Vladimir Mitev: Dragostea dintre Carol al III-lea și România este reciprocă

Irina Nedeva, 2 iunie 2023

Irina Nedeva, de la emisiunea Orizont de la BNR, l-a intervievat pe Vladimir Mitev despre vizita regelui britanic Carol al III-lea în România și despre subiecte de actualitate din viața politică publică românească: greva profesorilor, atitudinea românilor față de președintele Klaus Iohannis, starea de spirit pentru decuplare sau cooperare cu Bulgaria în drumul spre spațiul Schengen, nivelul relațiilor româno-britanice, rotația așteptată în guvernul României. Interviul poate fi ascultat pe site-ul BNR aici.

Irina Nedeva: Regele Carol al III-lea al Marii Britanii sosește astăzi pentru o vizită privată de cinci zile în România. Ceea ce este de asemenea intrigant pentru presa mondială este faptul că aceasta este de fapt prima vizită a regelui în străinătate de la încoronarea sa, la 6 mai. Anterior a fost în Germania, dar asta a fost înainte de 6 mai 2023, înainte de încoronarea propriu-zisă. Există ceva neobișnuit în acest sens? Vom afla acum de la Vladimir Mitev, coleg la Radio Bulgaria și creatorul blogului Podul Prieteniei, un blog de învățare reciprocă între Bulgaria și România. Bună ziua, Vladimir.

Vladimir Mitev: Bună ziua

Să începem de aici. Newsweek notează de fapt că aceasta este prima vizită în străinătate de la încoronare. Ne amintim că Carol al III-lea a fost anterior în Germania. Și înainte de asta, el a anulat o călătorie în Franța din cauza protestelor de acolo privind reforma pensiilor. Acestea au fost masive și asta l-a împiedicat să meargă în Franța. Ar trebui să vedem această vizită la vecinul nostru din nord, România, ca pe ceva prea semnificativ?

Din punctul meu de vedere, pentru a înțelege cum să privim această vizită, trebuie să privim istoria relației lui Carol al III-lea cu România în general. Și este o istorie foarte lungă, care datează de mai bine de douăzeci de ani. Începe în 1998, când Carol a vizitat-o pentru prima dată. S-a întâlnit cu președintele Emil Constantinescu. De fapt, Carol al III-lea a avut întâlniri cu fiecare șef de stat din România de atunci. Dar acesta este doar un element – aceste relații, fie cu șefii de stat din România, fie cu familia monarhică română.

De fapt, Carol al III-lea deține probabil cel puțin zece proprietăți în România. Cea mai cunoscută este cea din satul Viscri, județul Brașov. Adică, a cumpărat case în Transilvania, le-a restaurat. Aceste case pot fi chiar închiriate în unele cazuri de alte persoane, oameni obișnuiți, contra cost. Și, de fapt, Carol al III-lea este un fel de patron în diverse proiecte ale unor organizații neguvernamentale legate de caritate.

Această activitate pe care o desfășoară cu România se desfășoară de mult timp. Și pot spune că dragostea este reciprocă. Adică, există o serie de interviuri și reportaje, documentare, în care Carol al III-lea mărturisește dragostea sa pentru România. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București și al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Acestea sunt cele mai prestigioase două universități din România. Și se vede că, atunci când se află în România, sunt deseori evenimente în care se amestecă oarecum cu românii. Este asta diplomație? Cu siguranță este, dar există și un element personal. Presa britanică scrie acum că Carol al III-lea are de fapt o anumită slăbiciune pentru relația dintre natură și oamenii din România. Din câte am înțeles, România este unul dintre puținele locuri din Europa unde această legătură este încă păstrată și, de exemplu, se spune că în casa lui din Viscri nu există internet, radio sau televiziune. Adică, Carol al III-lea experimentează, într-un fel, poate, ceva acolo, ceea ce nu poate experimenta în țara sa natală.

Și există vreo bază familială pentru o astfel de legătură între Regele Carol al III-lea, fostul Principe de Wales, și România?

Am uitat să spun cum el subliniază în mod constant că descendența lui se trage de fapt dintr-o stră-stră-străbunică a lui Vlad Țepeș Dracula și chiar glumește pe seama faptului că există o anumită măsură în care și el este un moștenitor transilvănean. Acest lucru, bineînțeles, este spus ca o glumă. Am mai spus că a avut relații foarte bune cu familia regală din România și a fost, de exemplu, la înmormântarea Regelui Mihai.

Și acum va avea loc o întâlnire cu președintele și cum se înscrie această vizită a regelui britanic Carol al III-lea în tabloul interesant al scenei politice românești actuale?

