Emil Stanciu, Tele Moldova Plus, 28 ianuarie 2023
Emil Stanciu, de la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, a pus câteva întrebări din partea televiziunii Tele Moldova Plus în fața lui Vladimir Mitev, jurnalist bulgar românofon. Interviul a fost despre stadiul actual al relațiilor româno-bulgare, despre importanța problemei Schengen în acestea, despre adevărul cu privire la ideea unui tren de mare viteză Ruse-București-Otopeni, despre rolul relațiilor dintre oamenii de rând în relațiile româno-bulgare. De asemenea, Stanciu a pus câteva întrebări despre activitatea profesională a lui Vladimir Mitev – atât în ceea ce privește jurnalismul bulgaro-român pe care el îl practică, cât și în ceea ce privește dimensiunea iraniană a activității sale. La final, Vladimir a sugerat telespectatorilor să avem cu toți o perspectivă dinamică față de celelalte națiuni sau față de oameni ceilalți, în loc de una bazată pe o percepție pozitivă sau negativă statică asupra lor.
Bună ziua și la mulți ani, dragi prieteni! Pentru că suntem încă la început de an, ne aflăm în, hai să zicem, noul studio al Tele Moldova Plus. De aici, din unul din cele mai frumoase cartiere bucureștene, Cartierul Armenesc, foarte, foarte aproape de cartierul Bulgar (mărturisesc că astăzi am aflat de el), cum îmi spune interlocutorul nostru de astăzi, el însuși un foarte bun prieten, un reputat ziarist bulgar. Nu mă tem de acest cuvânt. Vladimir Mitev. Poate că-i mai bine să ne spună el câteva cuvinte despre despre el și despre preocupările sale, preponderent în domeniul relațiilor româno-bulgare, dar nu numai. Te ascultăm, Vladimir.
Buna ziua, Mulțumesc de invitația televiziunii voastre. Într-adevăr, eu m-am profilat de mai mult timp ca un ziarist româno-bulgar, cineva care scrise în română, scrie în bulgară, pentru mai multe media din ambele țării. Și acum nu pot enumera toate media cu care am colaborat sau interacționat, dar pot spune că am valențe majore la Radio Bulgaria unde e o secție de limbă română, Deci o parte din preocupările mele să ofer informații în limba română despre Bulgaria.
Unde ești editor la Radio Bulgaria.
Și, de asemenea, sunt corespondentul Radio România pentru Bulgaria. Deci tot o parte din obligațiile mele este să ofer perspective către politică bulgară sau societate bulgară pentru ascultătorii din România. Și mai am diferite proiecte, fie personale, fie diferite colaborării cu media din ambele țării. Probabil cel mai important pentru publicul românesc ar fi blogul Podul Prieteniei, care e un site în limbă română, bulgară și engleză și acolo se pot afla mai multe informații despre Bulgaria și România, dar și despre relațiile dintre ele. Pot vorbi poate și mult. Pe scurt, eu cred că am găsit o nișă care e necesară pentru ambele popoare. Și așa cum Podul Prieteniei sugerează că nume, trec informații sau trec experiențe în ambele direcții.
Sa le spunem celor care ne urmăresc că ești de loc de baștină din Ruse, orașul aflat peste Dunăre, vizavi de de Giurgiu. Și asta explică în bună măsură limba română minunată pe care o izbutești. Mi-aș dori să vorbesc eu, bulgara la fel, dar nici vorbă.
Da, într-adevăr, eu fiind născut la Ruse, aveam o curiozitate către România de mai mult timp, dar trebuie să spun că nu sunt de origine română. Sper că nu dezamăgesc cu asta. Uneori se întâmplă și cu un bulgar să aibă ceva emoție pozitivă privind români, fără a fi obligatoriu de etnie română. Iar limbă română am învățat în mare parte la Sofia. De fapt, fiind student sau apoi lucrând la Sofia, am găsit tot o posibilitate atunci să dezvolt această cunoaștere a limbii române și, prin urmare, deja mai târziu, când făceam și acest site de care am vorbit, Podul Prieteniei și când m-am întors la Ruse, deja puteam dezvolta limbă și mai departe cu propriile mele forțe, fără profesor.
Ești, fără îndoială, unul din cei mai buni cunoscători și nu numai ai relațiilor româno-bulgare. Cum le ai descrie? Care ar fi punctele tari și slabe ale acestor relații? Ce am putea cu toții face mai mult pentru o apropiere și mai mare, nu numai cea simbolică a podului?
