Vladimir Mitev
Marian Țuțui e un istoric al filmului românesc și balcanic, cercetător la Institutul de Istoria Artei “George Oprescu” al Academiei Române și profesor de film la Universitatea Hyperion. În calitate de simplu cetățean el a acceptat să discute cu Podul Prieteniei privind starea societății românești de azi, privind puterea marilor bani în el, privind schimbarea socială și semnificația presei în asta. Acest interviu este prima parte a unei discuții mai lungi, care urmează să fie editată de Podul Prieteniei.
Domnule Țuțui, mulțumesc că ați acceptat această discuție. Știți că România intră într-un an super electoral și multă lume se uită și încearcă să afle ce se întâmplă. Deja apar articole despre creșterea suveranismului, ceea ce deja constituie o mare problemă pentru o parte din Uniunea Europeană. Dar România are multe fețe și mereu se schimbă și încerc să prind evoluțiile din România prin discuția noastră. Deci poate să începem astfel. Sunteți martor al tranziției și a ultimilor 30-40 de ani din viață în România. Ce s-a schimbat în această perioadă? Ce a rămas la fel? Ce așteptați să mai evolueze în anul electoral?
Sincer, eu n-am mai votat de vreo 25 de ani. Nu pentru că nu m-ar interesa evenimentele politice, viața politică în general, ci pentru că nu am speranțe de la nicio formațiune politică. Pur și simplu am considerat adesea că e prea mare aglomerație la alegeri și nu are rost să pierd timp căci votul meu contează mult prea puțin. Sincer, ca și în alte țări observ că partidele politice au dezamăgit și mereu dezamăgesc. Poate că exagerez, dar poate este mai rău ca niciodată, în sensul că mă uit la membrii, la conducerile partidelor și observ o scădere a calității oamenilor din toate punctele de vedere. Și mă aștept să se întâmple ceea ce s-a întâmplat în Italia, Bulgaria sau în alte țări, ca partidele care au o anumită tradiție, să zicem, cum sunt în România, Partidul Național Liberal și Partidul Social Democrat, să scadă și oamenii să fie atrași de partide noi, cum e AUR sau cum este USR. Însă acestea deja și-a arătat limitele și uneori conducerea lor activitatea este mai penibilă decât la partidele vechi.
Ce s-a schimbat după 1989? Da, avem mai multă libertate politică, avem pluripartitismul. E clar că cel puțin eu personal trăiesc mai bine. Dar mi-e greu să mă pun în situația unui pensionar, care poate trăiește mai greu și probabil că are motive să re4grete comunismul. Oamenilor în vârstă le e greu să se adapteze și să accepte nesiguranța zilei de mâine și greutățile pe care le au acum.
Dacă trăiți mai bine de ce nu votați și sunteți dezamăgit?
Dacă stau să mă gândesc la fiecare domeniu în parte al vieții românilor, constat că există o anumită dezamăgire în absolut toate domeniile și că poate că de fapt niciodată România n-a fost o țară cu o tradiție democratică și mari realizări. Observ chiar că în toate domeniile România dezamăgește. Poate singurul domeniu în care România este într-o situație acceptabilă este chiar cinematografia – lucrul, cu care mă ocup eu. Altfel – armata este compromisă, biserica, învățământul, industria, viața politică, totul este la limita de avarie. Într-adevăr, trăim mai bine, dar nu văd o perspectivă foarte bună. De fapt, asistăm la această părăsire a țării de către tineri, de către cei care pot să schimbe ceva și care sunt în momentul acesta principala forță de producție, dacă vorbim în termeni marxiști. Din cauza asta am ajuns la situația că avem foarte mulți pensionari. În deceniile trecute partidele voiau să micșoreze numărul șomerilor, scoțând mulți oameni la pensie anticipat. Pe de altă parte, mulți au emigrat. E vorbă de o pierdere de sânge proaspăt. 