Întâlnirea cu președintele Klaus Iohannis va avea loc în această după-amiază. Partea britanică a subliniat faptul că aceasta este o întâlnire de curtoazie, ca să spunem așa. Carol al III-lea nu se află într-o vizită oficială de stat. Este vorba de o vizită privată. Are doar acest element de întâlnire cu șeful de stat al României.

Aș spune că întâlnirea îi vine foarte bine lui Klaus Iohannis, pentru că în acest moment în România este grevă a profesorilor și există nemulțumiri în diverse alte sectoare. Muncitorii vor venituri mai mari și mai multe drepturi. Deci, în acest moment, elita politică românească, guvernul și președintele sunt presați să răspundă acestor dorințe. Această venire a lui Carol al III-lea le va permite, poate, să diversifice știrile și să iasă într-o altă lumină ca niște oameni care se întâlnesc și sunt recunoscuți de personalități internaționale semnificative.

Asta mă duce cu gândul să vă întreb cum este văzut în România rolul președintelui României. Există îngrijorări cu privire la o ingerință nejustificată a acestuia sau chiar o încălcare a drepturilor constituționale, așa cum vedem aici în urma refuzului declarat al președintelui bulgar Radev de a urma procedura constituțională de a acorda un al doilea mandat celei de-a doua forțe politice pentru a forma un guvern. Există sentimente similare? Sunt posibile analogii similare cu România, sau totul este calm acolo pe acest front?

Starea de spirit din România în ceea ce-l privește pe Klaus Iohannis este destul de sceptică. Cota sa de popularitate este scăzută, dacă nu mă înșel, la sfârșitul anului trecut în jur de 20%. I se reproșează că nu comunică, că nu face acțiuni semnificative. De exemplu, a existat o investigație recentă a site-ului de investigații „Recorder” despre faptul că ar fi avut informații clasificate despre zborurile sale atunci când a călătorit în străinătate. În ultima vreme, a închiriat avioane private pentru sume mari de bani, probabil, dar aceste informații nu sunt comunicate publicului. Chiar și informațiile despre anii precedenți, când era o practică să fie împărtășite cu publicul și se știa care erau sumele, sunt acum clasificate. Astfel există sentimentul că Iohannis este prea îndepărtat de români. Și, de fapt, acest lucru creează mai degrabă tensiune în România și irită. 

În plus, poate merită spus că actuala coaliție de guvernare din România este o alianță formată din Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal și Partidul Etnicilor Maghiari. De fapt, acestea sunt cele două partide mari, Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal. În mod tradițional au fost văzute ca adversari, dar sunt, de asemenea, cele două partide care sunt cel mai strâns asociate cu tranziția din țară și au un model corespunzător pe care unii l-ar putea numi clientelar. Pentru o lungă perioadă de timp, Iohannis și-a făcut un capital din faptul că a fost un adversar al Partidului Social Democrat. Dar, de fapt, cu ajutorul lui, forțele răului, acest partid stigmatizat, Partidul Social Democrat, a ajuns de fapt la putere. Așadar, există diverse critici la adresa lui Iohannis și nu cred că în acest moment se află în situația de a dori mai mult sau de a încălca drepturile cuiva. Mi se pare că acțiunile sale sunt urmărite cu lupa și, dacă mai face vreo greșeală semnificativă, aceasta va fi folosită împotriva sa.

Sunt foarte interesante aceste analogii pe care le facem și care arată cum România este diferită. Într-o mare măsură, noi, în Bulgaria, credem întotdeauna că suntem unici și de neînțeles pentru lumea exterioară. Dar, de fapt, aici ne spuneți că această formulă pentru un guvern rotativ, pentru o coaliție, până de curând, de opozanți politici serioși, cum ar fi cele două partide legate de status quo, funcționează cumva în România. Trebuia să aibă loc o predare a ștafetei către un prim-ministru prin rotație chiar săptămâna aceasta, am dreptate? Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Se pune această problemă atât de acut cum ni se pare nouă acum, în fața posibilei formări a unui astfel de guvern între primele două mari forțe politice pe bază de rotație?

Rotația ar fi trebuit să aibă loc vinerea trecută (26 mai 2023), dar din cauza grevei profesorilor a fost amânată. Această problemă socială trebuie mai întâi rezolvată și apoi principalele partide vor putea să se pună de acord asupra componenței viitorului guvern.

Există o astfel de nerăbdare? Este cineva care bate în masă și spune: „Haideți, să avem un prim-ministru prin rotație”. Există vreun scandal în coaliție, dacă este vorba de o coaliție?

