Preotul Kiril Sinev, Dveri BG, 14 decembrie 2017
Domnule Ciocioi, sunteți un etnolog și jurnalist român, specializat în sfera culturală și ortodoxă est-slavă și balcanică. Puțină lume din Bulgaria știe că, în afară de aceste îndeletniciri, activitatea dumneavoastră principală este traducerea din bulgară, din media bulgărești, rusești și sârbești. Ce v-a determinat să începeți să traduceți texte bisericești din bulgară în română?
Da, traduc mai ales din bulgară. Fiind specializat în antropologie culturală și fiind traducător din limbi slave, am observat o foarte slabă orientare a cercetătorilor români către cultura populară de la sud de Dunăre, și în special către bulgară. În procesul galopant de modernizare a culturii românești și bulgare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cercetătorii români și bulgari s-au concentrat asupra unor spații culturale mult mai îndepărtate de stupina profundă comună a culturii balcanice-carpatice. Acest lucru este evidențiat de numărul mic de traduceri reciproce din perioada dintre cele două războaie mondiale, atât pentru români, cât și pentru bulgari. A existat o nevoie îndelungată de cercetare românească bazată pe studiul folclorului bulgar, care, în opinia mea, ajută la cunoașterea și clarificarea anumitor elemente ale culturii românești. Nici în perioada comunistă nu s-a putut face ceea ce se dorea, nu în ceea ce privește unele texte fundamentale ale Bulgariei medievale care ne privesc direct pe noi, românii. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda celebrei școli românești de slavistică.
Sunteți doctor în filologie cu o teză de doctorat cu tematică etnologică: „Jertfa zidirii la români și la bulgari”. Cum a apărut ideea de a studia balada legată de mitul miresei îngrădite la sud de Dunăre?
Într-adevăr, este un mit păgân împletit cu creștinismul… Un mit pe care îl regăsim în toată Peninsula Balcanică. Chiar și la turci și unguri. La bulgari, nu este străin nici măcar de pavlicanism și bogomilism. Acest lucru este dovedit de numele personajului principal al baladei – Manole, care apare și în formulările lui Pavli, Pavel și alții. Dacă în România locurile asociate cu acest mit sunt puține – în principal mănăstirea Curtici de Argeș, unde se află moaștele Preasfințitei Filofteia (conform hagiografiei românești a Sf. Filofteia a fost o martiră care a fost ucisă la o vârstă fragedă de tatăl ei într-un moment de furie din cauza milosteniei sale, nu a fost o reverendă, trad.), în Bulgaria acest mit este foarte răspândit – poduri, orașe, turnuri și chiar moschei se crede că au în centrul lor jertfa de încorporare. Am vizitat aceste situri de la sud de Dunăre, traducând din bulgară în română toate variantele baladei și legendei (peste 250) legate de acest mit, începând cu cele culese din Macedonia de marele cărturar bulgar Mihail Arnaudov, până la cele mai recente variante ale baladei culese în ultimii ani de prof. Todor Mollov, împreună cu studenți de la Universitatea din Veliko Târnovo. Am inclus ca anexă, în două coloane, un set complet al baladei bulgare în cercetarea mea de câteva sute de pagini.
