Iulian Mareș: Corupția a înflorit în perioada mandatelor lui Iohannis

Vladimir Mitev

Iulian Mareș este jurnalist independent și președinte al Asociației Balkan Development Support, cu o carieră de peste 20 de ani în relații internaționale, banking și administrație publică, în prezent doctorand al Universității din București. 

Podul Prieteniei l-a abordat în contextul unui proiect editorial propriu dedicat înțelegerii societății românești în anul electoral 2024. În cadrul acestui proiect vom discuta cu mai mulți interlocutori care au înțelegere despre evoluțiile politice și sociale din România. 

Ați avut un președinte, Iohannis de origine germană și poate că în timpul lui Iohannis legăturile cu Europa de Vest s-au întărit mai mult. România are și o componentă eurofilă pe lânga cea euroatlantică. Eurofilii sunt îndreptați spre Europa de Vest mai mult. 

Da, da, da.

Cine va fi candidatul acestei componente din societatea românească?

Este foarte greu de spus. Dacă intrăm pe tărâmul speculațiilor, întotdeauna s-a spus că funcțiile de președinte și de premier din România au fost negociate între Europa și America.

Mi-e greu să spun în momentul ăsta dacă Iohannis, ca președinte, a jucat mai mult cartea americană sau cartea europeană. Cred că a încercat să le joace pe amândouă. Iar cine va veni în locul lui? Nu știu, chiar citeam zilele trecute o analiză preliminară. Și se spune că singurul candidat prezidențiabil e Mircea Geoană. Restul nu au nici pregătirea necesară și nici nu sunt percepuți de către electorat ca fiind apți pentru funcția de președinte. Chiar dacă la momentul ăsta puțini și-au anunțat intenția de a candida la funcția de președinte. Probabil că dacă se va ajunge să fie Mircea Geoană versus oricine altcineva, probabil că PSD-ul va reuși prin aparatul de vot din teritoriu să-l impună pe Geoană ca președinte, pentru că altcineva nu cred că va fi capabil să atragă suficiente voturi.

Există și legendă că Ciolacu ar fi vrut să fie președinte.

Puțin probabil. Foarte puțin probabil. Dacă vă aduceți amintiri, Ciolacu a ezitat să fie premier.

Bine. Dacă ne uităm mai general pe hartă, cel puțin poate având perspectiva mea bulgară, există o ipoteză că Rusia se întărește în ultima perioadă, inclusiv față de Ucraina, a început să aibă avansuri militare și, de exemplu, acest guvern pro-ucrainean bulgar parcă nu are sprijin foarte puternic în societatea bulgară conform unor sondaje. Așteptați cumva ca Rusia să schimbe niște echilibre din regiune în anul care urmează, de exemplu să vedem creșterea unor curente politice rusofile în zonă? Sau va fi mai degrabă invers dat fiind că UE avansează spre Moldova și Ucraina, de exemplu?

Am să răspund în felul următor. În primul rând, într-adevăr, este de așteptat din partea Rusiei să încerce așa ceva. Pentru că Rusia are tradiția influențării politice în statele noastre. Ea este interesată să acționeze. Rușii se pricep să facă lucrul ăsta. Anul viitor e un moment în care pot să intervină și mă aștept să intervină. Acum, dacă vor reuși sau nu, e cu totul altă discuție. Eu pot să răspund în ceea ce privește România. În România singurul exponent sau singurul partid politic care face jocul Rusiei este AUR. Dacă AUR va avea un avans electoral consistent anul viitor, da, atunci avem o problemă. Dacă nu, nu.

Dar poate asta merită discutat. Cum anume societatea română sau elitele românești s-au mutat spre AUR, pentru că nu e doar poporul care se mută, este probabil și o parte din elite, care susține AUR. 

Nu sunt de acord cu ce spuneți, pentru că singurii care au migrat către AUR au fost oportuniștii.

Dar oare statul român nu susține cumva AUR într-o măsură?

E greu de spus. Cine e statul român în momentul ăsta? E greu de spus. Părerea mea e că statul român e divizat în ceea ce privește centrele de putere, centrele formale și centrele informale de putere. Dacă am admite, măcar de dragul ipotezei, că statul român are vreo legătură cu AUR-ul, atunci aș spune că da e posibil ca AUR-ul să fi fost înființat și sprijinit să crească numai ca să repete scenariul  cu Partidul România Mare (PRM) al lui Vadim Tudor. Este un partid care a fost susținut de statul român pur și simplu ca să existe o sperietoare și să sperie electoratul încât să voteze mai mult cu PSD-ul decât să voteze cu PRM-ul în anii 2000, când era Iliescu versus Vadim Tudor. Și acum e aceeași situație. PSD versus AUR. Asta spun că singurul pericol care poate fi preconizat e acela al unei alianțe între PSD și AUR.  Asta ar fi cea mai, cea mai, cea mai mare problemă.

