Vladimir Mitev
Codru Vrabie este activist civic, formator și consultant în domeniul bunei guvernări, transparenței, responsabilității și integrității în sectorul public. El a contribuit la numeroase măsuri de reformă în justiție și administrație publică. Vrabie este licențiat în științe juridice și politice (România, Bulgaria, SUA) și are un master în științe administrative și afaceri europene (România, Olanda, Spania). A lucrat pentru diverse organizații ale societății civile din România din 1998. În 2010, Vrabie a început să lucreze cu programul „Lideri pentru Justiție”, care a fost replicat în 2017 de Republica Moldova
Domnule Vrabie, știm că Bulgaria și România au dificultăți în a convinge Austria și poate și Olanda, în cazul Bulgariei, astfel încât să li se deschidă ușa spre marele Schengen. Ce beneficii ar putea aduce mini-Schengen-ul bulgaro-românesc pentru cele două țări? Ce ar însemna pentru ele din punct de vedere economic, tehnic, procedural?
Am propus acest mini-Schengen de aproape zece ani și nu s-a întâmplat niciodată. Nu știu dacă mai este posibil astăzi sau dacă este necesar. Dar cum să o punem? A avut loc o întâlnire foarte recentă între Scholtz și Nehammer – cancelarii Germaniei și Austriei și au discutat despre Schengen în legătură cu România și Bulgaria. Și se pare că Austria este fermă în a nu accepta ambele țări în acest moment.Gândul meu este următorul: ce se întâmplă dacă România și Bulgaria se întâlnesc și decid să pună în practică acordul Schengen între cele 2 țări. Se va dovedi că funcționează. Vor dovedi acest lucru Austriei, Olandei și oricui altcuiva este interesat. Afirmațiile noastre că suntem pregătiți din punct de vedere tehnic vor fi valabile și atunci se va deschide spațiul dintre Grecia-Turcia și Ungaria în vest. Va exista un spațiu Schengen între România și Bulgaria, care va funcționa exact ca și celălalt spațiu Schengen din vestul Ungariei și din sudul Greciei, în prezent.
Din punct de vedere juridic, nu avem nevoie de acordul celorlalte țări din Uniunea Europeană pentru a începe această cooperare transfrontalieră între România și Bulgaria. Acest lucru depinde doar de cele două guverne ale noastre și ar fi probabil cel mai important obiectiv ambițios și transformator al recentului tratat prin care președinții noștri au semnat declarația comună pentru un parteneriat strategic. Ce este mai strategic decât un mini-spațiu Schengen? M-ați întrebat despre implicațiile economice. Nu sunt un expert în economie. Așa că nu prea știu. Dar trebuie să existe o reducere a costurilor de transport, dacă ne gândim la toate camioanele care stau la coadă când trec granița din Grecia în Bulgaria, apoi din Bulgaria în România. Cel puțin pot reduce timpul de așteptare și costurile de așteptare la granița româno-bulgară.
Apoi, procedurile. Ceea ce se va schimba în materie de proceduri dacă facem astăzi mini-Schengen este exact același lucru care se va schimba dacă vom fi admiși în Schengen peste 2 ani. Diferența este că noi aducem procedurile cu doi ani mai devremeȘtiu că se vorbește despre aderarea atât a României, cât și a Bulgariei la spațiul aerian Schengen. Nu va crea probleme pentru pasagerii individuali care zboară pe aeroporturile noastre. Dar nu acesta este marele impact în termeni de percepție din cauza persoanelor care călătoresc. Adevăratul impact economic va fi pe drumuri, pe căile ferate și pe nave, pentru că aici economia are nevoie de reducerea costurilor și de aceea există Schengen. Există o limitare pentru importuri și exporturi. Dacă vom crea un mini-spațiu Schengen, acesta ar fi primul pod care ne-ar ajuta să ne sincronizăm cu adevărat.