3-4 milioane de români au plecat. Efectele să văd și se vor vedea în viitor. Iar numărul oamenilor în vârstă, cei care trebuie să primească pensie deja reprezintă o frână, care face ca taxele să fie mari pentru a putea fi plătite aceste pensii. România nu este un mediu favorabil nici pentru investiții, din cauza taxării poate excesive. Și nici nu e bună pentru tineri, care iarăși dau o parte din salariu pentru proiecte care nu se realizează de foarte mulți ani. În România, prețul carburanților a fost mai mare deși avem rezerve proprii de gaze și petrol și se spunea că taxele pe benzină sunt mai mari pentru a construi autostrăzi dar de fapt în România s-au construit cei mai puțini kilometri de autostradă din Uniunea Europeană iar acești bani ăștia pur și simplu au fost irosiți. Pe de altă parte, îi înțeleg pe mulți foarte dezamăgiți că nu văd o perspectivă clară de viitor. Nu știu dacă mai trebuie să spun ceva sau să mă refer la 1989…
În primul rând, eu sunt tot din partidul celor care nu votează în Bulgaria. Și argumentul meu principal este că e prea vizibil cum banii marii cumpără politicienii. Deci acum, de exemplu, am vorbit la Ruse, cu unul dintre candidații principali de primar, care era avocatul unui afacerist influent, cu activitate în domeniul serviciilor de curierat. Dar a câștigat un alt candidat în spatele căruia erau afaceriști mai puternici.
Teza mea este că dacă nu ai afacere, nu știi ce cu cine să votezi. Mi se pare că politica bulgară în prezent e redusă la o alegere sau un fel de găsire de echilibru temporar între toate tipurile de bani care există în societate. Poate că gândesc și eu în termeni marxiști, dar mi se pare foarte evident că cei care au influență economică se reproduc în puterea politică. Și eu, neavând afacere, fiind angajat pur și simplu nu votez și mă pretind așa, un intelectual ”supărat” sau ”dezamăgit”. Nu avem partide ale lucrătorilor intelectuali, sau ale angajaților de stat. Nu avem un partid care promovează în mod special relațiile cu România sau cele țările din regiune. Partidele noastre sunt amorfe pe foarte multe subiecte și mutual înlocuibile.
Cu toate acestea, vreau să pun această mare întrebare. De unde vine credeți că poate veni schimbarea în această societate care e bazată pe banii mari? Adică, de exemplu, în România și Bulgaria, au prevalență banii. Și unde poate fi acest centru sau putere sau de unde pot fi găsite resurse pentru a înfăptui o schimbare, o evoluție socială pozitivă? Probabil trebuie definit ce anume înseamnă schimbarea într-o societate unde banii sunt ceea ce e peste tot și domină.
Aoleu, asta mă, mă face să nu mai pun problema că de undeva din anumite cercuri cu bani ar putea să vină schimbarea. Cred că undeva că semănăm destul de mult cu Rusia. Nu știu, poate că într-adevăr România are instituții. România și Bulgaria au instituțiile democratice, dar ele nu funcționează cum trebuie și că poate că schimbarea a venit de undeva din altă parte puțin forțat iar noi nu am fost de fapt copți, maturi pentru o demicrație autentică.
