Vladimir Mitev, Mediapool, 21 martie 2024
Paul Hurmuz este un general român în rezervă care este, totodată, unul dintre experții respectați în materie de securitate din spațiul mediatic românesc. A fost atașat de apărare al României în Marea Britanie între 2003 și 2007, iar între 2013 și 2016 a fost director adjunct al Diviziei de informații la Cartierul General al NATO din Bruxelles. Între 2016 și 2017, a fost subsecretar de stat pentru politica de apărare și planificare în cadrul Ministerului român al Apărării.
Paul Hurmuz este membru al Centrului pentru Noua Strategie, un important think tank românesc de experți în relații internaționale și securitate.
Acest articol a fost publicat la 21 martie 2024 pe site-ul bulgar Mediapool și retipărit cu o modificare a titlului. Cu două zile mai devreme, televiziunea română Digi24 a relatat că baza militară Mihail Kogălniceanu din județul Constanța va fi extinsă și modernizată pentru a deveni cea mai mare bază militară NATO din Europa. Costul proiectului este estimat la 2,7 miliarde de dolari. Au început deja lucrările la drumurile de acces și la rețeaua electrică de mare capacitate, mai precizează Digi24.
Noua bază militară se va întinde pe o suprafață de aproape 3.000 de hectare și va fi cea mai mare din Europa, mai mare decât baza aeriană germană Ramstein, care se întinde pe aproximativ 2.000 de hectare. Pe lângă infrastructura militară, baza de la Kogălniceanu va include școli, grădinițe, magazine și chiar un spital și va putea găzdui 10.000 de soldați și familiile acestora.
Domnule Hurmuz, mulțumesc pentru acordarea acestui interviu. În primul rând, dinamica conflictului militar de la Ucraina se schimbă și Rusia acum trece în atac. Cum este percepută această schimbare a dinamicii de către România și în ce măsură România caută o reacție suplimentară la acest lucru?
Da, mulțumesc pentru întrebare. Cred că trebuie să pornim de la faptul că sunt mai multe domenii ale luptei în acest conflict declanșat de Rusia împotriva Ucrainei în 24 februarie 2022 au fost și mai multe faze. Și cred că întrebarea dumneavoastră, în principiu, se referă la domeniul terestru, unde, într-adevăr, după insuccesul ofensivei ucrainene din vara trecută, am asistat la o ofensivă rusească, îndeosebi în Donbas. Și ce este semnificativ pentru ceea ce s-a întâmplat îndeosebi din noiembrie anul trecut și până acum, este disponibilitatea, dacă vreți, Rusiei de a înregistra pierderi imense, atât umane, cât și materiale în tehnică și armament, pentru atingerea unor obiective tactice care în acest moment nu au un impact hotărâtor asupra soartei războiului. Din acest punct de vedere, este evident că pentru Ucraina esențială este organizarea corespunzătoare a apărării împotriva acestei ofensive rusești și primirea cât mai urgentă a armamentului și muniției necesare pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Evident că muniția de artilerie, cea de 155 de milimetri este esențială din punctul ăsta de vedere și până la acest moment vedem câteva semnale pozitive care încă nu s-au materializat.
Îndeosebi inițiativa președintelui Republicii Cehe Peter Pavel, care așa, în paranteză fie spus, era președinte al Comitetului Militar al NATO în perioada când eu m-am aflat la Cartierul general al NATO ca director adjunct al diviziei de intelligence de acolo (2013-2016, Pavel devine președinte al comitetului militar în 2015 – nota editorului). A fost practic șeful meu. Și ca să închid paranteza, e un semn pozitiv faptul că președintele Republicii Cehe a avut această inițiativă, dar se pare că mai durează ceva timp. E la fel de important faptul că multe țări europene, îndeosebi vest europene, au salutat și nu numai că au salutat, s-au decis să și contribuie financiar pentru finalizarea acestui contract de aprovizionare a Ucrainei cu muniție de artilerie de 155 mm.