Foarte interesant! Să nu uităm, totuși, de unde ați pornit…
Istoria este foarte lungă. Ar fi început în iunie 1990. După evenimentele din Piața Universității din București, am plecat imediat la Sofia pentru câteva zile. Nu visam la Paris, la Europa de Vest. Eram îndrăgostit de Bulgaria, de Balcani. Mi-am petrecut copilăria în România cu televiziunea și radioul bulgăresc. La miezul nopții ascultam imnul Bulgariei. Anul trecut, în drum spre biserica Boiana cu o prietenă, am cântat imnul Bulgariei în taxi și taximetristul a izbucnit în lacrimi. Mi-a spus: „Domnule, mulți bulgari nu știu imnul. Este o rușine. Iar tu, care vii din România, știi imnul nostru”. Cum să nu-l știu? Când călătoream la liceu într-un oraș vecin, timp de aproape o oră în fiecare dimineață, ascultam folclorul bulgar difuzat la radioul național bulgar. Am trăit cu Bulgaria în suflet. În prima mea călătorie în străinătate după căderea frontierelor, în ianuarie 1990, am mers la Veliko Târnovo. Am urcat pe dealul Țareveț, unde am fost uimit de frescele lui Teofan Sokerov din Catedrala Patriarhală reconstruită “Sf. Înălțare”. Este într-adevăr un mare artist, dar este un păcat pentru acest loc sfânt, pentru eforturile de ridicare a templului sfânt… Am ajuns la Sofia în iunie 1990. Era noapte. Am mers pe jos de la gară până în centru. Studenții erau baricadați în universitate. M-au primit cu multă căldură. Pe străzi se auzea doar „anarhiști!”. Am fost prezent la sosirea muncitorilor cu tractoare în oraș. A fost mult mai pașnic decât la sosirea minerilor în București. La Sofia am fost în locuri dragi sufletului meu. În primul rând, la postul de radio de la care primeam zilnic știri din sudul Dunării, unde ascultam folclor bulgăresc. Am vizitat televiziunea, Vitoșa, am cumpărat discuri ale artiștilor preferați, cărți. Eram posedat de durerea Balcanilor, asupriți de otomani până în măduva oaselor. De aici a început totul…
Ați tradus din bulgară în română texte cu tematică ecleziastică. Cum sunt ele percepute de români?
Știți, majoritatea traducerilor din bulgară le-am publicat la o editură cu numele providențial de Sophia. Este cea mai mare editură de literatură religioasă din România. I-am făcut cunoscut românilor pe Sf. Ioan de Rila. [1] Până acum 15 ani nu era nimic tradus în limba română despre patronul spiritual al Bulgariei. De asemenea, am tradus majoritatea cărților celui mai mare scriitor spiritual bulgar contemporan – Arhim. Dr. Serafim (Alexiev)[2] Primele două cărți le-am tradus împreună cu un alt mare prieten al Bulgariei – traducătorul Valentin-Petre Lica. Evident că toate acestea erau ceva nou pentru români, pentru că teologia bulgară era foarte puțin cunoscută în România. Viețile Sf. Filoteea,[3] Sf. Nicolae cel Nou, patronul spiritual al Sofiei, Sf. Parascheva, Sf. Eftimie și Sf. Teodosie din Târnovo și mulți, mulți alții – câteva zeci – au fost o adevărată revelație pentru români. De exemplu, a devenit clar de ce Sf. Parascheva era înfățișată ca o regină în unele biserici din Moldova – acest lucru a fost mai bine înțeles din hagiografia ei, scrisă de Sf. Eftimie de Târnovo [4] Era o perplexitate care nu putea fi pe deplin lămurită decât de textul marelui ierarh, care până de curând nu fusese tradus în limba română. Să adaug că am tradus pentru prima dată din bulgara medie și corespondența Sf. Eftimie. Unele dintre traducerile mele sunt literatură spirituală, altele sunt destinate teologilor. Am tradus chiar și Istoria Bisericii Ortodoxe Bulgare[5] pentru uzul teologilor români (și nu numai). Vă asigur că a fost foarte bine primită la București. De asemenea, am publicat o carte despre Sf. Dimitrie de Basarbovo[6] cu date noi, necunoscute în România.
Ce alți autori bulgari intenționați să traduceți?
Vă voi ruga să-mi recomandați alți autori (râde). Din operele lui Arhim. Serafim (Alexiev) nu prea mai sunt multe de tradus. „Viețile sfinților din Târnovo”, opera marelui patriarh Eftimie de Târnovo, va fi publicată în curând în limba română. În prezent lucrez la un mic studiu, pe care sper să-l dezvolt în viitor, despre relațiile dintre Patriarhia și Mitropolia de Târnovo și Biserica din Valahia. Acest lucru necesită mult efort.
Cum vă simțiți când traduceți texte teologice ale clericilor bulgari?
Bulgaria are o mare cultură. Am fost la Pliska, la Preslav. Peste tot. Nu știu dacă știți, dar din 1990 încoace am scris peste 200 de articole și reportaje despre Bulgaria, despre bisericile și mănăstirile de aici, făcându-le cunoscute românilor. Le-am publicat în cea mai iubită publicație ortodoxă din România – revista Lumea Credinței, care are și acum un tiraj foarte mare, iar acum zece ani apărea în aproape 50 de mii de exemplare. Aceasta este modesta mea contribuție pentru Bulgaria.
