Gheorghi Markov, Radioul Național Bulgar
La 13 iulie 2023, gazda emisiunii 12+3 din cadrul programului Orizont al Radioului Național Bulgar, Gheorghi Markov, l-a intervievat pe prof. Antoaneta Dimitrova, specialist în politică internațională de la Universitatea din Leiden, și Vladimir Mitev, redactor al secțiunii române a Radio Bulgaria, despre evoluțiile privind aderarea Bulgariei și României la Schengen. Prof. Antoaneta Dimitrova a vorbit despre moștenirea prim-ministrului demisionar al Olandei, Mark Rutte, și despre ceea ce se așteaptă să se schimbe în politica olandeză după plecarea acestuia. De asemenea, ea a analizat atitudinea Olandei față de aderarea Bulgariei la Schengen și dorința de la Haga de a avea un spațiu Schengen sigur și un stat de drept în Bulgaria. Vladimir Mitev a vorbit despre reacțiile României după ce o rezoluție a Parlamentului European din 12 iulie 2023 a sporit presiunea politică asupra Austriei pentru a ridica dreptul de veto asupra Bulgariei și României în privința Schengen. Potrivit lui Vladimir, elitele românești rămân reticente în privința aderării la Schengen, deși rezoluția dă speranțe pentru ceva mai bun la nivel european.
Interviul audio poate fi urmărit cu subtitrări în limba română aici:
Continuăm să vorbim despre aderarea Bulgariei la spațiul Schengen acum în emisiune, dar am adăugat o discuție despre situația politică din Olanda. Una dintre țările, știți, care încă își exprimă îngrijorarea cu privire la aderarea Bulgariei și României la spațiul de liberă circulație. De ce tocmai Olanda? Pentru că, știți, Mark Rutte, premierul de lungă durată al țării, a demisionat și a anunțat că părăsește chiar politica. Vom vorbi în următoarele minute despre impactul pe care această retragere și această demisie îl poate avea asupra așteptărilor Sofiei și Bucureștiului de a adera la Schengen până la sfârșitul acestui an și, desigur, despre ceea ce urmează să se întâmple pe plan intern în Olanda. Profesorul Antoaneta Dimitrova, politolog, specialist în politicile Uniunii Europene și profesor de management politic la Universitatea din Leiden, este alături de noi în studioul Horizon. Bună ziua și bine ați venit.
Bună ziua!
Profesorul Dimitrova. Să începem cu această întrebare. Din punctul dumneavoastră de vedere, cum ar putea afecta retragerea premierului Mark Rutte așteptările Sofiei și Bucureștiului de a intra în spațiul Schengen până la sfârșitul acestui an, ceea ce este intenția. Ar putea acest guvern interimar din Olanda, care, să le spunem ascultătorilor, este condus tot de premierul Rutte, să rezolve această problemă?
Da, aceasta este o întrebare foarte interesantă, într-adevăr, la care nu putem avea un răspuns definitiv, deoarece guvernul interimar din Olanda are puteri clare de a se ocupa doar de, să spunem, dosare care sunt în curs de desfășurare și care nu pot fi amânate în niciun fel. Este destul de clar că o serie de dosare majore – lucruri aflate pe agenda politicii olandeze – vor fi amânate. Acestea nu vor fi decise de acest guvern interimar.
Și, pe de altă parte, guvernul interimar este același guvern al lui Mark Rutte, care până săptămâna trecută a fost oficial un guvern normal. Altfel spus, în Olanda nu se numește niciun alt guvern interimar și, în acest sens, acesta este perfect competent să continue toate acțiunile și reprezentările normale ale Olandei în Consiliul de Miniștri, unde trebuie să se ia decizia privind Schengen.Mai sunt două elemente de care trebuie să ținem cont. Unul este că, bineînțeles, experții vor avea un cuvânt de spus, în special expertul care se ocupă de sistemele de informații, de protecția frontierelor, care, din câte am înțeles, a fost invitat în Bulgaria de către prim-ministrul bulgar pentru a vedea care este situația actuală. Dar un alt element pe care trebuie să îl avem în vedere este că Olanda intră în campanie electorală. O campanie electorală timpurie, în care toată lumea este obosită și în care un lucru este clar, și anume că problema migrației și a liberei circulații în jurul acesteia va fi o problemă centrală, cel puțin pentru partidul de conducere al lui Mark Rutte.În acest sens, desigur, Bulgaria ar putea avea extrem de mult ghinionul ca acest subiect să fie activat în timpul campaniei electorale. Dar, sincer, nu mă aștept la așa ceva.