Eu încă am speranța că în Statele Unite, în Congres, lucrurile vor fi deblocate și, în final, muniția necesară și armamentul necesar. Pentru că nu e vorba numai de muniția de artilerie. Este vorba și despre rachetele antiaeriene Patriot, de care este mare nevoie, pentru a respinge atacul cu drone și rachete din Rusia împotriva Ucrainei. S-a intensificat și este necesar ca ucrainenii să aibă mijloacele militare necesare pentru a-și proteja atât populația, cât și punctele strategice, inclusiv industria de apărare, acolo unde există, și trupele care sunt în contact.
Deci aceasta este o dimensiune la care probabil că dumneavoastră v-ați referit și eu în momentul ăsta sunt, ca să spun așa, optimist, dar precaut în privința dezvoltării lor. Eu cred că Ucraina încă are resurse suficiente pentru a putea opri Rusia în încercarea de a dezvolta această ofensivă. Sunt într-adevăr și unele probleme cu această lege care încă trenează în parlamentul ucrainean privind mobilizarea pentru război, legate eventual de scăderea vârstei de mobilizare pentru bărbați, mai ales. Dar sunt optimist și într-un alt domeniu și cred că este important, mai ales pentru România și pentru Bulgaria, să vedem acest fenomen din Marea Neagră. Ucraina are un avantaj chiar în condițiile în care nu dispune de forțe navale, pentru că ele ori au fost distruse, ori au fost capturate de către Rusia anterior. Recurgerea în mare măsură la folosirea dronelor aeriene, navale și subacvatice, inclusiv a unor rachete produse de către Ucraina – mă refer acum la cele cu care au reușit în 2022 să scufunde crucișătorul Moskva, inclusiv o parte din munițiile de lovire la distanță care care le-au fost asigurate de către țările occidentale aliate i-au permis Ucrainei să înregistreze multe succese, inclusiv faptul că Rusia a fost forțată să-și retragă cea mai mare parte din navele militare pe care le avea în Crimeea, pe coasta est a Mării Negre tocmai pentru a fi protejate de atacurile ucrainiene. Faptul că, după ce Rusia a oprit acel acord pentru exportul de cereale prin Marea Neagră, Ucraina a reușit să-și asigure totuși transportul acestor cereale și să ajungă aproape la nivelul la care erau anterior. E un semn pozitiv și aici cred că trebuie totuși să ne concentrăm și asupra veștilor bune pe care le avem. Faptul că vestul Mării Negre, inclusiv zona din partea Bulgariei și a României, sunt acum deschise și Rusia nu reușește să se impună acolo. Deci cam așa văd eu situația nuanțată, diferită în domeniul terestru și în domeniul maritim.
La sfârșitul anului trecut, New Strategy Center – un think tank de seamă din România, a organizat o conferință care s-a ocupat de procesul de reconstrucţie a Ucrainei și vedem că s-a semnat și un acord pentru parteneriat strategic între România și Ucraina în toamna anului trecut. În ce feluri, România ajută sau susține Ucraina în prezent?
Despre ajutorul militar pe care România îl acordă Ucrainei singurul lucru pe care pot să îl spun este că el există și este consistent. Nu pot să vă ofer mai multe detalii în această privință, pentru că autoritățile române la cel mai înalt nivel au decis să păstreze confidențialitatea asupra acestui sprijin militar. Dar inclusiv din unele intervenții ale președintelui Zelinski și a altor oficiali ucraineni rezultă că România a oferit Ucrainei un sprijin militar foarte consistent și rămâne să vedem când autoritățile române se vor decide să facă aceste informații publice. Ce este însă public este faptul că România a pus la dispoziție o bază aeriană la Fetești, unde încă din noiembrie anul trecut este stabilit un centru european de pregătire pentru avionul F-16 destinat piloților români, dar și altor piloți din țări NATO și inclusiv din Ucraina. Deci, din acest punct de vedere, centrul este avansat. Știu că s-au făcut multe lucruri și mai știu că partea ucraineană este foarte încântată de acest fapt, mai ales că ucrainienii cer de foarte mult timp să aibă această capabilitate a avioanelor F-16 pentru a face față Rusiei, care încă are un avantaj în domeniul aerian.
