţi să lucreze în teatre cu mici remuneraţii sau să se ocupe de ceva foarte diferit. Noi toţi, care ne-am dedicat teatrului, ştim că nu este posibil să se facă un repertoriu fără actori tineri şi că fiecare teatru are nevoie de actori de toate vârstele. Astăzi să anagajezi un actor, regizor sau dramaturg tănâr într-un teatru din ţară este din păcate un fel de fantastică ştiinţifică. Având în vedere toate acestea teatrul nostru face tot posibilul pentru a-şi deschide uşile pentru creatorii tineri, chiar dacă ei colaborează pe baza unor proiecte, sau pe onorariu.
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