Aș zice că relațiile româno-bulgare se mișcă într-o direcție pozitivă, în sensul că se vor dinamiza și la nivel politic și vedem că la nivel economic schimbul comercial este foarte mare. Eu însă, dacă trebuie să fiu și un pic critic, aș zice că între popoarele încă nu e suficientă cunoaștere și încredere într-o parte. Într-o parte poate merge bine, dar mi se pare că e nevoie de mai mulți oamenii care servesc într-adevăr ca un fel de poduri ale prieteniei între ambele popoare. Deci să fie oamenii sau organizații, comunități poate, care au încredere ambelor părți. Mi se pare că dacă există mai mult astfel de oamenii sau organizații, relațiile ar putea fi chiar foarte bune și mult mai satisfăcătoare. Mi-e frică că este o inerție din timpurile trecute, poate socialiste sau de tranziție și încă există niște clișee sau prejudecăți care nu sunt foarte îndreptățite în prezent, dar cumva creează limite. Deci oamenii comunică cu un fel de suspiciune, dar eu personal, cred că nu suntem atât de răi sau atât de proști cât chiar cât uneori ar putea părea. Și pentru mine cel puțin direcția pozitivă sau sensul în relațiile este să ne mișcăm spre mai multă cunoaștere, mai mult interacțiune la nivel de popoare. Deci mi se pare că elitele noastre fac eforturi bune, dar fără o cunoaștere și o deschidere între popoare, nu prea se va merge prea departe.
Cu certitudine așa este. Sunt mult mai puțin cunoscător al relațiilor româno-bulgare. Dar iată că hai să zicem că în cazul recentelor încercări de intrare a ambelor țări în Schengen poate că dacă relațiile româno-bulgare ar fi fost mai apropiate, am fi fost măcar cu un pas înainte, mă gândesc…
Da. Se poate vorbi mult despre aspectul Schengen. Eu personal am observat că chiar după ce s-a ajuns la acest acord cu Austria privind aderarea la Schengen, niște eurodeputați români, un deputat bulgar, precum și o persoană cumva influentă din Grecia, au propus eliminarea controalelor la granițe dintre România, Bulgaria și Grecia. Și pentru mine, un astfel de pas, chiar dacă poate pare acum mai dificil, pentru că acordul cu Austria prevede întărirea controalelor, nu slăbirea lor, cu toate acestea, pentru mine această idee este interesantă. Deci, personal mie interesant să studiez această idee, să aud opiniile diferite, pro și anti și mi se pare că țările noastre au un grad de proprie subiectivitate, de a face o proprie alegere. Și inițiative care ne fac și ca țări și ca popoare mai autonome, să zicem, sau mai capabile de a face ceva, în general, nu sunt răi. Nu le văd că ceva anti-progres.
M-ați întrebat despre despre Schengen. Acum s-a ajuns la acest acord cu Austria, care poate că are părți bune și părți rele. Acum mi se pare că trebuie să ne gândim și țările noastre și cu toții să se gândească cum să fie mai bine.
Iarăși vorbesc ca amator, ca privitor din afară, am vagă bănuială că totuși dacă nu erau toate obstacolele astea, după părerea mea, forțate, nemeritate, poate de multe ori s-ar fi ajuns și la o apropiere și mai mare a bulgarilor și românilor. Sigur, sunt și alte aspecte, dar la amendat s-a făcut de câteva ori, s-a încercat să se facă un front comun al celor două guverne, plecând de la Schengen, firește.
Eu am observat că nu doar Schengen, mai mult și contextul internațional general legat și de războiul din Ucraina și tot dorința cumva naturală, poate și a partenerilor noastre din Vest, să aibă infrastructură mai bună – mai multe lucruri au dus la inițiative comune între România, Bulgaria și Grecia la nivel de guverne. Eu fiind la Ruse, un oraș din Bulgaria de Nord, cu infrastructură mai slab dezvoltată și fiind și românofon, eu, desigur, personal, ca cetățean, aș câștiga dacă avem infrastructură mai bună, dacă sunt mai multe relații între noi. Eu văd asta ca ceva pozitiv care lucrează pentru mai mulți oamenii. Asta e perspectiva mea, opinia mea. Deci zic că această tendință, în măsura în care merge înainte, va fi bună pentru toți, nu doar pentru unii, împotriva altora. Și de asta o văd pozitiv.