De asemenea, România a pus la dispoziție infrastructura sa pentru a permite transferul cerealelor din Ucraina. Și din acest punct de vedere, îndrăznesc să spun că România a făcut cel mai mare efort din rândul țărilor Uniunii Europene. Știu că și Bulgaria a făcut foarte mult în acest sens și asta i-a permis Ucrainei să-și exporte cerealele și să rezolve anumite probleme, inclusiv în țări în curs de dezvoltare din lume, care au depins în foarte mare măsură de cerealele ucrainiene.
Deci, din acest punct de vedere, aș spune că România a facilitat de o manieră consistentă și semnificativă rezolvarea acestor probleme atât pentru Ucraina, cât și pentru țările din lumea a treia, din Africa și din alte zone unde aceste cereale ucrainiene au fost exportate. De asemenea, din punct de vedere politic, autoritățile române au acordat un sprijin important Ucrainei. Au sprijinit toate demersurile pe linia integrării Ucrainei în Uniunea Europeană și în NATO, iar în plan umanitar a fost remarcabil efortul pe care românii, atât în calitate oficială, cât și persoane fizice private l-au acordat refugiaților ucraineni încă din primele momente. Sper că nu am ratat vreun domeniu la care trebuia să mă refer. La fel, ca să închei și acest subiect, cred că în România se fac eforturi foarte mari pentru a combate dezinformarea și propaganda rusă, care observăm că în multe țări, inclusiv occidentale, au reușit să penetreze destul de puternic.
Războiul din Ucraina a provocat o mai mare colaborare în plan de apărare între România, Bulgaria și Turcia și dumneavoastră personal, inclusiv din ce înțeleg, participați cumva în aceast efort? Ce se întâmplă acum cu această colaborare între cele trei țări? Ce perspective are ea? Cât de mulțumit sunteți dumneavoastră că un expert român de ceea ce se întâmplă în partea aceasta a Mării Negre unde sunt cele trei țări?
Da, trebuie să recunoaștem că una din criticile pe care cele trei țări la Marea Neagră le-au primit îndeosebi din partea aliaților noștri occidentali, s-a referit la faptul că noi nu am reușit încă din primul moment să fim la fel de vocali, așa cum au fost Polonia și țările baltice în momentul în care agresiunea rusă împotriva Ucrainei s-a declanșat încă din 2014 și chiar eu am pus anul trecut, la o conferință întrebarea unor foști oficiali de rang înalt din țările occidentale. Și răspunsul cam asta a fost: ”Voi nu ați strigat sau nu ați țipat atât de tare încât lumea să să înțeleagă despre ceea ce se întâmplă în zona Mării Negre”.
Cum să vă spun eu. E o situație care mi s-a întâmplat chiar mie în 2014, când eram la Bruxelles și într-o discuție neoficială cu oficialii de rang înalt, militari și politici de la Cartierul general al NATO se discutau măsurile și contramăsurile ce trebuiau luate la nivelul NATO după invadarea Crimeei în 2014 și la un moment dat, eu fiind cam singurul din zona Mării Negre în discuția respectivă am fost întrebat și eu și văzând că toate contramăsurile care se discutau acolo se refereau numai la Marea Baltică, le-am spus participanților, cei care erau practic șefii mei, la momentul respectiv, că eu nu am știut că de fapt Crimeea este în Marea Baltică și nu în Marea Neagră. Acum am aflat și eu !
