Vladimir Mitev
Codru Vrabie este un activist al societății civile, formator și consultant în domeniul bunei guvernări, transparenței, responsabilității și integrității în sectorul public. El a contribuit la numeroase măsuri de reformă a justiției și a administrației publice. Vrabie este licențiat în științe juridice și politice (România, Bulgaria, SUA) și are un master în administrație publică, alături de un master în afaceri europene (România, Olanda, Spania). Din 1998, a lucrat pentru diverse organizații ale societății civile din România. În 2010, Vrabie a început să lucreze în cadrul programului Lideri pentru Justiție din România, care a fost replicat în Republica Moldova începând din 2017.
Consultați conținutul primei părți a podcastului cu Codru Vrabie:
00:00 Introducere
00:48 Prezentarea lui Codru Vrabie
02:30 Diferite versiuni despre ce înseamnă schimbarea în Europa de Sud-Est
04:10 Răspunsul lui Codru Vrabie despre ce înseamnă schimbarea în regiune
06:33 De ce schimbare au nevoie societățile noastre?
09:42 Ce înseamnă schimbare atunci când ne gândim la tranziție și post-tranziție în Europa de Sud-Est?
15:51 Polarizare și schimbare. Schimbarea ca acumulare de putere asupra celeilalte părți vs. schimbarea ca reînnoire/transformare
18:48 Polarizarea și politicienii
21:08 Oamenii care sunt polarizați nu pot vorbi unii cu alții și, prin urmare, nu se pot pune niciodată de acord asupra a ceva, iar acest lucru le reduce capacitatea de a face schimbări. Avem nevoie de oameni care sunt mai aproape de mijloc, care pot asculta ambele părți și care pot încerca să construiască ceva pe baza asemănărilor dintre cele două părți
Bine ați venit la Podul Prieteniei și la Discuții Transfrontaliere. Înregistrăm un podcast dedicat subiectului schimbării sociale și acțiunii (agency în engleză) în Europa de Sud-Est. Aceasta este o chestiune care devine din ce în ce mai importantă, pe măsură ce țările noastre își caută locul, poate, într-o lume în schimbare, și pe măsură ce ne confruntăm cu diverse probleme sociale, politice și de altă natură în societățile noastre. Și avem nevoie, de asemenea, de o teorie pozitivă a ceea ce se întâmplă pentru a fi activi și, poate, pentru a cere mai mult.
Așadar, vom discuta o serie de aspecte legate de schimbările sociale și de activismul din regiunea noastră cu cineva care cred că poate vorbi mult și are multe de spus. Este vorba de Codru Vrabie, care este un expert în buna guvernare din România. El a fost formator și consultant în diverse programe de bună guvernare, reformă judiciară, formare de tineri lideri etc. în România și în Republica Moldova. Și este, de asemenea, absolvent al Universității Americane din Bulgaria, ceea ce cred că îl pune în contact bun cu o serie de aliați din aceste țări și familiarizat cu societățile noastre. Sper că vom oferi o mulțime de idei și concepte bune despre cum să încadrăm aceste idei pentru schimbare și acțiune. Pentru că am impresia că în țările noastre avem tendința de a reduce aceste probleme la ceva foarte limitat. Iar pentru mine, schimbarea nu înseamnă atât de mult a fi pentru sau împotriva cuiva din punct de vedere politic sau geopolitic. Pentru mine, schimbarea înseamnă poate gândirea mai complexă despre toate lucrurile.