Chiar și acum, chiar un politician de curând de la USR spunea că atunci când a fost la guvernare ar fi fost influențat de serviciile secrete, că guvernul era influențat decisiv de serviciile secrete. Mi se pare o greșeală uriașă ce a făcut acest politician. De ce? Dacă e adevărat, este oribil și groaznic și înseamnă că el recunoaște că a fost cândva, cum să spun eu, împins de la spate, a fost o marionetă. Iar faptul că acum, vezi Doamne, e undeva în opoziție și nu mai depinde de serviciile secrete. Asta însă nu-l face să scape total de vină, rămâne un ticălos. Iar dacă nu este adevărat, iarăși este un lucru groaznic să cauți această scuză și să-i acuzi pe ceilalți de așa ceva. Și, în orice caz, asemenea afirmații sunt extraordinar de grave pentru un om care ar vrea să voteze. Mie mi se pare că dacă România și Bulgaria nu se prăbușesc, nu ar fi din cauză că ar fi mai puțină corupție decât ni se pare sau decât auzim. Și nici că nu ar fi niște presiuni externe ale marilor puteri. Eu cred actualmente că, de pildă, în guvernul României e posibil, nu spun că e sigur, să fie agenți ai mai multor puteri străine. Nici mai e nevoie de spioni,ci doar de acești agenți ai mai multor puteri, care nu numai că trimit informații secrete, dar chiar iau decizii pentru interesele altora. Faptul că guvernul ăsta, totuși, într o anumită măsură, răspunde nevoilor statului român e pentru că există un echilibru. Unii militează pentru interesele americane, altele pentru interesele maghiare, altele pentru interesele germane. Și se creează un echilibru și undeva asta face ca România să continue să existe dar nu să prospere…
Pe de altă parte, a propos de corupție, cred că statul român, într-adevăr a ajuns destul de corupt și, mai mult decât în anii ’90, sepoate observa că această corupție se generalizează în ciuda victoriilor justiției trâmbițate de presă, al arestărilor unor foști miniștri. Există oameni, cum aș fi eu, care lucrează în niște domenii unde nu poți fura, nu prea poți fi cumpărat. Și atunci țara asta, de bine, de rău, funcționează, merge. Cam așa văd eu lucrurile.
Schimbarea de unde ar putea să vină în contextul acestei societății corupte?
Ce să zic, se pare că odraslele hoților să nu fură. Spre deosebire majoritatea copilor noștri fiii unor noi îmbogățiți români cu biografii gri au acces la cele mai bune școli, au ajuns să studieze la Oxford sau la Cambridge. Deci acești copii vor fi un alt tip de om. Vor fi chiar mai buni decât copiii noștri…
Mai e o chestie. De pildă, nu mă mai interesează pe mine și sper că pe mulți români nu ne mai interesează ca marii profitori, marii corupți să fie prinși și puși la închisoare. M-ar interesa mai mult dacă s-ar recupera mai mult din banii furați sau din banii care care au dispărut prin evaziune fiscală.
Dacă majoritatea lucrurilor, majoritatea firmelor sau a capitalului aparține unor bănci străine unor cetățeni străini, înseamnă că România a devenit, să zicem, un fel de stat dormitor (precum Palestina sau bantustanele din Africa de Sud), în care noi toți lucrăm pentru alții. Iar plusprodusul se duce undeva în străinătate și e cheltuit în altă parte. Patronii sunt străini. Însă patronii români, de asemenea, dacă obțin sume mare de bani deja își petrec vacanțele sau au reședințe pe Coasta de Azur sau nu mai știu eu pe unde. Așa că, la un moment dat, pe mine nu mă mai interesează, să spunem dacă nu știu ce rețea magazine aparține Elenei Udrea sau unei firme străine, pentru că și Elena Udrea și străinii cheltuiesc banii la Paris sau în alt loc din străinătate. Așa că vechea idee a liberalilor români despre burghezia românească devine adesea ridicolă.
Schimbarea va fi consta într-o altă generație, să zicem, care va avea mai mai multe scrupule.. Banii hoților ajung în mâinile cheltuitorilor. Deci fiii acestor oameni nu vor avea atâta ticăloșie în ei și energie încât să fure și vrând nevrând vor deveni mai buni. Pe de altă parte, există o presiune din partea Uniunii Europene. Este un mecanism care se autoreglează într-o anumită măsură. De pildă, fondurile europene se pot accesa mai greu și se poate fura mai greu din ele.
Apartenența României și Bulgariei la Uniunea Europeană face ca cele două țări să semene mai mult din ce în ce mai mult cu cele din Vest, ceea ce teoretic înseamnă în timp mai puțină corupție. Asta nu înseamnă că nu există corupție și în Vest, să depășim această naivitate. Dar deocamdată, cum să spun eu, perioada asta de tranziție, capitalismul ăsta sălbatic, să spunem, iarăși, folosesc termeni poate demodați, a făcut ca România și Bulgaria să fie campioane în domeniul ăsta al corupției și, mă rog, să fie ultimele din multe puncte de vedere, la coada Uniunii Europene.
