Gheorghi Markov, BNR, 29 februarie 2024
La 29 februarie 2024, gazda emisiunii „Ceva mai mult” din cadrul programului Orizont al Radioului Național Bulgar, Gheorghi Markov, l-a intervievat pe Vladimir Mitev de la secția română a Radio Bulgaria despre relațiile româno-ucrainene și româno-moldovenești la doi ani de la începutul invaziei rusești în Ucraina. Conversația s-a axat pe relațiile sectorului ONG din România, ale statului român și ale suveraniștilor români față de Ucraina, pe intențiile românilor de a participa la reconstrucția Ucrainei după război și pe viitorul relațiilor româno-ucrainene și româno-moldovenești.
Activiștii ONG-urilor din România au făcut apel la continuarea sprijinului pentru poporul ucrainean. Aceștia și-au prezentat opiniile pe această temă în cadrul unei conferințe la București, la care au participat și reprezentanți ai instituțiilor din România și refugiați ucraineni. La acest forum a participat și Vladimir Mitev, un coleg de la redacția română a Radio Bulgaria. El este deja interlocutorul nostru. O zi bună!
O zi bună!
Să începem prin a vă întreba care este sprijinul pe care societatea civilă românească și sectorul ONG din țară îl acordă Ucrainei.
Încă de la începutul războiului din Ucraina, asistența acordată refugiaților ucraineni din România s-a făcut în mare parte prin intermediul ONG-urilor. Și, de fapt, la forum l-am văzut pe unul dintre reprezentanții lor proeminenți, Radu Hossu, care este probabil cel mai important activist pe probleme ucrainene din România. El a spus că până acum 15 000 de români au donat în campania sa de donații pentru Ucraina, iar suma totală pe care a anunțat că a strâns-o este de peste 750 000 de euro. Bineînțeles, ajutorul este pe mai multe planuri. Există și un discurs conform căruia statul român a evoluat ceva mai lent și astfel a reacționat într-un mod mai greoi și birocratic, în timp ce ONG-urile au capacitatea de a acționa rapid, iar aceasta este utilitatea lor.
Și cum ajută autoritățile din România guvernul de la Kiev?
Și autoritățile din România au o poziție clară de susținere a Ucrainei. Este suficient să amintim că în toamna anului trecut s-a încheiat un parteneriat strategic între România și Ucraina, ceea ce reprezintă o nouă etapă în relația cu Ucraina. Până acum, în mod tradițional, între cele două țări a existat o anumită distanță și contradicții. Vedem că la sfârșitul anului trecut s-a înregistrat un progres pe o chestiune care era oarecum un obstacol din punctul de vedere al României. În cele din urmă, în Ucraina, s-a decis ca ceea ce ei numeau limba moldovenească să fie considerată o limbă română, ceea ce este important pentru România. Iar asistența care se acordă este pe mai multe planuri. Bineînțeles, există un ajutor militar, despre care nu se știe exact cât de mare este, dar va exista, de exemplu, o pregătire a piloților ucraineni pe avioane F-16, care se va face în România. Există, de asemenea, un ajutor care este în sens economic. Se citează în presa românească faptul că aproximativ 60% din exporturile de cereale ucrainene au trecut prin România.
Înțelegem că România este, de asemenea, pregătită să coopereze cu Ucraina în reconstrucția sa postbelică. Există acum mai multe informații despre ce direcție ar putea lua acest parteneriat?
Cred că este încă prea devreme pentru a vorbi despre acțiuni concrete, în măsura în care războiul nu s-a încheiat, dar, într-adevăr, tot la sfârșitul lunii decembrie a anului 2023, a avut loc o conferință organizată de New Strategy Centre. Acesta este un think-tank românesc de top, care a reunit poate cei mai mari experți în securitate, și a fost dedicată în mod special reconstrucției Ucrainei. Adică, România se află în mod clar la nivelul elitelor care caută să joace un rol în acest sens și, începând de acum, poate că desfășoară o anumită diplomație și creează aceste legături de încredere cu instituțiile ucrainene care vor fi benefice la un moment dat în viitor, când războiul se va termina.
Dar care este viitorul politicii românești față de Ucraina? Pun această întrebare cu un motiv, pentru că în decembrie sunt alegeri parlamentare în România. În ce măsură aceste alegeri ar putea juca un rol în sprijinul pe care Bucureștiul îl acordă în prezent Kievului?