Gândiți-vă la abordarea de până acum, din 2007, când am intrat în UE. În regulă, acum facem parte din Uniunea Europeană. Ceea ce trebuie să facem este să ne sincronizăm cu Vestul, iar România a început propriul drum spre convergență, iar Bulgaria a început drumul separat al convergenței după 2007. Pe drumul spre convergență ceea ce susțin când spun mini-Schengen este ca România și Bulgaria să își unească forțele peste pod pentru a începe să se sincronizeze. Iar deschiderea unei noi căi împreună spre Europa de Vest poate fi un vis. S-ar putea ca acest lucru să nu se întâmple. Dar eu tot cred că ar fi o idee bună.
O parte din opoziția față de această idee de mini-Schengen între Bulgaria și România este că, dacă cele 2 țări se îndreaptă din nou spre o alternativă la marele Schengen, ele admit cumva că vor rămâne la periferie. Ele acceptă cumva că nu luptă pentru marele Schengen. Acesta este un argument. Dar mai există și acest argument că periferiile nu cooperează între ele, ci concurează pentru a atrage atenția centrului. Iar dacă Bulgaria și România cooperează, vor avea logica centrului și asta le va apropia de centru. Cum vedeți aceste două argumente? Care dintre ele are mai multă valoare pentru dumneavoastră?
Cred că al doilea argument are mai multă valoare. Nu am nevoie să aduc un alt argument pe masă, decât să ne amintim ce au făcut Serbia, Macedonia de Nord și Albania. Aceste țări, împreună cu politicienii lor, și-au dat seama că crearea unui mini-Schengen (așa-numitele Balcani Deschiși) este importantă pentru economiile lor și, de asemenea, este importantă pentru procesul de aderare la UE pentru Macedonia de Nord și Albania și poate și pentru Serbia. Acest lucru nu le face rău. De ce ne-ar afecta pe noi?
Bine, dar există și această problemă de încredere între elitele bulgare și cele românești. Poate că sunteți conștient și de această problemă. Un mini-Schegnen necesită un nivel mai mare de încredere. Avem noi un astfel de nivel de încredere, necesar pentru gestionarea unei frontiere libere?
Cred că aceasta este o întrebare de tipul „oul și găina”. Avem nevoie de mai multă încredere pentru a coopera sau trebuie să cooperăm pentru a avea mai multă încredere? Dacă nu începem de undeva, nu se va întâmpla nimic. Și când nu se întâmplă nimic, vom avea o baltă de apă care va începe să putrezească, să se evapore și să moară. Așadar, avem nevoie de o schimbare acum. Este mult mai ușor să începem cooperarea decât să nu facem pur și simplu nimic în această privință. Pentru că, în momentul de față, singurul lucru pe care îl fac ministerele noastre de externe este să se ducă și să curteze guvernele austriac și olandez. Le întreabă ce se poate face. Atunci când guvernul nostru îi întreabă pe ai lor ce se poate face, nu vor veni niciodată cu un răspuns specific din partea lor. Pentru că au agende politice diferite, așa că trebuie să facem altceva. Altfel, dacă vom continua să facem același lucru, nu ne putem aștepta la rezultate diferite. Trebuie să facem altceva.
Bine, ultima întrebare. Avem acum ambii miniștri de externe care au legătură cu instituțiile europene, Luminița Odobescu și Mariya Gabriel. Vă așteptați ca acestea să fie mai inovatoare în această privință?
Nu. Pentru că au fost socializate în modul de lucru al instituțiilor europene și nu cred că au capacitatea de a gândi în afara cutiei. Aceasta nu este o critică. Este doar o observație. Atunci când ești socializat într-un anumit mod de a face lucrurile pentru o perioadă foarte lungă de timp, este foarte dificil să gândești în afara cutiei. Dacă am fi avut indivizi, cu perspective diferite care să vină în ministerele afacerilor externe, acești indivizi ar fi putut începe să gândească în afara cutiei și să le ceară sfatul consilierilor lor.De ce nu s-ar gândi la această idee? Este o chestiune de agenție. Au ei un obiectiv clar? Pot identifica resursele și și aliații poți apoi să le pui la treabă pentru a atinge obiectivul. Doamna Odobescu și doamna Gabriel, cred că nu pot formula un obiectiv care să fie în afara cutiei UE. Este procesul lor de socializare.
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