Trebuie să recunoaștem că din acest punct de vedere a fost o debalansare după invadarea Crimeei, între măsurile luate în Marea Baltică față de cele din Marea Neagră. Așa cum știți, la summitul NATO de la Varșovia, s-a hotărât stabilirea acelor grupuri de luptă. Ele au fost decise numai pentru țările baltice și Polonia. La momentul respectiv înainte de summit și cam în toată perioada de după invadarea Crimeei, România a făcut eforturi excepționale, aș putea să spun, adică foarte mari, atât în plan militar, cât și politic, pentru a convinge aliații că este necesar să organizăm ceva, să luăm anumite măsuri și în zona Mării Negre. Recunosc însă că nu am reușit. România, nu a reușit la momentul respectiv să convingă Bulgaria și Turcia de necesitatea acestor măsuri. Cu toate acestea, la summit-ul de la Varșovia din 2016 s-a decis să fie luate acele ”măsuri adaptate” (tailored forward presence). Nu erau însă similare celor din Marea Baltică, unde practic măsurile erau foarte puternice.
Invazia Ucrainei de către Rusia la 24 Februarie 2022, cred că a fost momentul în care toți au înțeles că nu mai putem să mergem cu aceste măsuri adaptate și s-a decis dislocarea rapidă a Forței de Răspuns a NATO, respectiv a contingentul francez, în România plus ceilalți aliați, creșterea prezenței aliate în domeniul aerian, cu avioane de luptă atât în România, cât și în Bulgaria, inclusiv dislocarea ulterioară a contingentului italian în Bulgaria. Aceste acțiuni demonstrează că lucrurile s-au rezolvat, dar numai într-o anumită măsură.
Din punctul meu de vedere o inițiativă foarte importantă a fost cea a New Strategy Center din România, care în luna februarie 2023, a organizat o primă întâlnire cu Sofia Security Forum din Bulgaria și cu Centru pentru Studii Economice și de Politică Externă din Turcia cu obiectivul de a avea o primă evaluare de securitate, privind evoluțiile din Marea Neagră. Sunt foarte încântat că după câteva luni de lucru intens, s-a finalizat acest raport, numit “NATO’S role in addressing Security Threats and Challenges in the Black Sea: time for a Comprehensive Strategic Approach for the Region?”. Și el a fost prezentat pe 6 noiembrie 2023 de către cele trei institute de cercetări la Cartierul General al NATO de la Bruxelles. Acolo vreau să vă spun că sunt foarte multe lucruri interesante, multe propuneri. O să menționez numai trei dintre ele, care mie mi se par mai semnificative:
- necesitatea ca cele trei țări, Bulgaria, România și Turcia să își dezvolte așa numitele capabilități A2AD (Anti-Access/Area-Denial) pentru a combate la nevoie capabilitățile militare ruse.
- să-și dezvolte capabilitățile antisubmarin, inclusiv cu drone aeriene, navale și subacvatice
- să dezvolte cooperarea pentru apărarea intereselor naționale în zonele economice exclusive, mai ales după descoperirea acelor rezerve de gaz natural în Marea Neagră, pe care Turcia deja a început să le exploateze, iar România își propune să înceapă exploatarea lor în 2027. La fel, Bulgaria are de asemenea rezerve acolo; văzând acțiunile pe care Rusia le-a desfășurat începând de anul trecut, prin blocarea pentru o lungă perioadă de timp a unor zone din zona economică exclusivă a Bulgariei, este necesară luarea urgentă a unor măsuri de către cele trei ţări NATO la Marea Neagră.
Ne determină să ne gândim foarte serios cum trebuie să acționăm pentru a putea apăra aceste perimetre de exploatare a gazelor. În zonele identificate de către Turcia, Bulgaria și România. De aceea eu zic că suntem pe calea cea bună. Inclusiv acordul care a fost semnat relativ recent, de către cele trei țări pentru colaborarea într-o misiune comună de deminare în apele teritoriale din Marea Neagră. Eu zic că este, de asemenea, un semnal pozitiv și evident că există multe alte domenii în care cele trei țări pot să colaboreze între ele și, evident atrăgînd în aceste inițiative și pe ceilalți aliați.
