Interviu cu directorul executiv al Camerei Transportatorilor Rutieri din Bulgaria despre ideea unui mini-Schengen bulgaro-românesc, susținută de Camera
Vladimir Mitev
Directorul executiv al Camerei Transportatorilor Rutieri din Bulgaria vorbește pentru Podul Prieteniei despre beneficiile pe care le-ar aduce realizarea unui mini-Schengen bulgaro-român, despre temeiurile și procedurile legale pentru introducerea acestuia, precum și despre relațiile Camerei cu politicienii și instituțiile bulgare și europene pe această temă.
La 13 decembrie 2022, Camera Transportatorilor Rutieri din Bulgaria a cerut eliminarea controalelor la frontiera dintre Bulgaria și România, după ce Uniunea Transportatorilor Rutieri din România solicitase același lucru cu o zi mai devreme. Secretarul general al organizației române, Radu Dinescu, a acordat deja un interviu pe această temă pentru blogul „Podul Prieteniei”.
Dle Dimitrov, organizația dvs. a cerut eliminarea controalelor la granița dintre Bulgaria și România. Ce au de pierdut membrii organizației dvs. dacă au acest control și ce au de câștigat dacă nu îl au?
Sincer să fiu, noi cerem de ani de zile ca traficul la granița dintre Bulgaria și România să fie ușurat, iar măsurile nu sunt legate doar de intrarea în Schengen. Crearea unui mini-Schengen este doar o parte a măsurilor, care sunt de mai multe feluri. În prezent, un număr extrem de mare de controale sunt concentrate la acest punct de trecere a frontierei. Marea majoritate a acestor controale sunt complet inutile.
M-ați întrebat despre pierderile transportatorilor. O parte dintre acestea sunt măsurabile, dar altele nu sunt. Putem spune cu certitudine că pierderea pe zi a unui transportator care își are camionul și șoferul la frontieră este de cel puțin 200 de euro. Unii colegi spun chiar 200 de euro net, ceea ce înseamnă aproximativ 240 de euro gross și este o cifră foarte realistă în această direcție. Putem evalua aceste daune.
Pierderile inestimabile sunt că avem șoferi de camion care lucrează în condiții de muncă absolut inacceptabile, care nu beneficiază de cele mai elementare condiții de igienă și salubritate la trecerea frontierei. Așteptarea autovehiculelor pe carosabil, așa cum se întâmplă pe partea bulgară și pe partea română, creează o premisă mare pentru accidente de circulație, din păcate unele dintre ele mortale. Nu cu mult timp în urmă, acest lucru s-a întâmplat la Ruse. Am avut cazul Lesovo cu o coadă similară. Fie că este vorba de Vidin, Ruse sau de un alt punct de trecere a frontierei, unde camioanele stau la coadă pe banda din dreapta, este absolut inacceptabil.
În ceea ce privește Schengen, ceea ce s-a întâmplat a fost o adevărată bătaie de joc pentru mine, pentru că, practic, au spus: „Sunteți nimeni pentru noi, indiferent dacă vă calificați sau nu”, ”Vom lua pe oricine și oricând vom dori.”
Semnalul dat Bulgariei și României a fost admiterea Croației. Nu spun că nu îndeplinesc cerințele și că nu ar trebui să fie admiși, dar aderarea lor la Uniunea Europeană este într-o etapă ulterioară, după cum știm cu toții. Nu este prima dată când Bulgaria și România sunt împiedicate să adere la Schengen. Și aici intervine acum un alt factor: prin îndeplinirea tuturor cerințelor, prin respectarea valorilor europene și prin îndeplinirea cerințelor formale, Olandei, care a fost întotdeauna împotrivă, i se alătură brusc Austria, care ne-a susținut inițial. Dintr-o dată, nu ne mai sprijină. Ce s-a schimbat, ce s-a întâmplat?
Am trecut brusc de la a fi o țară sigură la a fi nesigură pentru ei? În partea austriacă s-a anunțat un traseu absolut ilogic al migranților: cum că au trecut prin Bulgaria, dar înainte de asta abia au intrat prin Italia. Doar că atunci când nu ești dorit într-un loc, este evident că nu ești dorit și cauți opțiuni pentru a rezolva problema.