Așadar, bine ați venit la podcast. Și permiteți-mi să încep mai întâi cu o încercare de definire. Avem o mulțime de teorii despre ce înseamnă schimbarea în regiunea noastră, cu care mulți oameni pot fi de acord. Există o teorie conform căreia schimbarea înseamnă că vechile elite sau elitele de tranziție sunt înlocuite de noi elite, de elite, să spunem, mai moderne, mai tehnologice sau cum vreți să le numiți, mai curate. Există această idee că schimbarea ar putea însemna că suprastructura oligarhică a societății este înlocuită de o anumită suprastructură asociată cu sectorul corporatist și cel al ONG-urilor. Există o schimbare care îi împuternicește pe lucrători și în special pe lucrătorii salariați. Există, de asemenea, unele persoane care luptă pentru schimbare în sensul schimbării echilibrului dintre capitalul național și cel internațional în favoarea capitalului național. Aceasta este, de asemenea, o opțiune de schimbare pentru unii oameni. Și există multe căi și multe bătălii, ca să spunem așa, pe care oamenii le pot duce în societățile noastre sub semnul schimbării. Ar putea fi drepturile omului, ar putea fi familia tradițională. Ar putea fi internaționalizarea, ar putea fi patriotismul. Vedem diferite diviziuni și, într-un fel, toată lumea luptă pentru o anumită schimbare, dacă are un anumit nivel de conștiință. Dar să începem cu perspectiva ta asupra acestui aspect. Ce înseamnă schimbarea în regiunea noastră?
Zdravei, Vladimir. Salut în limba română. Ai pus o mulțime de întrebări despre schimbare. Eu aș aduce conversația într-un registru mai familiar, dintr-un punct de vedere cu care probabil toată lumea este obișnuită. Să ne gândim la o baltă. Care pur și simplu stă și în timp începe să producă materie organică și începe să putrezească.
Deci, dacă nu se produce nicio schimbare în această băltoacă pentru a aduce oxigen sau alte lucruri, puțin câte puțin aceasta va putrezi. Va începe să miroasă ca un cadavru descompus. În cele din urmă, apa se evaporă și totul moare. Așadar, pentru mine schimbarea este sinonimă cu viața. Și toată lumea vrea să aibă o viață mai bună, prosperitate, într-un anumit sens. Deci, cred că acesta este modul în care privesc schimbarea în societățile noastre, fie că este în cadrul Uniunii Europene sau în afara acesteia, cum este cazul Moldovei.
Bine, dar acest lucru este foarte general.
Acum, haide să o luăm pas cu pas și să ne întoarcem la întrebările specifice pe care le-ai avut, pentru că a devenit brusc prea mult.
OK, de ce fel de schimbări au nevoie societățile noastre? Dacă pot să încerc să fac întrebarea un pic mai specifică, în ce direcții trebuie să ne schimbăm? Care este direcția de viață pe care trebuie să o urmăm?
Cred că în cele trei țări vecine – Bulgaria, România și Moldova – există o mare inegalitate economică, ceea ce face ca o mare parte a populației să trăiască în sărăcie sau la limita sărăciei. Deci, să spunem probleme foarte specifice legate de asistența socială și de educație în general, de sănătate publică. Și acesta este unul dintre domeniile în care toate cele trei țări trebuie să se schimbe destul de rapid.
În această vară am avut un scandal uriaș în România legat de centrele de sănătate pentru vârstnici și persoane cu dizabilități. Un politician de rang înalt, în special, ministrul Muncii, și un altul, ministrul Familiei – ambii având legătură cu protecția socială, în general – au fost cumva implicați în acest scandal. Acesta este un fel de schemă de corupție masivă în care aceste centre de sănătate au muls pur și simplu subvențiile guvernamentale în beneficiul personal al ministrului și al familiei sale. Acesta este un lucru care trebuie să se schimbe. În sensul că avem nevoie de standarde mai înalte în ceea ce privește protecția socială și asistența medicală și trebuie să scăpăm de corupție pentru a obține o mai mare egalitate economică în țările noastre. Haideți să reușim să reparăm aceste sisteme specifice în așa fel încât să asigurăm, mai presus de toate, o viață sigură pentru cetățenii noștri. Și cred că aceasta este o componentă importantă pentru schimbare.