Cred că elitele românești, în special cele care sunt asociate cu actualul guvern Klaus Iohannis, urmăresc un curs durabil de susținere a Ucrainei. Există o nuanță care ar trebui poate comentată și în presa noastră. Se pare că ajungem mai rar la ea. În România, în jur de 20-25% dintre alegători au poziții suveraniste, ceea ce, în cazul Ucrainei, înseamnă că au atitudini oarecum antiucrainene. Și, de exemplu, unul dintre liderii principalului partid suveranist, AUR, a făcut anumite forme de revendicări teritoriale. El a cerut recent, de exemplu, returnarea Bucovinei de Nord către România. Așadar, se poate spune că există un anumit sentiment antiucrainean, dar, cu toate acestea, în momentul de față, ceea ce vedem este că poziția dominantă este cea euro-atlantică și este probabil să rămână așa, pur și simplu pentru că societatea românească este joacă un rol important pe flancul estic al NATO, iar acest rol a fost construit de-a lungul timpului.
Da, a fost interesant: să auzim care este starea de spirit a opiniei publice din România cu privire la acest sprijin care se acordă. Iar întrebarea vizează starea de spirit a publicului cu privire la sprijinul acordat de sectorul ONG-urilor, pe de o parte, și de autoritățile din România, pe de altă parte. Cum influențează ele acest sprijin? Da, ați menționat deja că 25%, dacă am auzit bine, sunt oameni care au viziuni suveraniste în această privință. Dar aveți vreo idee despre ce se află dincolo de aceste atitudini?
Văd că în ultima vreme s-a vorbit mult în societatea românească despre liderul acestor suveraniști, George Simion, inclusiv cu acuzații că s-ar fi pus cumva în slujba statului rus. Deci este dificil ca atitudini percepute ca fiind rusofile să pătrundă la un nivel mai profund în societatea românească. Cu toate acestea, există în mod clar o anumită deziluzie sau un alt sentiment în România – poate pentru că banii din fondurile UE sau din legăturile cu mediul de afaceri occidental nu ajung probabil în mod egal sau suficient la toți membrii societății, iar unii locuitori, poate din orașele mai mici, se simt înstrăinați de acest model care s-a dezvoltat până acum, care se bazează pe legăturile cu capitalul occidental. Aș dori să las întrebarea deschisă. Societatea românească va clarifica, presupun, în interiorul ei, ce sentimente anume vor prevala. În acest moment, este evident, după ce a încheiat un parteneriat strategic cu Ucraina, că statul mizează pe faptul că parteneriatul cu Ucraina va continua, că nu va fi ceva punctual, dat pentru un an, că va fi ceva de durată.
Și să vorbim despre Republica Moldova, pentru că România insistă atât de mult pe un tratament special. Ce anume ar trebui să însemne asta?
Trebuie să ținem cont de faptul că au existat unele speculații reînnoite, literalmente în aceste zile, că poate Transnistria ar putea anunța o formă de anexare sau de alipire la Rusia, cerând ajutor din partea Rusiei pentru securitatea sa. Iar în acest context, Republica Moldova rămâne într-o situație complicată. Știm că acolo există un partid de guvernământ care are o puternică orientare pro-europeană, care încearcă, de asemenea, să facă o reformă judiciară și să lupte împotriva corupției. În mod tradițional, România a oferit Moldovei fonduri care îi permit să se susțină din punct de vedere economic. România a ajutat, inclusiv atunci când fluxurile de energie către Republica Moldova au fost grav îngreunate ca urmare a războiului din Ucraina și a atitudinii Rusiei. Așadar, România, ca țară care vorbește aceeași limbă cu populația din Republica Moldova, are interese durabile acolo și, indiferent ce se va întâmpla, cred că România va căuta sprijin pentru Republica Moldova și pentru parcursul acesteia spre Europa.
Așa vom încheia. Aș dori să mulțumesc jurnalistului Vladimir Mitev de la secția română a Radio Bulgaria pentru această analiză. El și cu mine am comentat în ultimele minute mai mult despre ajutorul pe care sectorul ONG și autoritățile din România îl acordă Ucrainei.
Foto: Radu Hossu vorbește pe 23 februarie 2024 la Centrul pentru Dialog Social din București, în cadrul unei reuniuni privind angajamentul României față de securitatea și prosperitatea Ucrainei (sursa: Vladimir Mitev)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