Vorbiți că partea noastră, a zonei Mării Negre și a NATO, merge bine. Dar ce așteptări aveți sau ce se poate schimba sau perturba dacă Donald Trump ajunge din nou președinte american? Am avut deja niște afirmaţii din partea sa care au creat impresia că NATO ar putea fi cumva blocată, dacă Trump e președintele american și că nu-şi va apăra aliaţii de pe frontul estic. Deci, cum priviți o eventuală președinție a lui Donald Trump și ce semnificație ar putea avea ea pentru securitatea Mării Negre?
Din punctul meu de vedere și îmi exprim doar o opinie personală, cele mai multe din aceste afirmații și inclusiv cele ale unor membri ai campaniei sale electorale trebuie privite exact din această perspectivă, ca o chestiune electorală. În același timp, am studiat, am urmărit multe luări de poziții și nu pare că la momentul ăsta este foarte clar în tabăra republicană ce ar presupune afirmațiile fostului președinte Trump – dacă acest lucru este doar un slogan de campanie pentru a atrage mai multe voturi sau dacă este chiar o chestiune serioasă. Majoritatea experților apreciază că numai după încheierea campaniei electorale, după declararea victoriei, în situația în care Donald Trump ar ieși câștigător, ar putea să înceapă o discuție serioasă.
Dacă ne uităm la parcursul anterior al președintelui Trump în relația cu NATO și cu Europa, regăsim până la urmă anumite mesaje pe care partea americană sub mulţi președinți, atât democrați cât și republicani le-au avut în sensul nemulțumirilor față de eforturile făcute de partea europeană în domeniul apărării, în alocarea fondurilor necesare și realizarea capabilităților necesare pentru propria apărare. Așa cum știți, Tratatul Nord-Atlantic nu are numai articolul 5, care presupune că toți aliații trebuie să se apere între ei și atunci când unul este atacat, ceilalți aliați să-i vină în sprijin, să-l ajute, după principiul muschetarilor „toți pentru unu și unu pentru toți”.
Există și articolul 3 în același tratat, care obligă statele aliate să își pregătească capabilitățile necesare pentru a se putea apăra în cazul unei agresiuni. Adică, ceea ce vreau să vă spun și cred că este un mesaj foarte important pentru toată lumea care urmărește evoluțiile, este că odată intrat în Alianța Nord Atlantică, nu înseamnă că nu mai ai responsabilități de a te apăra singur. Ci dimpotrivă, odată intrat în Alianța Nord Atlantică, responsabilitățile de a te apăra, cu forțele și mijloacele pe care le ai la nivel național sunt foarte importante.
Evident, aliații pot să vină la acel moment cu anumite capabilități care să-ți lipsească. Nici România, nici Bulgaria nu dispun de sateliți, nu dispun de alte capabilități, dar asta nu presupune că România și Bulgaria nu trebuie să-și dezvolte forțele terestre, navale și aeriene necesare pentru propria apărare. De asemenea, ce e important de înțeles este că, odată intrat în NATO, automat ești sub umbrela nucleară a Alianței. Și eu cred că este important și pentru România și pentru Bulgaria să înțeleagă exact ce presupune această umbrelă nucleară, care sunt obligațiile pe care le avem, pentru că pentru menținerea descurajării NATO în domeniul nuclear, chiar dacă numai câteva state dispun de forțe nucleare (Statele Unite, Marea Britanie și Franța), alte țări trebuie să contribuie la așa numitele „Dual-Capable Aircraft”. Așa cum știți, Statele Unite dispun de muniție nucleară tactică în câteva țări aliate. Acele state în care sunt dislocate aceste muniții Turcia, Italia, Belgia, Olanda, Germania, s-au angajat să pună la dispoziție avioane de luptă pe care acele bombe nucleare tactice să poată fi montate.
