Iulian Mareș:‌ România e într-o situație periculoasă pentru că elitele politice nu mai au legătură cu oamenii

Vladimir Mitev

Iulian Mareș este jurnalist independent și președinte al Asociației Balkan Development Support, cu o carieră de peste 20 de ani în relații internaționale, banking și administrație publică, în prezent doctorand al Universității din București. 

Podul Prieteniei l-a abordat în contextul unui proiect editorial propriu dedicat înțelegerii societății românești în anul electoral 2024. În cadrul acestui proiect vom discuta cu mai mulți interlocutori care au înțelegere despre evoluțiile politice și sociale din România. 

Domnule Mareș, în ce direcție merge România? Ce așteptați să se întâmple nu doar la alegeri, ci în general, în societatea în 2024?

E greu de spus ce va fi și ce rezultat vor avea alegerile de anul viitor. Chiar e foarte greu de prezis. Nu doar pentru că sunt patru patru tururi de alegeri care vor urma. Se întâmplă acum lucruri fără precedent. România n-a avut niciodată patru tururi de alegeri într-un singur an, dar și momentul, să-i zicem istoric, la care se află România e unul ciudat. E unul ciudat, pentru că în opinia mea, cred că e cel mai greu să fie făcute prognoze realiste cu privire la alegeri. Nu cred că vreodată lucrurile au fost atât de greu de înțeles. Nu poți să-ți dai seama cu ușurință ce se întâmplă. Și cred că asta vine în primul rând deoarece, în momentul acesta, politica românească are cel mai puțin legătură cu omul de rând, cu poporul. O cred cu mare convingere. Politicienii noștri din ziua de azi nu au nicio legătură cu aspirațiile oamenilor, cu ce nevoi au oamenii și așa mai departe. Dacă m-ați întreba care e cel mai mare pericol în anul 2024 aș spune că tocmai decuplarea vieții politice de realitate. 

Înțeleg și am ceva de întrebat aici, pentru că mai multă lume scrie articole și postări online că România trăiește în cel mai bun moment din istoria sa, că veniturile au crescut, că sunt posibilități, că țara face parte din Vest și așa mai departe. Cu toate acestea, mai mulți români mi se par că sunt dezamăgiți din diferite lucruri, fiecare de ceva specific. Unii sunt dezamăgiți de partidele vechi că au poziție hegemonică în societate, alții sunt dezamăgiți de creșterea suveranismului, alții sunt dezamăgiți de serviciile publice, de educație, de testele PISA, de cazurile de plagiat. Deci mi se pare că în mai multe privințe pe lângă faptului că este mai bună perioadă rămân cu impresia că este un moment trist.

Nu e un moment trist, e un moment periculos. Trist nu e deloc. Într-adevăr, România se află la cel mai bun moment din ultimii 30 de ani, din multe puncte de vedere. Dar nu cred că suntem la un vârf de creștere sănătoasă. Cred că suntem pe o mică bulă de săpun. Mă uit chiar în clipa asta la parcarea din fața clădirii unde lucrez: numai mașini de lux. Și dacă te uiți în București, e plin de mașini scumpe. Și întrebarea ar fi de unde au unii banii să cumpere mașini de zeci de mii de euro. 

Vorbind serios, cred că suntem la cel mai mare procent de economie neagră din ultimii 30 de ani. Suntem la un moment fericit, pentru că în țară au intrat foarte mulți bani în ultimii ani, fonduri europene și ce au trimis românii din diaspora, investiții și așa mai departe. Dar lucrul ăsta nu are cum să dureze la nesfârșit. E, cum să spun, pur și simplu o conjunctură fericită care se va termina la un moment dat.

Bine. Este și diferență între regiunile românești. Parcă orașele mari merg într-o viteză, zonele rurale și România profundă în altă viteză.

Categoric da. Aveți perfectă dreptate aici. Și atunci se naște un fenomen de polarizare în orașele mari. Viața e bună. În celelalte zone mai puțin bună. Iar confuzia pe care riscăm să o facem este să credem că peste tot e la fel. Noi, cei care suntem în București, ne închipuim că la fel este în toată România, dar nu e la fel în toată România.