Înțeleg foarte bine tot ce ziceți. Vorbind de banii marii, nu pot evita faptul că există presă care se numește presă independentă în țările noastre, care probabil înseamnă că poate alege în mod independent de cine să depinde.
Recent am avut cazul în care industria jocurilor de noroc a intervenit în politica editorială a ziarului Libertatea și niște nume mari ale presei românești au fost dați afară de la ziar. Mai mulți oamenii din presa independentă, adică detașată de banii mari sau de interesele politice încearcă să ofere ceva inedit sau să fie pe partea schimbării – oamenii din această zonă mereu se plâng că partidele mari au subsidii pe care le folosesc pentru acumpăra influență în presă. Și avem și exemple, cum ar fi cu PNL sau PSD, sponsorizând anumite televiziuni cu sume enorme și așa mai departe.
Presupun că societatea românească caută o schimbare care cumva înseamnă generații sau oameni care sunt mai puțin corupți în sine, poate mai integri, poate mai cu scrupule, cum această schimbare poate fi comunicată, dacă presa este preluată de partidele și banii mari? De unde poate veni această presă într-adevăr independentă? Dvs. sunteți dispus să dați banii unor mijloace media care vi se par onești sau care vi se par că fac treabă bună? Și cum s-ar putea emancipa presa de influențele hegemonice din societate, în România în special?
De fapt și eu am lucrat în presă acum vreo 20 de ani. Am lucrat la Realitatea TV, la Televiziunea România de Mâine. Am lucrat la radio, la primul post independent de radio, Unifan Radio devenit UniPlus Radio, la ProCinema. Dar în momentul ăsta doar colaborez la reviste de cinema. Deci, am o idee, evident, despre ce se întâmplă. De pildă, observ pe de o parte, scăderea nivelului presei, dispariția ziarelor pe hârtie. Iar cele care mai sunt au ajuns la un nivel groaznic. De pildă, mă uitam la știrile externe care sunt traduse cu Google fără să fie corectate, așa cum am descoperit recent chiar la Euronews România. Uneori știrile externe sunt puse doar ca să umple pagina. Rămâne o jumătate de știre pur și simplu sau enunțul e neterminat. De ce? E un cerc vicios. Dacă tu nu oferi calitate, nici nu vei fi citit. Pe de altă parte, oamenii, în România, cel puțin, încă au iluzia că pot să citească presa gratuit pe internet. Am observat că în Vest sau ziarele serioase nu se pot citi gratuit. La noi așa ceva încă nu a prins deși există încercări. Deci la noi, inerent apare prea multă publicitate inserată printre știri și comentarii. Sunt introduse și mesaje plătite. Nu avem anchete, ci doar comentarii speculative iar multe articole de politică externă sunt traduse neglijent și fără indicarea autorului. Nu mai avem corespondenți de presă deși avem studenți români peste tot, care ar putea trimite articole despre ceea ce se întâmplă, mai ales în țările din jur. Cel mai rău în România este că presa a ajuns să fie plătită direct și indirect de către partide. Iar această alianță care există acum între stânga și dreapta, Partidul Social Democrat și Liberal, face ca practic această hegemonie să afirme că totul e minunat. Înainte, când era ori PSD-ul la putere, ori PNL-ul, ceilalți aflați în opoziție dezvăluiau afacerile celorlalți. Acum totul e frățește, totul e minunat. Greu mai apar știri neconvenabile pentru cele două partide. Pe de altă parte, am observat că, de fapt, există o tradiție destul de urâtă în România. De pildă, am citit recent că în perioada interbelică Regele Carol al II-lea a avut probleme amoroase și a lăsat tronul o vreme și s-a întors apoi pe tron. S-a căsătorit până la urmă cu o femeie care nu era acceptabilă pentru Coroană. Apoi Carol II în preajma războiului a impus o dictatură personală și a plătit inclusiv presa străină pentru a-și face o imagine bună. Acest lucru s-a întâmplat și recent. Probabil că s-a făcut și în timpul lui Ceaușescu și e ceva groaznic. Recent s-au publicat cu greu cifrele pe care le a plătit Președinția României în afara țării. Deci presa din țară, dar chiar și presa străină ar fi plătite pentru a nu arăta niște lucruri sau pentru a sublinia, vezi-Doamne, niște aspecte pozitive ale României.