La fel, celelalte forțe aliate aeriene aliate, inclusiv din România și Bulgaria, trebuie să participe la exercițiile care se desfășoară cu arme nucleare, pentru că acele avioane aliate care au armament nuclear la bord nu zboară singure, trebuie protejate. Evident, trebuie să înțelegem și nu aș vrea să fie îngrijorați cei care ascultă sau urmăresc acest interviu cu dumneavoastră că cineva se gândește neapărat că am ajunge la o astfel de situație. Însă pentru menținerea descurajării este foarte important ca aceste capabilități să fie menținute, să fie operaționale și să existe la nivelul Alianței hotărârea necesară, care să descurajeze orice adversar, nu spun inamic, dar în acest caz, evident, ne referim la Rusia, să nu cumva să folosească vreodată armament nuclear. Nu ne referim aici numai la cele strategice, care sunt cu un grad de distrugere foarte mare, ci și la cele tactice, despre care s-a discutat de mai multe ori pe timpul conflictului din Ucraina. Din acest punct de vedere, eu zic că trebuie să fim puțin îngrijorați de declarațiile președintelui Trump, dar nu mai mult îngrijorați decât este necesar.
De aceea este important ca din aceste mesaje și discuții și comentarii să extragem esențialul, și anume că fiecare țară aliată trebuie să atingă cel puțin 2% în bugetul de apărare, ca aceste fonduri să fie folosite într-un mod inteligent pentru realizarea capabilităților necesare. Și să nu uităm că nu este suficient doar să cumpărăm avioane, tancuri, piese de artilerie și așa mai departe. Toate aceste sisteme de armament trebuie să dispună de infrastructura necesară și cheltuielile în acest domeniu al infrastructurii sunt enorme. Și în același timp, trebuie să dispunem de cantitățile suficiente de muniție, așa cum războiul din Ucraina ne-a arătat. Vă dau un singur exemplu ca să înțelegem dimensiunea consumului de muniție în Ucraina. În 17 ani trupele terestre americane și infanteria marină americană au primit 970.000 de proiectile de artilerie de 155 mm. Numai în anul 2022 Statele Unite au furnizat Ucrainei un milion de proiectile de artilerie 155 mm. Ca să faceți comparația, 17 ani 970.000 au fost puse la dispoziția forțelor americane. Un milion a livrat numai Statele Unite Ucrainei în 2022. Deci, dacă avem tehnică foarte modernă, dar nu avem piese de schimb, sisteme de întreținere și reparare a acestei tehnice, personalul calificat, muniția necesară, infrastructura necesară nu este suficient. De aceea trebuie să fim foarte realiști, să ne dăm seama unde suntem și ce e necesar să facem pentru a avea armament și tehnică de luptă modernă și toate lucrurile necesare care să asigure o descurajare a oricărui adversar pentru a ataca vreodată o țară NATO.
În prima săptămâna lui martie 2024 a fost anunțată semnarea unui pact de apărare între Franța și Republica Moldova, la scurt timp după că președintele francez Emmanuel Macron a propus trimiterea de trupe occidentale în Ucraina, un anunț care a provocat multe declarații ale decidenților vestici în sens opus. Cum priviți o implicare mai solidă a Franței dincolo de granițele NATO în zona Mării Negre?
Acordul de cooperare în domeniul Apărării semnat de către Franța și Republica Moldova pe 7 martie 2024 creează cadrul legal necesar pentru asistența pe linie de instruire, dialog și consultări și schimburi de informații/intelligence.
O misiune a Ministerului Apărării din Franța va sosi în vară la Chișinău pentru a evalua nevoile Republicii Moldova și a iniția discuții privind eventuale contracte de armament.
Eforturile Franței sunt consistente cu angajamentele asumate în regiune după 24 februarie 2022, când un contingent francez a fost dislocat în România, constituind baza Grupului de luptă al NATO în țară noastră.
Foto: Paul Hurmuz (sursă: Paul Hurmuz)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