Știți mult mai bine decât mine că această idee a unei frontiere deschise sau a desființării frontierei dintre Bulgaria și România nu este nouă. S-a discutat cu mult timp în urmă, poate cu mai mult de 10 ani în urmă. Corectați-mă dacă mă înșel!
Această idee a apărut pentru prima dată pe internet în jurul anului 2011 și a fost formulată de un român.
Este exact ceea ce trebuie și poate că a sosit momentul – în calitate de noi membri începători, este posibil să avem încă argumente pentru a nu adera la Schengen în acest moment. Nici nu văd vreun motiv obiectiv pentru care să nu fim deja membri ai spațiului Schengen. În ultimii ani, a existat o atitudine orientată, nu numai din partea Schengen, ci și din partea întregii Uniuni Europene, în special în ceea ce privește transportul rutier, pe care au exprimat-o în Pachetul de mobilitate. Sunt texte juridice nebunești și am văzut că în timpul virusului corona nu funcționează. În acest moment, un număr mare de țări se întreabă cum să pună în aplicare aceste texte. Dar, vedeți, pentru că șoferii erau sclavi albi, vom face obligatoriu ca ei să meargă acasă pe adresa de domiciliu. Bine, dacă așa stau lucrurile, de ce adăugăm la următorul punct că nu era obligatoriu să le ridicăm la adresa lor, ci puteau fi ridicate și la sediul social al companiei de către companiile germane din Germania? Dar pe cele bulgărești le vedeți doar în Bulgaria, pentru că sunt șoferi bulgari. Iar germanii, dacă au șoferi bulgari, îi vor colecta în baza lor.
Vedem o ipocrizie similară în ceea ce privește Schengen. Faceți parte din familia europeană. Acum vom deschide magazine germane și magazine alimentare în Bulgaria. Nu știți cât de repede se întâmplă procedurile acolo? O cameră de afaceri a intrat atât în România, cât și în Bulgaria. Acum vedem apeluri la boicotarea acestor întreprinderi, atât austriece, cât și olandeze. Ne-am deschis piețele, data viitoare când vor trebui să facă acest lucru, acest lucru de a putea oferi în mod special pentru transport niște condiții mai competitive, de a putea traversa liber aceste frontiere, dintr-o dată șoferii ar putea să fie în continuare sclavi albi. Dar altfel, când vine vorba de Pachetul de mobilitate și de măsurile protecționiste împotriva transportatorilor din Europa de Est, vedeți, noi suntem cei mai mari deținători de sclavi în opinia lor.
Ei bine, aveți vreo idee cine ar putea pune în aplicare această abolire a frontierei? Ar trebui să se facă la nivelul Bulgariei și al României sau la nivel european? Care este procedura? Care sunt temeiurile juridice pentru acest lucru?
Sincer să fiu, consultările pe care le-am făcut, atât cu avocații noștri, cu care lucrăm, cât și cu funcționarii publici cu care avem de-a face în orice caz în ceea ce privește transportul, arată că acest acord ar trebui să fie între Bulgaria și România. Am cerut ca acest lucru să aibă loc și, deoarece a existat o îndoială dacă, la nivel pur european, deoarece suntem state membre ale Uniunii Europene, este nevoie de o autorizație suplimentară din partea Comisiei Europene pentru ca acest lucru să se întâmple. Sper ca în câteva zile să am un aviz din partea avocaților noștri în această privință. Am adus deja la cunoștința instituțiilor această propunere a noastră, a cărei scânteie a fost aprinsă de colegii noștri români. Nu sunt sigur că, sub un guvern interimar, Bulgaria poate și ar trebui să facă acest pas, dar sub un posibil guvern normal, cred că acesta va fi cu siguranță unul dintre primele lucruri pe care le vom aduce în atenție.
Ce fel de reacții primiți din partea politicienilor bulgari, europeni, de exemplu europarlamentari care sunt din Bulgaria?
Ca să fiu sincer, în ceea ce privește deputații europeni care sunt membri bulgari ai Parlamentului European, am avut o întâlnire pe 19 decembrie 2022 cu unii dintre ei. I-am informat cu privire la propunerea noastră. Așadar, așteptăm să auzim opinia lor pe această temă. Cum să spun, am sentimentul că există încă o atitudine puțin ironică față de această idee. Cu un zâmbet, ca și cum ar fi ceva nu destul de serios. Deși dorința noastră cu cazuri specifice și sugestii este complet și absolut serioasă. Când nu ești dorit într-un loc, evident că nu ești dorit și pur și simplu nu te duci. Așa că faci lucruri pentru a-ți atenua problemele fără să ți se permită să intri în comunitatea mai mare.