Și credeți că acest clivaj, să zicem, între România dezvoltată sau bogată și România mai puțin dezvoltată și bogată, s-ar putea folosi politic?

Categoric, eu mă tem cel mai mult că anul viitor lumea nu va ieși la vot. În timp ce lumea din zonele mai sărace, de regulă, iese la vot în număr mare pentru că sunt și stimulați destul de ușor cu mită electorală și alte lucruri de genul ăsta. Și atunci se va ajunge în situația în care cei din zonele mai puțin dezvoltate vor decide la alegeri și pentru ceilalți din zonele mai mult dezvoltate. Și se vor trezi cei din orașe că nu le convine rezultatul votului, dar va fi prea târziu.

Dar dacă oamenii din orașele mari nu sunt motivați să voteze, poate că oferta politică nu convinge?

Nu convinge deloc. Asta ziceam și la început, că oferta politică nu prea mai are legătură cu omul obișnuit, chiar din orașe, mai ales. Și e și o criză de candidați. Adică personajele care sunt împinse în față nu sunt atractive pentru public.

Deci e nevoie de un fel de reînnoire a sistemului politic, a sângii la vârful politic? E nevoie ca elite noi și oameni noi să între în jocul politic?

Nu vor fi noi lideri și noi oameni. Pentru că s-a ajuns la o situație foarte perversă, în care mecanismele de de selecție și de promovare ale partidelor sunt preponderent pe bani. Pur și simplu se licitează locurile. Și atunci candidații, care sunt propuși la vot nu sunt cei mai atractivi din punct de vedere electoral. Sunt cei care au plătit cel mai mult partidelor ca să fie nominalizați candidați.

Atunci oare nu e nevoie de o discuție sinceră în societatea română despre aceste lucruri de care vorbim?

O, categoric da. Dar cine să o poarte? Partidele nu sunt interesate să o poarte. Oamenii n-au chef de discuție. Asta e prea puțin, spun ei. Deci e o mare, mare apatie în rândul oamenilor. Un mare dezinteres cu privire la viața politică.

Cum vedeți rolul presei pentru a avea această discuție?

Din păcate, presa în România în momentul ăsta e marginalizată. Și e marginalizată mai ales economic vorbind, în sensul că un ziar, o publicație în ziua de azi nu se mai poate susține singură. Numai din ce cumpără cititorii e foarte greu. Cine plătește reclamă în momentul actual? Un ziar poate trăi din reclamă, e adevărat, dar cine plătește reclamă tinde și să dicteze anumite linii editoriale.

Casele de pariuri plătesc pentru reclama.

Păi uite, pe subiectul ăsta în particular nu mă pronunț, că nu cunosc. Ar însemna să repet ce au spus alții, ce am citit în alte articole și prefer să nu fac treaba asta.

Felul în care vorbiți demonstrează că vă pasă. De fapt mai multor români le-ar pasa de ceea ce se întâmplă. Trebuie să fie o reacție în societate față de ceea ce descrieți că este impas și pericol.

E adevărat. Asta spuneam, că e un moment foarte periculos, tocmai pentru că nu vezi nicio amenințare vizibilă. Societatea se complace în situația asta. Și este, de fapt, un moment de vulnerabilitate, dar nu e conștientizat.

Oare nu e moment pentru elitele adevărate, cărora le pasă și vor face ceva?

Eu nu cred în treaba asta. Din punctul ăsta de vedere sunt pesimist. Nu spun că nu ar exista elite adevărate în România. Există, dar nu sunt unite, nu sunt coagulate de nimeni. La rândul lor, s-au mulțumit cu diversele avantaje, beneficii pe care le au primit în ultimii ani. Nu văd pe nimeni din rândul elitei să încerce să inițieze o mișcare sau ceva. Nu, chiar nu văd.

Veți vota dvs?

Da, eu voi vota, Am votat de fiecare dată. Mie personal mi se pare o datorie față de cei care au murit în ‘89. Eu de fiecare dată când m-am dus la vot, m-am dus cu gândul ăsta. E datoria mea să votez, pentru că cei care au murit în ‘89 pentru asta au murit, ca noi să putem vota și ca votul nostru să conteze. Dar tot mai multă lume a ajuns în România să spună: ”Votul meu nu contează, votul nostru nu contează.” Eu încerc să-i contrazic, dar nu pot să contrazic sute de oameni, mii de oameni.