Majoritatea problemelor legate de migrație care au dus la prăbușirea coaliției și la incapacitatea acestui guvern de coaliție cvadripartită condus de Rutte de a continua au fost legate de migrația din țările terțe din Africa de Nord, din țări pe care Olanda le consideră țări din care nu există niciun pericol pentru migranți. Nu sunt țări aflate în conflict, în război, dar familiile numeroase sosesc în Olanda indiferent de situație, iar aceasta a fost problema care a dus, de fapt, la incapacitatea Partidului Libertății de a continua cu partenerii săi de coaliție.
Odată cu această demisie și cu această schimbare iminentă în politica olandeză, o mulțime de analiști au remarcat că este foarte posibil ca, după retragerea, acum definitivă, a premierului Mark Rutte, să se producă o schimbare foarte serioasă în peisajul politic din Olanda. Este așa, domnule profesor Dimitrova?
Desigur, aceasta a fost o întreagă epocă în politica olandeză, precum și în politica europeană. Recent, am început să observăm că a devenit și decanul de vârstă al Consiliului de Miniștri. Din 2010, acesta este cel de-al patrulea cabinet condus de Mark Rutte în diferite coaliții posibile. Prin urmare, plecarea sa este un adevărat șoc pentru o mare parte a publicului și pentru elita politică. Nu a fost avertizat, să spunem, nu era sigur că nu va dori să facă campanie pentru următorul cabinet.Ceea ce putem observa este că nu numai Rutte se retrage, ci și liderii marilor partide care au fost în coaliție cu el, precum și micul partid creștin care a fost în coaliția de guvernare, adică creștin-democrații, D66 și micul partid creștin – toți își schimbă liderii. Așadar, avem o schimbare de generație în politica olandeză, care va juca, fără îndoială, un rol.
Pe de altă parte, dacă ne uităm la atitudinea alegătorilor, este puțin probabil să fie o schimbare atât de mare, deoarece majoritatea alegătorilor preferă în continuare partidul lui Rutte. Cât timp a fost în politică, marea întrebare era cine va guverna cu ei. Cu Partidul Libertății și Democrației. Acum poate că se pune cealaltă întrebare, cine va conduce cel mai mare partid? Candidatura lui Dilan Yeşilgöz-Zegerius, care este în prezent ministru al justiției, a fost deja înaintată. Rutte este un candidat foarte interesant din mai multe puncte de vedere.
Dar cealaltă mare întrebare interesantă este dacă partidul lui Rutte, care va ieși cel mai probabil pe primul sau eventual pe locul doi la alegerile din noiembrie, va avea ca partener noul partid apărut în ultimul an cu numele interesant de Mișcarea Cetățenilor Fermieri. Acesta a câștigat alegerile provinciale din martie cu o mare diferență și, de fapt, a înlăturat creștin-democrații tradițional dominanți în provincie. Și, de fapt, marea intrigă va fi probabil dacă aceste două partide vor avea suficiente voturi pentru a forma o coaliție, pe care majoritatea comentatorilor se așteaptă să fie de partea dreaptă a spectrului. Deși în privința migrației, liderul mișcării fermierilor civili, Carolina Plass, a afișat unele poziții, să spunem, mai umane și mai flexibile decât partidul lui Rutte.
Ce moștenire va lăsa cel mai longeviv prim-ministru olandez viitorului său succesor?
O moștenire foarte interesantă, în primul rând o serie de crize nerezolvate. Avem criza distrugerii habitatelor naturale ca urmare a agriculturii intensive și a cantității mari de azot, de compuși de azot din sol și din apă, care este extrem de gravă. Țările de Jos au avut ceva timp la dispoziție pentru a rezolva această problemă, dar a încălcat de ceva timp legislația europeană privind aspectele legate de poluare. Pe de altă parte, avem criza despăgubirilor pentru locuitorii din Groningen și din alte provincii nordice, unde s-au produs pagube majore în urma cutremurelor cauzate de extracția de gaze. Și, pe de altă parte, avem problema migranților și, mai exact, unde ar putea fi cazați. La fel ca și criza locuințelor. Toate aceste probleme sunt legate între ele.
Așadar, marea nemulțumire în acest moment în politica olandeză este că niciuna dintre aceste crize nu se va mișca până în decembrie. Doctorul a spus că, în ceea ce privește, să zicem, războiul din Ucraina, vor continua să îndeplinească toate funcțiile serioase ale guvernului, nu doar funcțiile ministeriale, ci orice funcții necesare. Și este posibil ca, dacă ne întoarcem la chestiunea Schengen și la aderarea Bulgariei, să ne încadrăm la capitolul unei politici externe care trebuie finalizată.