Credeți că poate fi altfel, mai bine, când vine vorbă de presa de azi?
Mi se pare că mai rău decât acuma nu se poate. Deci am ajuns la într-o prăpastie. Mi se pare că din momentul ăsta putem să evoluăm doar spre lucruri mai bune.
Mă gândesc, de pildă, că o altă tendință este ca să dispară anumite tipuri de publicații locale sau aceste periodice locale să devină parte a unora străine. Și atunci, să zicem, în loc de un ziar românesc sau bulgăresc, să avem de fapt o variantă locală a unui ziar, să zicem britanic, un Times de Sofia sau un Times de București. Și în condițiile astea, un asemenea ziar cu patroni din afara țării să încerce să obțină banii în pur și simplu de la cititori după un timp în care ar funcționa în pierdere până s-ar impune și acest ziar să nu fie atât de implicat în viața politică din România și din Bulgaria încât să încerce să fie un ziar independent. Evident, aici intervin și niște, cum să spun eu, niște probleme clare de legislație. Adică de lobby.
Ce înseamnă publicitate? Există anumite lucruri absolut absurde care sunt în România. De pildă, primăriile își fac reclamă pentru ce și trebuie să și facă reclamă, ba chiar dau bani pentru echipe de fotbal. Apar pe stadioane și nu numai niște panouri mari total inutile. Adică sunt bani aruncați. Cum să spun eu, sunt bani care maschează niște tranzacții oribile. Văd pe un stadion reclamă pentru Primăria Sibiu. Primăria Sibiu nu va câștiga niciodată nimic de la un bucureștean și chiar dacă aș simpatiza Primăria Sibiului, ea nu are cum să beneficieze de la mine și ni ci eu de la ea nu voi obține nimic. Nu e atât de minunată încât să mă facă să îmi vând tot ce am în București și să mă mut la Sibiu. Deci publicitatea pentru primării sau consilii județene sau fel de fel de instituții de stat reprezintă pur și simplu bani aruncați. Și sunt sume mari. Sper să se reglementeze cândva cât mai curând lucrurile astea. Tot prin legislație au ajuns atât de rău. Sincer mă, mă înspăimântă când văd primarii care pe banii contribuabililor își pun panopuri de tipul ”Primăria Popești Leordeni vă urează drum bun” la ieșire sau ”Bine ați venit în Adunații Copăceni” pe banii noștri!
Deci am ajuns mai rău ca în timpul lui Ceaușescu.Atunci exista cultul personalității, publicitatea excesivă numai pentru o persoană. Un mare autor american, Saul Bellow a venit în la București în 1980 ca să o viziteze pe soacra sa aflată în spital. In romanul autobiografic Iarna Decanului el descrie cum în acea iarnă panourile cu Ceaușescu îi făceau o concurență lui Moș Crăciun. Acum e parcă mai rău. Îl văd pe Gigi Becali pe toate canalele. Ceaușescu, săracul, n-avea atâtea canale! Pe de altă parte îmi aduc aminte cum fostul primar al Bucureștiului Traian Băsescu a cheltuit bani pentru panouri pe care scria “Aici sunt banii dumneavoastră”. De ce, în loc să mai repare câțiva kilometri de drum, se lăuda pe banii noștri? Înainte de Băsescu a existat culturl împăratului, cu el a început cultul satrapilor sau al baronilor locali. Nu pot uita panourile de pe Podul Grant unde e scris “Început de Băsescu și terminat de Oprescu”. Iar acum observ chiar chestii în comune. Pur și simplu primarii se laudă pe banii lor localnicilor.