La fel gândesc și eu. Și pentru că vorbeai de orașul Ruse, noi ne cunoaștem, suntem prieteni, de asta ne tutuim sau și de asta. Mie îmi place foarte mult Ruse și o știu foarte bine. Și mi-ai fost de câteva ori, mie și prietenilor mei, un ghid ultra competent pentru oraș. Știu tot așa cum din din multele vizite pe care le am făcut la Ruse sau la Târnovo, că sunt foarte mulți, cum să le numesc locuitorii din Ruse… pe cei ale Giurgiului le numim giurgiuveni.
Mi e greu să spun. Eu spun cetățenii lui Ruse. Nu există un cuvânt specific.
Foarte mulți cetățeni din Ruse vin destul de des la București, că le este oarecum mai accesibil, nu neapărat din cine știe. Este ceva mai pragmatic. Știu că am avut noi doi o discuție și m-ai lămurit. Recent apăruse o știre. Eu încă nu sunt convins că era fix despre faptul că, odată terminate lucrările la calea ferată Giurgiu-București, care trenează din păcate de prea mulți ani, s-ar face o legătură mai firească între Otopeni și Ruse și pare-mi-se că aici punctul tău de vedere e mai autorizat.
Nu e doar punctul meu de vedere. Eu aș mai da punctul de vedere al instituțiilor sau companiilor, care știu despre ce e vorba. Deci eu personal am solicitat opinii sau reacție pe partea companiei românești Transferoviar Călători, care a fost menționată în unele dintre informațiile ca viitorul operator. Am contactat și Agenția Națională de Infrastructură Feroviară din Bulgaria ca să aflu ce anume se întâmplă, ce fel de discuții sunt purtate. Această agenție bulgară se ocupă de infrastructură feroviară și nu poți opera în Bulgaria fără permisul ei. Ea spus că până la 9 ianuarie 2024, când am primit răspunsul, nu erau purtate discuții despre o astfel de interacțiune, deci privind un fel de tren de mare viteză Ruse-București. Până la atunci nu a fost așa ceva. În timp ce știrea știm că a ieșit mai devreme, la sfîrșitul anului trecut, și de fapt provenea și dintr-o pagină din Facebook anonimă. Deci trebuie să avem și un fel de scepticism sau verificare când apare așa ceva.
Dar, poate mai important este răspunsul companiei românești, care a fost mediatizat de mai multe media apoi. A fost adresat și mai multor jurnaliști. Eu știu și de alți jurnaliști bulgari care au primit acest răspuns. Pe scurt, din ce înțeleg răspunsul în opinia mea, lasă impresie că ar putea exista astfel de interes în principiu, dar totul e foarte vag acum, fără multă clarificare și tot așa compania a spus că dacă ar fi astfel de știre, astfel de proiect și mai mult detalii concrete (pentru că informația distribuită mai devreme în media avea prețul, avea durata călătoriei) aceste date nu pot fi stabilite acum și s-a spus că vor fi comunicate și de partea română și de partea bulgară (pentru că ar trebui să fie un partener bulgar) și va fi comunicat de ambele părți. Deci, eu aș zice personal, din toată această saga am am avut impresie că intenții bune există, dar e mult, mult până la realizarea lor și orice informații cu date concrete sunt speculații sau fake news în prezent.
Apropo de proiectele tale care mie îmi plac. Știu că ești foarte preocupat de cele patru rânduri de alegeri din România din acest an, din 2024.
Da, pot vorbi și despre asta. Mi-am asumat un proiect, să zicem proiect propriu. Deci eu fac acest proiect și eu îl cer de mine și eu îl aștept de mine. Prin intermediul blogului Podul Prieteniei deja am început o serie de interviuri și cu oamenii care sunt mai de rând. Ei nu sunt politicienii, ci oamenii care au anumite profesii sau au ceva care face opinia lor importantă și sunt români. Încerc prin aceste discuții cumva să să fac un fel de pictură mai mare despre cum arată societatea română în anul supraelectoral în care voi vota la toate alegerile posibile.
Cred că proiectul deja conține și mai multe lucruri. Mă gândesc să călătoresc mai des în România, să merg poate și în România mai profundă, nu doar la orașele mari. Șa nivel de ambiții mi se pare că acest proiect mă pune în mișcare și de fapt el are anumit sprijin de diferite media din Bulgaria. În sensul că, de exemplu, Radioul Național Bulgar deja m-a intervievat de două ori privind subiecte romănești, chiar dacă a fost la începutul anului. În primele două săptămâni au avut loc două interviuri cu mine și știu că Radioul Național Bulgar prin faptul că eu fac acest lucru, se va interesa mai mult în continuare de subiecte românești. De asemenea, am avut discuții și cu o media populară sau serioasă din Bulgaria, pentru care voi scrie o serie de materiale. Și tot așa am purtat și niște discuții cu media românești, în sensul că ar putea fi colaborare în această direcție. Deci, pe scurt, acest proiect autoasumat mi se pare că deja duce la mai mare interes între oamenii, media și societățile din țările noastre.