Înțeleg.

Eu consider că o mare parte din vină o are USR-ul, pentru că a eșuat total. USR-ul ajunsese la un moment dat a treia forță politică în țară. Foarte multă lume a văzut în USR o speranță de schimbare a politicii, însă, din păcate, acest partid a eșuat. Și atunci noua stea în politica românească este AUR. Așa se întâmplă, când unul bun eșuează, lasă loc pentru altul rău.

Cum priviți această ofertă de cele patru partide semnificative în politica românească? Ce trebuie să știm despre fiecare dintre partide? Ce caracterizează aceste partide?

Părerea mea e că e o falsă ofertă. Cum s-ar spune, o multiplă. Ok, ai patru partide, asta nu contestă nimeni. Dar oferta celor patru partide politice nu e atât de diferită în realitate. Dacă vă uitați la PSD-ul, de exemplu – a început să împrumute din retorica AUR-ului, pentru că i se pare că asta asta îi va aduce mai multe voturi. Eu consider că e o mare greșeală, pentru că PSD-ul ar fi trebuit să revină la a fi un partid social democrat cu adevărat european și nu să alunece în direcția opusă. USR-ul nu mai contează în mare măsură în momentul ăsta. Eu preconizez că va obține un scor foarte prost, indiferent ce ofertă vor prezenta. PNL-ul are cota lui de electorat și va rămâne la cota lui de electorat, pentru că are și o structură în teritoriu bună. Toată lumea se așteaptă la o creștere pentru AUR, ceea ce se va întâmpla și atunci va fi foarte interesantă situația. Nu știu ce să zic. N-aș vrea ca să avem pe viitor o coaliție la guvernare PSD – AUR, că ar fi dezastruoasă.

Dar ce anume a făcut PSD‌ că să alunece spre AUR?

Din păcate, s-a alunecat spre AUR tocmai pentru că PSD-ul nu a făcut nimic. Adică problema nu e ce a făcut. Problema e ce nu a făcut. E ca în Caragiale, dacă știți că era fraza aia să se schimbe, dar să rămână la fel. Adică, azi cam asta vrea PSD. Să pretindă că vrea să conducă țara pe o direcție modernă, europeană și așa mai departe, când în realitate face cu totul altceva. Mai e o vorbă românească: ”Zi ca el și fă ca tine.” Noi mimăm lucrurile astea. Din păcate, deși România e la un moment de răscruce, eu spun că țara trebuie să se hotărască în momentul acesta dacă vrea să o ia înainte sau să stea pe loc sau să o ia înapoi.

România probabil se uită la ce se întâmplă în lume și poate dacă se schimbă președintele în SUA, dacă vine un republican, România trebuie să fie pregătită.

Românii prea puțin se interesează de relațiile internaționale. Uitați-vă la ponderea pe care o au știrile externe în jurnalele de știri din România și veți vedea că e foarte mică. Suntem una dintre țările cele mai întoarse spre sine. Electoratul românesc e puțin interesat de ce se întâmplă în afara.

Dar oamenii care conduc statul român urmăresc evoluțiile internaționale. Dacă se va schimba cum bate vântul, se vor seta după vânt. Cred că așa e în toată regiunea noastră.

Vor face ce au făcut de fiecare dată înainte de alegeri. Cu câteva luni de zile înainte de alegeri vor merge la Washington în încercarea de a găsi aliați. Toți au făcut așa. Nu-ți închipui că politica la București se schimbă neapărat după cum se schimbă politica la Washington. Întotdeauna a existat un decalaj din punctul ăsta de vedere și o amorțeală. Numai dacă Washingtonul a intervenit, a avut inițiativa de a cere o anumită direcție politică, atunci s-au întâmplat lucruri și la București. Dacă Washingtonul nu e interesat de București, la București nu se întâmplă nimic.

Foto:‌ (sursă: Pixabay, CC0)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.

About Author