A existat o încercare a președintelui Iohannis și a prim-ministrului Ciuca de a forța această schimbare. Dar social-democrații nu au fost în favoarea acestei grabe. Adică, nu este chiar o grabă. Pur și simplu nu au vrut să respecte termenul limită din cauza grevei. Probabil că social-democrații nu au vrut ca schimbarea să aibă loc atât de repede, deoarece ar fi moștenit o mare problemă și au vrut să o rezolve. Ciuca, care este actualul prim-ministru, este din partea Partidului Național Liberal. Președintele Iohannis este, de asemenea, din acest partid. Așa că, dacă există aspecte negative, poate că acestea vor rămâne pentru guvernul anterior.

Întrebarea este unde este cartoful fierbinte care ne deranjează mereu aici, în condițiile bulgărești, dar se pare că în România cel puțin tonul este mai civilizat. Iată cum arată scena politică românească din profil, dacă o comparăm cu ceea ce se întâmplă în Bulgaria.

Poate că ar trebui să spunem că în Bulgaria tensiunile și diviziunile sunt în creștere și că există înțelegeri diferite în cadrul elitelor noastre, în societatea noastră, cu privire la direcția în care trebuie să mergem. Nu spun că nu există diviziuni în România, dar doar că acolo, cu această formulă a acestui guvern, a vechilor partide, există de fapt un anumit acord că nu ar trebui să fie făcute reforme semnificative. Guvernul este condus de un general. Adică, se recunoaște că războiul din Ucraina este poate o sursă de risc. Și dacă va fi vreo perturbare majoră în România, nu va fi bine pentru țară. Deci există mai multe motive pentru liniște.

Mie mi se pare că lucrurile sunt calme, dar nici măcar nu aș spune că sunt atât de calme, pentru că aceste greve care au apărut în ultima vreme sunt și ele un semn că stabilitatea din România în acest moment are poate și dezavantajele ei. Și, de fapt, ar trebui adăugat că în România s-a instaurat un model care este prezent și la noi într-o oarecare măsură. Știm că în Bulgaria există mass-media care sunt cumpărate sau deținute de partide. La fel, în România, partidele mari finanțează mass-media. Au existat investigații despre acest lucru – din nou la Recorder. Iar această stabilitate poate fi explicată și prin faptul că pur și simplu aceste partide, cele două partide mari, sunt acum prea influente, iar opoziția împotriva lor nu este în mod clar suficient de puternică.

Și se rețin cumva… Nu am spus calm, ci un ton mai civilizat… Acum, în ultima vreme, România pare mai încrezătoare decât Bulgaria că ar trebui să facă politici în concordanță cu Uniunea Europeană. Mai ales că, într-adevăr, așa cum spuneți, testul de turnesol pentru acest lucru este războiul împotriva Ucrainei și sprijinul din partea UE, inclusiv cu arme pentru Ucraina. Ne amintim că există cercuri din Uniunea Europeană care consideră că vecinul nostru din nord este mai pregătit în cadrul criteriilor Schengen, mai ales în ceea ce privește statul de drept. De asemenea, este posibil ca românii să aibă rezultate mai bune decât noi pentru zona euro. În ce măsură acest lucru înseamnă că românii își imaginează și doresc o separare de Bulgaria? Și merg oare astfel de comparații?

În primul rând, România nu are ambiția de a adera în curând la zona euro. Există chiar probleme economice care nu permit ca acest lucru să se întâmple în acest moment. Nu am auzit nicio discuție în acest sens. Mai degrabă, discuția este că România ar trebui să intre când va fi pregătită și chiar pare să existe o așteptare că va exista o reformă a zonei euro la un moment dat. Am întâlnit astfel opiniile venite de unii experți români de la Banca Națională a României.

Și Schengen? Există un concurs Schengen?

Există opinii române în favoarea decuplării. Dar, după părerea mea, nu sunt dominante, inclusiv poate pentru că politicienii occidentali și politicienii europeni, bănuiesc, nu doresc o astfel de decuplare și, prin urmare, România nu joacă această carte. Declarațiile care vin sunt despre faptul că trebuie să lucrăm împreună.

Și doar o frază pentru a reveni la ocazia vizitei regale în România. Se consolidează astfel influența britanică?

Anul trecut, schimburile comerciale dintre cele două țări au crescut cu peste 50%. Există, de asemenea, investiții britanice în România. Vorbim de o influență semnificativă. Putem spune că româna este a treia cea mai vorbită limbă în Marea Britanie. Așadar, acestea sunt niște legături vechi. Cred că mai degrabă sunt întreținute periodic. Nu pot spune că se schimbă ceva atât de mult cu ele. Sunt doar niște link-uri bune.

Vă mulțumesc. Vladimir Mitev a comentat prima vizită în străinătate a regelui Carol al III-lea, regele Marii Britanii.

Foto: Carol al III-lea, pe atunci Prinț de Wales, primește titlul de doctor honoris causa din partea Universității din București la 31 mai 2014 (sursa: YouTube)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.

About Author