Fără să mă erijez în purtător de cuvânt al postului Tele Moldova Plus. însă aș vrea să îți fac o propunere pe care sunt aproape sigur că directorul general al postului, Petru Frășilă, o va accepta. Deci eu aș zice că te poți baza pe postul nostru de televiziune în demersurile acestea atât de frumoase și de necesare, mai degrabă.
Mulțumesc. Nu e momentul să discutăm, cred în fața camerelor, dar sunt deschis la mai multe media din România și e de bine.
E în ordine. Poate pare un pic straniu în economia discuției de până acum, dar știu că îți dai doctoratul într un domeniu care nu are legătură cu relațiile româno-bulgare, ci cu o altă pasiune, îndrăznesc să spun, civilizația iraniană, politica iraniană.
Da. Istoric vorbind, așa s-au dezvoltat lucrurile, că eu, când eram foarte tânăr, am absolvit specialitatea de studii iraniene din Universitatea din Sofia. Deci eu vorbesc la un anumit nivel, să zicem relativ bun limba persană. Mai târziu mi-am dat seama că cu România e mult mai ușor să se dezvolte relații și fiind din orașul Ruse, pentru un cost foarte mic și fără probleme la graniță, puteam ajunge foarte ușor la București, în timp ce Iranul cumva e foarte departe, e scump și nu e o țară care e atât de ușoară de accesat.
Cu toate acestea, într-un moment dat, pentru că se întâmplă diferite cataclisme uneori în viață, am optat pentru un astfel de doctorat în literatura iraniană contemporană, prin care am rezolvat niște lucruri care aveam de rezolvat atunci. Acest doctorat încă nu e completat și vom vedea ce se va întâmpla, pentru că într-adevăr Iranul e un subiect foarte dificil. Știm că și politic Iran e o țară mai specială. Țările noastre sunt din NATO și Uniunea Europeană. Iranul are o politică mai specifică, cum am spus. Sunt diferite dificultăți când cineva are aspect iranian, să zicem, în ceea ce face.
Dar pot spune că există un blog româno-bulgaro-persan și l-am numit inspirat de Podul Prieteniei, Podul Persan al Prieteniei.
De asta am vrut să vorbim.
Aș zice că cu o viteză cam redusă și fără mari ambiții există un astfel de lucru, că mi se pare că Iranul poate fi abordat și el la un nivel omenesc, să zicem, sau popular fără să existe obligatoriu aspectul tens al suspiciunii, al controlului sau al securității. Mi se pare că este și ceva optimist care poate fi comunicat pentru relațiile între zona noastră, să zicem pe larg, care poate compune și alte țării, pe de o parte, și Iranul, pe de altă parte. Dar timpul va arăta dacă Podul Prieteniei se va putea realiza și pe direcția persană.
Cu certitudine așa va fi. Ce crezi că ai mai vrea să transmiți telespectatorilor noștri și am omis să te întreb.
Nu am obligatoriu subiect care să impun. Doar profit de ocazia că am discutat acum, ca să zic că Bulgaria și România nu sunt societății fixe, adică nu sunt societăți care nu se schimbă. Și dacă cineva dintre noi are opinii negative sau sceptice sau orice fel de opinii, poate și chiar pozitive, aș sfătui să ne privim la Bulgaria gândind că e ceva dinamic și e ceva interesant pentru că nu e fix, ci e dinamic. Deci eu deja fiind românofon, având un fel de spirit românesc, să zicem în mine, eu privesc Bulgaria un pic mai diferit. Ca cineva care vorbește limbă română aș zice că chiar dacă ar putea fi dificil, pot fi găsite lucruri interesante și în Bulgaria. Asta poate fi mesajul pe scurt.
Iti multumesc, Vladimir! Cu certitudine ne vom revedea într-un viitor nu prea îndepărtat. Să sperăm și vom extinde puțin subiectele abordate astăzi sau altele noi. Toate cele bune!
Foto: (sursă: Tele Moldova Plus)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