Și apropo de această aderare, am comentat cu dumneavoastră și ceea ce a devenit clar în rezoluția de ieri a Parlamentului European, că există un moment de discriminare în ceea ce privește viitoarea aderare a Sofiei și a Bucureștiului.
Pentru mine, ca analist, nu aș spune că problema este discriminarea. Problema este că Olanda, nu sunt sigur în ceea ce privește Austria, a văzut foarte clar de mult timp cum problemele cu statul de drept din Bulgaria, cu lipsa condamnărilor pentru corupție majoră și alte scandaluri – de exemplu, problema cu laboratorul de la punctul de frontieră cu Turcia Kapitan Andreevo, creează în mod direct probleme și face ca spațiul Schengen în ansamblu să fie mai vulnerabil la orice posibile atacuri asupra sistemului de informații pentru problemele de frontieră. Așadar, desigur, pur pe hârtie, Bulgaria a îndeplinit de mult timp cerințele tehnice. Acest lucru este cunoscut de toată lumea, inclusiv de experții olandezi. Dar ei înțeleg foarte bine că, cu un sistem judiciar disfuncțional sau cu un sistem judiciar care funcționează prost, să spunem, aceste lucruri se schimbă în Bulgaria, spațiul Schengen cu sistemele sale informatice unificate creează o mulțime de oportunități pentru ca diverse influențe criminale să pătrundă, începând cu trecerile ilegale de frontieră și terminând cu, să spunem, influențe rusești sau alte influențe informaționale care pătrund în sistemul informatic Schengen, ceea ce este o chestiune destul de gravă. Așadar, așa cum spun unii politicieni bulgari, dacă ar trebui să finalizăm în Bulgaria sarcinile care trebuie îndeplinite în ceea ce privește sistemul judiciar, cred că nimeni nu s-ar gândi să discrimineze Bulgaria.
Doamnă profesoară Dimitrova, vă propun acum să auzim împreună cu dumneavoastră care sunt reacțiile din România la rezoluția adoptată de Parlamentul European. Vă rog să luați căștile pentru ca și dumneavoastră, împreună cu ascultătorii noștri, să puteți auzi conversația care urmează să aibă loc. Este cu colegul meu Vladimir Mitev, de la secția română a Radio Bulgaria. Vladimir urmărește de ani de zile procesele din România și pe cele politice, bineînțeles. Bună ziua.
Bună ziua.
Cum putem rezuma reacțiile de la București după această ultimă rezoluție a Parlamentului European?
La București și în presa românească în general, s-a acordat multă atenție acestei rezoluții și, mai ales, faptului că ea a fost declanșată de o petiție românească lansată de un ONG românesc din domeniul energiei și schimbărilor climatice și prezidată de Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei.Sentimentul meu este că România se simte oarecum într-o poziție mai puternică, în sensul că în rezoluție se spune clar că Austria încalcă anumite principii ale Uniunii Europene, lucru care era scris și în petiția lui Nicolescu însuși. Și se vorbește, așa cum spuneați mai devreme, de discriminarea bulgarilor și românilor, dar și de despăgubiri. Adică, această rezoluție arată acum o voință politică clară, cu peste 80% dintre deputați votând în favoarea ei, ca Austria să nu mai fie lăsată să amâne aderarea Bulgariei și României, adică în România. Pe de o parte, cred că mai există un pic de speranță.
Dar, ca să continui raționamentul, cred că în România continuă să fie foarte prudenți în entuziasmul lor pentru Schengen. Sunt mult mai rezervați. Mi se pare, mai degrabă decât opiniile din presa bulgară, poate pentru că în decembrie anul trecut, când s-a votat ultima dată aderarea, în România a existat un entuziasm care nu era justificat. Apoi a luat o altă turnură. Așa-numitele opinii suveraniste despre UE s-au dezvoltat ca reacție la refuzul României de a fi acceptată în Schengen. Și poate de aceea sunt acum foarte prudenți în România. Cel puțin, acesta este sentimentul pe care îl am eu.
Deci, cumva, întrebarea despre mai mult optimism sau mai mult pesimism a primit acum un răspuns, trebuie să înțeleg?
Românii comunică în mod activ cu diverse forțe din Uniunea Europeană și cred că, din câte am comunicat cu românii, inclusiv astăzi mai devreme, am avut o discuție cu Răzvan Nicolescu. Sentimentul este că această problemă este și oarecum geopolitică. Adică este o chestiune de echilibru între Vest și Est, în general între Vest și Rusia. Eu aș spune și de aceea am acest echilibru. În momentul în care există un război între aceste două țări, este complicat pentru o schimbare.