Bine. Suntem societăți care au trecut printr-o anumită tranziție și a fost o tranziție dureroasă, cu un cost social uriaș, în special pentru generațiile mai în vârstă. Și a fost o tranziție care poate că a dat putere unor oameni pe care îi numim dubioși sau chiar mafioți, ca în Bulgaria. A fost, de asemenea, o tranziție care a implicat un anumit tip de traumă, pentru că oamenii care aveau poziția lor relativ clară cu privire la cine erau, ce făceau din punct de vedere profesional, care era sistemul lor de valori, au trebuit să treacă printr-o anumită suferință și poate o distrugere a ceea ce credeau. Așadar, vreau să te întreb și despre schimbare în acest context de tranziție și despre rănile tranziției. Care este schimbarea în această privință de care poate că societățile noastre au nevoie?
Cred că, din acest punct de vedere special, tranziția nu s-a încheiat. Și voi explica acest lucru prin prisma cercetărilor lui Hofstede. Acesta analizează valorile sociale specifice diverselor țări sau națiuni. Iar una dintre ele, care este foarte importantă, este individualismul versus colectivismul. Acesta este modul în care Hofstede o formulează. Eu aș spune mai degrabă autonomie, în loc de individualism.
Pentru că facem parte din Uniunea Europeană, ne uităm la așa-numitul Occident. Ne dorim societăți care funcționează, instituții de stat care funcționează, așa cum vedem în Germania, Olanda, Spania, Franța sau Italia. Distincția foarte importantă este că aceste societăți, în special în nordul Europei, se bazează pe un nivel foarte ridicat de autonomie pentru individ. Acest lucru înseamnă că individul învață de la o vârstă fragedă că, ei bine, acestea sunt regulile jocului. Și dacă vrei să reușești, depinde de tine să te perfecționezi în fiecare zi în cadrul jocului, respectând aceste reguli. Și depinde și de tine ca, dacă nu-ți place o anumită regulă, să-ți aduni prietenii, să faci presiuni asupra autorităților și să încerci să schimbi acea anumită regulă. În partea noastră de lume, în Bulgaria, în România și, de asemenea, în Moldova, probabil chiar și în Ucraina sau în Grecia și Serbia, și poate în Macedonia, cred că noi suntem mai colectiviști. Suntem învățați că succesul nostru în viață depinde de cine cunoaștem. Iar loialitatea noastră poate fi față de un clan, un „trib” sau o familie. Și atunci puterea acelor triburi este suficientă pentru a schimba regulile care nu ne plac.
Problema cu care ne confruntăm și în care trebuie neapărat să ne schimbăm este că, odată cu integrarea europeană, suntem forțați să ne îndreptăm spre un stat, o societate bazată pe autonomie și nu pe colectivitate. Cu toate acestea, nu însoțim această schimbare cu măsuri specifice în ceea ce privește educația. Școlile noastre nu au un set de criterii, standarde și valori care să ne pregătească copiii pentru o societate bazată pe autonomie. Menținem în continuare un sistem de educație care impune colectivismul. Așadar, aceasta este o tensiune.
Aceasta este o divizare. Este un conflict între modul în care facem lucrurile și ceea ce dorim să realizăm. Și cu siguranță știi, ca și toți cei care ne ascultă, că numai un prost poate face lucrurile în același mod și să se aștepte la rezultate diferite. Așa că acesta este tipul de schimbare de care avem nevoie. Trebuie să facem lucrurile diferit pentru a obține un rezultat diferit. Dar acum întrebarea este dacă dorim cu adevărat un rezultat diferit? Pentru că, dacă ne uităm la politicienii noștri, nu este întotdeauna foarte clar dacă vor și ei ceva diferit. Are sens ceea ce spun?