Dar când spuneți că statul român e divizat, cum definiți falia internă.

Greu de spus. E o lume multipolară. Este Administrația Prezidențială, pe de o parte, care e un pol de putere în România. Este Parlamentul, care e alt pol de putere în România. Este Biserica Ortodoxă, care e alt pol de putere. Este armata, care e alt pol de putere și acestea sunt cele care sunt la vedere. Da, pe urmă mai sunt și celelalte care nu sunt la vedere. Servicii secrete, masonerie, lume interlopă. Și așa mai departe. Mediul de afaceri.

Bine, dar această falie e mai mult ceva intern sau e legată de faliile internaționale?

Sunt falii interne care sunt conectate la falii internaționale.

Dacă în anul 2024 România este încercată și va trebui să facă alegeri, asta înseamnă că poate fi și o schimbare în bine, nu-i așa? Poate fi ales ceva nou, o opțiune, poate neașteptat, sau poate fie încercat ceva neașteptat? În ce măsură un candidat care nu e așteptat la alegerile prezidențiale sau o opțiune politică nouă ar putea să apară?

Dacă vă uitați un pic la istoria alegerilor din România în ultimii 30 de ani, nu au fost schimbări majore sau schimbări spectaculoase. Părerea mea e că opțiunea previzibilă a câștigat întotdeauna. A câștigat cine era cel mai probabil să câștige la modul realist. Și cam de fiecare dată voința poporului, voința majorității a fost una bună. Adică poporul a ales cu înțelepciune. Când a avut de ales între Iliescu și Vadim. unul fiind extremist, poporul român l-a ales pe Iliescu. Când a avut de ales între Băsescu și Adrian Năstase, l-a ales pe Băsescu, că a promis schimbarea.

Dintre Geoană și Băsescu, tot era Băsescu mai bun?

Tot Băsescu era mai bun și lumea l-a perceput ca atare. Deci, întotdeauna, cum se spune, balanța a fost înclinată înspre bine. 

Eu amintesc foarte bine alegerile din 2014, când a fost o mobilizare fără precedent și în România, și în diasporă, și a ieșit Iohannis. Această mobilizare a însemnat ceva.

Cine era contracandidat (Victor Ponta din PSD, nota editorului)?

Da, dar Iohannis acum e foarte discreditat, foarte jos în ratingurile de aprobare.

În momentul ăsta? Categoric da. Pentru că s-a dovedit ca una era speranța de Iohannis și alta a fost realitatea de Iohannis.

Cum apreciați contribuția lui Iohannis în aceste 10 ani din cele două mandate sale?

Un președinte care ar fi putut să facă mult mai mult decât a făcut.

Și de ce nu a făcut?

Din comoditate. Pentru că nu și-a asumat cu adevărat un mandat pentru țara. El și-a asumat un mandat pentru el. Și pentru forțele care l-au propulsat în funcția de președinte.

Da, asta voiam să spun. Oare cei care stăteau în spatele lui, inclusiv la nivel internațional, pur și simplu nu aveau ceva mai complex ca idee pentru România.

Poate că a fost un pact. Mai bine zis un blat. Adică, României îi s-a dat un președinte care este ok ca apariție, vorbește fluent engleză, relaționează bine la întâlnirile cu alți lideri de stat și așa mai departe. Dar, ca parte a înțelegerii respective, acordul a fost să nu intervină în interior cu anumite chestiuni. Știți foarte bine că, de exemplu, corupția a înflorit în timpul celor două mandate ale lui Iohannis.

În timpurile lui Iohannis DNA a fost redusă ca putere, iar Laura Koveși a fost acuzată penal.

DNA-ului i s-au scos dinții. La Parchetul General la fel, mort. DIICOT, mort. Corupția a încetat să mai fie o amenințare la adresa securității naționale pentru că au scos-o din documentele strategice. Deci asta spun, că e un fel de blat. Asta a fost un blat.

Bine, deci la alegerile prezidențiale din 2024 va ieși altcineva decât Iohannis. Care vă fi schimbarea în raport cu Iohannis?

Nu va fi o schimbare. În momentul ăsta, România e pusă pe niște coordonate. Rezultatele sunt bune, toată lumea e mulțumită dacă stai să te uiți cel puțin la suprafață. Da, și atunci probabil că opțiunea va fi una pentru continuitate. Adică oricine va veni după Iohannis, să zicem că vine Geoană sau să zicem că vine altcineva va face fix același lucru.

Foto: Klaus Iohannis (sursă: Partidul Popular European, Wikipedia)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.

About Author