Deci, ce poate simți un traducător care cunoaște atât de bine Ortodoxia bulgară și care vizitează regulat templul? Clericii bulgari sunt umili, scriu pertinent, trăiesc lucrurile în profunzime – cu toată ostilitatea vremurilor din timpul perioadei otomane și comuniste. Ortodoxia bulgară a rezistat în mod eroic. A fost, ca să spunem așa, în prima linie a frontului ortodox, dând atâția martiri pe care dorim să îi facem cunoscuți la nord de Dunăre.
Domnule Ciocioi, vă mulțumim pentru frumoasele cuvinte despre Patria noastră împărtășite cu cititorii noștri.
Și eu vă mulțumesc. Fie ca 2018 să fie un an mai bun, care să aducă roade salutare pentru dreapta credință în Bulgaria și România.
Notele de subsol și notele între paranteze îi aparțin preotului Kiril Sinev
[1] Sfântul Ioan de Rila, făcătorul de minuni. Viața, testamentul, acatistul; Minunile Sfântului Ioan de Rila.
[2] Viața preoteasă a mulțimii ortodoxe; Preotul mijlocitor între pământ și cer; Trăire preotească și înșelare; Rostul pătimirilor; Smerita cugetare. Tălcuire la Rugaciunea Sfântului Efrem Sirul; Răscumpărarea. Lucrare a iubirii și dreptății dumnezeiești; Viața preotesească: temeiuri, primejdii, trăiri mistice; Patericul Râului. Părintele Pavel înainte-văzătorul și alți nevoitori din veacul al XX-lea; Orthodoxia și ecumenismul; Dragostea. Tălcuire la rugaciunea Sfântului Efrem Sirul; Cea mai scurtă cale către rai. Nu judeca și nu vei fi judecat; Vrajba și împăcare; Izbăvirea de pacate. Tălcuire la rugaciunea Sfântului Efrem Sirul; Leacul uitat; Răbdarea. Tălcuire la rugaciunea Sfântului Efrem Sirul; Vederea păcatelor noastre. Tălcuire la rugaciunea Sfântului Efrem Sirul; Despre smerenie și mândrie; Curățirea. Tălcuire la rugaciunea sfântului Efrem Sirul; Tălcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul; Veșnicia, amară sau fericită – Viața de după moarte; Judecata de apoi. Viața de după moarte; Ce se întâmplă cu sufletul din ceasul morții până în ziua a 40-a. Viața de după moarte; Carte de căpătâi despre moarte și înviere. Viața de după moarte; Ceasurile de dinaintea plecării sufletului de pe pământ. Viața de după moarte; Calea rătăcirilor. Adevăr și minciună despre desculț de după moarte; Puterea și ajutorul sfinților – cu trei vieți inedite de sfinți: Sfântul Onufrie din Gabrovo Sfântul Gheorghe din Serdica Sfânta Zlata din Meglenia; Meşteşugul rugăciunii; Viaţa de după moarte; Viaţa Sfântului Boris Mihail de la Pliska cel întocmai cu Apostolii; Călăuza rugătorului ortodox. Piedici, ispite şi apropierea de Dumnezeu pe calea rugăciunii; Tâlcuirea Crezului; Darurile rugăciunii – de la ostenelile trecătoare la roadele cele veşnice; бел. прев.
[3] Viaţa Sfintei Filofteia de la Târnovo. Viaţa Sfântului Patriarh Eftimie de Târnovo.
[4] Sfântul Eftimie de Tarnovo, Viaţa Sfintei Cuvioase Parascheva.
[5] Istoria Bisericii Ortodoxe Bulgare – scurtă introducere, 2015.
[6] Sfântul Dimitrie cel Nou, patronul Bucureştilor, 2014.
Foto: Catedrala Alexander Nevsky din Sofia (sursă: Photo by Arjanne Holsappel: https://www.pexels.com/photo/the-st-alexander-nevsky-cathedral-in-bulgaria-8514532/)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
1 thought on “Dr. Gheorghiță Ciocioi: Am visat la Sofia, nu la Paris ”