Da, cu siguranță. Ai vorbit despre politicieni, iar noi vedem, în special în Bulgaria, dar și în Republica Moldova, poate chiar și în România, o polarizare tot mai mare, pe care unora le place să o catalogheze drept Vest versus Est sau Rusia. Dar, pentru mine, diviziunea, așa cum se vede în Uniunea Europeană, sau poate chiar aproape de ea, este mai mult tehnocrați versus suveranisti. Și, în acest sens, vreau să întreb în termeni de polarizare, cum arată schimbarea în societățile care sunt foarte polarizate? Adică, unii oameni au propria versiune a justiției, a corectitudinii și cred că, dacă vor să schimbe ceva, trebuie să se ralieze la un pol sau la celălalt. Dar sunt, de asemenea, curios, ce se află la mijloc între acești poli? Și este schimbarea o afirmare a polilor sau este mai degrabă o transformare; este schimbarea mai degrabă o acumulare de putere asupra celeilalte părți sau este un fel de reînnoire în care acea contradicție este redefinită?
Aceasta este o întrebare dificilă, Vladimir. Cred că odată cu polarizarea vine și o diminuare a puterii. Mă refer la putere în sensul de capacitate de a efectua schimbări într-un timp rezonabil. Pentru a aduce o transformare despre care să putem spera că este sustenabilă pe termen lung; și de a obține acest rezultat, ceva care este uneori sensibil, într-o perioadă scurtă de timp, cât mandatul de patru ani pe care îl avem între alegeri. Atunci când societatea este polarizată, există o capacitate mai mică de a realiza această transformare. Pentru că societatea este mai fragilă, mai instabilă. Aceasta înseamnă că se poate rupe în orice moment. Și, bineînțeles, dacă societatea se rupe, atunci nu poți progresa. Și acesta este un paradox.
Unii politicieni cred că polarizarea îi va ajuta să obțină mai multă putere pe termen scurt. Dar rezultatul este exact opusul. Ei își pierd puterea pentru că nu pot obține toate resursele de care au nevoie pentru a face această transformare. Își pierd credibilitatea și atunci resursele sunt irosite și nu mai pot face parte din conversație (nu mai sunt credibili) atunci când vine vorba de o nouă încercare de schimbare. Așadar, este un paradox care cred că este oarecum de natură provincială. În trecut, este posibil să fi văzut acest lucru în Grecia. Cu siguranță în Spania și Portugalia după ce au aderat la Uniunea Europeană.
În momentul în care politicienii vor învăța că puterea de a aduce o schimbare durabilă depinde de oamenii de la mijloc, atunci sistemele noastre de luare a deciziilor politice se vor vindeca. Într-adevăr, cred că aceasta este o altă problemă legată de schimbare. Politicienii noștri trebuie să se schimbe. Dar am îndoieli cu privire la capacitatea lor de a înțelege acest lucru, deoarece nu văd mulți dintre ei fiind suficient de bine educați pentru a înțelege acest proces, sau pentru a se întoarce și a-l face mai simplu, poate.
Oamenii care sunt foarte puternic polarizați la stânga și la dreapta, să spunem, sau albul și negrul din spectrul politic, nu pot vorbi unii cu alții pentru că nu pot vorbi între ei. Nu pot fi niciodată de acord cu nimic. Și asta le diminuează capacitatea, fie la stânga, fie la dreapta, fie în alb, fie în negru. Le reduce capacitatea de a face schimbări.
Avem nevoie de oameni moderați, mai aproape de mijloc sau centru, care pot asculta și cealaltă parte. Aceștia pot înțelege diferitele argumente, pot sublinia unde există unele asemănări și pot încerca să construiască ceva pe baza acestor asemănări. Atunci când ai oameni la mijloc, aceștia pot fi de acord cu unele lucruri, dar nu cu toate. Și atunci când sunt de acord cu unele lucruri, pot crea o majoritate, pentru că așa funcționează sistemele noastre democratice, cu o majoritate care decide cum se va face schimbarea, când se va face, prin ce mijloace, care sunt rezultatele pe care le căutăm, cine va fi afectat și cum creăm o plasă de siguranță pentru cei care vor fi cei mai afectați de această schimbare. Întrucât polarizarea înseamnă că oamenii nu mai ascultă cealaltă parte. Ceea ce nu este flexibil se va rupe.
Foto: (source: Podul Prieteniei)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