Apropo de asta, acum există un sentiment mai optimist, cum să spun, probabil că este pur politic. Ne putem aștepta acum să existe o creștere a activității politice din partea României în ceea ce privește discuțiile atât cu Olanda, cât și cu Austria în acest moment?
În ultimul timp, guvernul din România a fost condus de social-democratul Marcel Ciolacu și există deja conflicte cu aripa dreaptă a politicii românești, cu oamenii și forțele care sunt în opoziție. Și a existat un scandal legat de căminele de bătrâni, care a lovit puternic în imaginea guvernului. Și a fost legat tocmai de această divizare în politica românească, ceea ce probabil că este cazul în multe alte țări.Dar m-a frapat faptul că Dacian Cioloș, un politician care este în prezent în opoziție, dar care are o legătură puternică cu instituțiile europene – este un fost comisar european și a fost președintele grupului Renew Europe din Parlamentul European… El a făcut o declarație că, dacă Marcel Ciolacu are nevoie de ajutor în aceste condiții care urmează acestei rezoluții, să îl caute și îl va primi. Adică, deci pot să presupun că acesta este un gest sau o oportunitate de a căuta o anumită interacțiune între diferite sectoare din politica românească.
Dar aș mai spune un lucru.Este important că această rezoluție și petiția referitoare la ea mai devreme au fost susținute la nivel european de toți europarlamentarii români, precum și de diverși europarlamentar și cetățeni ai Uniunii Europene. Procesele nu țin doar pur și simplu de diplomație și de Ministerul de Externe al României sau de statul național în sine. Sunt deja procese pan-europene care se desfășoară și trebuie să ținem cont și de acest lucru.
Așa stau lucrurile. Mulțumesc colegului meu Vladimir Mitev de la secția română a Radio Bulgaria. Vladimir, urmărește cu mare atenție procesele din viața politică a României de ani de zile. El și cu mine am încercat să schițăm cum au reacționat politicienii de la București la încă o rezoluție. Am ascultat această conversație împreună cu profesoara Antoaneta Dimitrova. Deci, doamna profesoară Dimitrova, ce ați făcut? Ce credeți că se poate întâmpla în România în materie de dialog politic? Vladi a notat deja câteva lucruri, că acest dialog va merge oricum…
Dar, deci, pe de o parte, dialogul continuă și este minunat că la diferite niveluri diferite organizații sunt implicate, să spunem, în a face lobby sau a prezenta motivele pentru care Bulgaria, România ar trebui să adere în cele din urmă la Schengen. Dar problema este alta. Nu trebuie să uităm că Parlamentul European nu este implicat în procesul decizional al Consiliului de Miniștri. Acesta nu este modul standard de luare a deciziilor, în care Parlamentul decide împreună cu miniștrii.
Deci, în cele din urmă, vom ajunge la procese politice interne în Olanda și în Austria. Și nu trebuie să uităm că, oricâte discuții ar exista între cetățeni, între ONG-uri, oricâtă retorică ar exista din partea Parlamentului European, care, desigur, nu poate decât să ne bucure că este în favoarea Bulgariei, în cele din urmă, Olanda este în măsură să facă exact ceea ce Bulgaria face de mulți ani în ceea ce privește începerea negocierilor din Macedonia de Nord. Adică să spună: „Aceasta este poziția noastră și o susținem”, și nimeni nu poate face nimic în această privință. Poate cel mai interesant lucru, pe care l-a menționat și colegul dumneavoastră, este că dinamica poate fi deblocată prin considerente geopolitice. Adică, multe dintre statele membre ale Uniunii Europene înțeleg că, din punct de vedere geopolitic, este bine ca Bulgaria și România să devină membre ale spațiului Schengen cât mai curând posibil. Și poate că aici se află cheia unei aderări rapide, să spunem o aderare la timp în decembrie.
Vă mulțumesc foarte mult! Aceasta a fost opinia profesoarei Antoaneta Dimitrova, politolog, specialist în politicile Uniunii Europene și profesor de management politic la Universitatea din Leiden. Împreună cu ea am comentat modul în care situația politică actuală din Olanda ar putea influența, ar putea influența în curând, viitoarea aderare a Bulgariei și României la spațiul Schengen. Am ascultat și reacțiile de la București, într-un rezumat realizat de colegul nostru Vladimir Mitev.
Foto: Bulgaria și România mai așteaptă intrarea sa în spațiul Schengen (sursă: Wikipedia Commons, Rob984, CC BY-SA 4.0)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