Ce alte cazuri aberante de puterea marilor bani ați observat?
E un baron din Suceava – Flutur, care a scris cu oi “Trăiască PDL!” Iar acum Flutur și cu fratele lui și cu vărul lui au hoteluri în nordul țării, hoteluri de patru stele și se pare că prin mâinile lor trece iarăși un mare șuvoi de bani. Probabil legat de contrabanda cu Ucraina, pentru că suntem invadați de o mulțime de produse ucrainene care nu mai plătesc taxe (vezi ciocolata și cartofii). Să mă ierte Dumnezeu, dar Ucraina este un stat corupt unde se întâmplau fenomene care în România nu erau. Și tare mi-e teamă ca dacă continuă colaborarea asta frățească cu Ucraina, să nu ajungem să avem și aici răpiri, oameni de afaceri împușcați, șantajați, rakeți și alte fenomene pe care România nu le-a avut. Deci, cum să spun eu? Problema banilor mari, a sumelor mari de bani este este extraordinar de actuală.
Încă încă nu văd ieșirea de aici, Nu știu. Îmi pare rău. Nu pot să întrezăresc o soluție. Sper că cumva lucrurile vor evolua în mai bine, dar pentru că presa e la minimum, a ajuns mai rău de atât cred că nu se poate, iar presa este necesară.
Probabil că știi chestia asta. Mereu ne comparăm noi cu bulgarii. Cine sunt ultimii și așa mai departe. Și e o chestie foarte dură. Când am văzut că Gazeta Sporturilor e controlată de un personaj bogat din Bulgaria care vrea să transforme un ziar de sport într-un fel de formă de publicitate a pariurilor m-am îngrozit. Însă sincer, trebuie să admitem că în România aceste agenții de pariuri au pătruns datorită unei recomandări a Uniunii Europene. Pentru că pe vremuri, până acum vreo 15 ani, în România exista un monopol al pariurilor – Agenția Lotopronosport, loteria de stat. Iar acum au pătruns firmele astea și e și cam greu să le maI oprești, pentru că, teoretic, acum poți să pariezi și online și banii să se ducă toți în afara țării. Iar pe de altă parte, Bucureștiul, cel puțin, este plin de cazinouri. Inclusiv sediul Uniunii Scriitorilor e un cazino. Am înțeles că Uniunea Scriitorilor obține bani pentru premierea scriitorilor din închirierea sediului. O clădire frumoasă în centru, pentru acest cazino. Iar pe de altă parte, o parte din turismul României îl reprezintă acei cetățeni israelieni sau arabi care vin numai în weekend. Nu se uită deloc la lcocurile frumoase din România, ei vin în România numai la cazinouri. Eventual să mai aibă și o noapte fierbinte cu o prostituată româncă, pentru că în în țările lor cazinourile și prostituția nu există sau sunt aproape inexistente. Deci trebuie să accept că există și această formă de turism și această formă de a face bani.
Dacă treci prin localitățile mici din România vezi imediat o farmacie, o biserică și o agenție de pariuri. Librării sau biblioteci nu mai există nici în orașe de 100.000 de locuitori! Astea sunt cele trei instituții: agenția de pariuri, biserica și farmacia. Eventual și o bancă. Localitatea respectivă are aceste patru instituții moderne. În rest, stilul de viață nu se deosebește mult de cel din Evul Mediu, dar avem aceste instituții moderne la țară. Asta e satul românesc. Ah, a mai apărut o instituție, fostul Cămin Cultural, unde pe vremuri se mai rulau filme sau, mă rog, se mai desfășurau activități culturale sau unde putea să vină cineva în turneu acum au devenit Salon pentru Nunți. Cam asta oferă România și mai ales satul românesc.
Foto: Marian Țuțui (sursă: Marian Țuțui)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