Când va veni momentul în care ne vor căuta pentru a ni se alătura, vom avea ocazia să luăm această decizie. Acum, întrebarea care se pune aici este în ce măsură acțiunile părții române și bulgare vor fi sincronizate. Aceasta este o altă preocupare a noastră. În România, din câte știu eu, există o opinie cum că ar trebui să fie separate candidaturile Bulgariei și României, adică România să fie votată separat, pentru că astfel Bucureștiul ar avea mai multe șanse de aderare. În orice caz, există o discuție foarte serioasă la nivel interguvernamental în această direcție. Toate aceste lucruri care trebuie clarificate între Bulgaria și România, dar acest lucru nu se poate întâmpla cu un guvern care are un orizont de două-trei luni, pentru că nu cred că în două sau trei luni se pot face pașii necesari pentru a face acest lucru. Chiar acum trebuie să vorbim despre asta. Trebuie să discutăm acest subiect. Argumentele pro și contra trebuie să fie discutate în domeniul public, pentru că, inevitabil, există cu siguranță argumente pro și contra. Trebuie să se ia o decizie motivată pentru care publicul să fie pregătit. Iar politicienii pur și simplu nu au de ales decât să o accepte ca prioritate.
În opinia dumneavoastră, care sunt avantajele și dezavantajele ideii de mini-Schengen între Bulgaria și România?
Partea bună este că, în ceea ce privește această frontieră, obținem aproape toate punctele pozitive ale spațiului Schengen, ca să nu spunem chiar toate: eliminăm vehiculele grele de marfă care așteaptă în prezent zile întregi între Bulgaria și România, ușurăm viața bulgarilor, românilor și a tuturor transportatorilor și șoferilor care circulă de-a lungul acestei destinații – așa cum ar trebui să fie. Libera circulație a persoanelor nu este, de asemenea, o ușurare minoră. Oare avantajele sunt de necontestat? Nu pot spune că vom avea toate avantajele spațiului Schengen, pentru că acesta acoperă un teritoriu considerabil, nu doar Bulgaria și România.
În ceea ce privește dezavantajele, ar trebui să subliniem faptul că, dacă va fi interpretată în acest mod, nu numai de austrieci, de olandezi, ci și de alte țări, poate că ne va îndepărta cu un pas de a fi acceptați în Schengen. Vedem acest lucru ca pe un posibil risc, dar, la urma urmei, oricum, în prezent nutrim unele speranțe, care se pare că nu se vor materializa și suntem din nou respinși din Schengen. Așadar, cred că riscul este moderat și merită.
Bine, și să terminăm cu asta. Au Bulgaria și România, individual, mai multe șanse pentru Schengen sau într-o cooperare intensivă?
Este clar că preocuparea unora dintre aceste țări sunt migranții în cauză. Nu este o coincidență faptul că avem zicala „divide et impera”. Timp de mulți ani, așa a fost condusă lumea și, probabil, încă mai este condusă în anumite locuri. În orice caz, dacă această idee va avea succes, așa cum se întâmplă în prezent, vor exista multe încercări de a separa Bulgaria de România. Acestea fiind spuse, trebuie să se ia o decizie la nivel guvernamental și să fie urmată. Pentru mine, ambele țări trebuie să continue împreună, deoarece, acceptând una și nu cealaltă, „obiectivul” este din nou atins în termeni de ipocrizie, divizare etc. În fond, vorbim despre o piață unică, o uniune unică. O monedă pentru fiecare țară, dacă vreți. În acest caz particular, cred că guvernele bulgar și român ar trebui să continue să lucreze împreună, nu numai pentru că vor avea șanse mai bune în viitor, dar vor avea și șanse mai bune în a-și apăra pozițiile în viitor, nu numai pentru aderarea la Schengen.
Foto: Dimităr Dimitrova (sursă: Camera Transportatorilor Rutieri din Bulgaria)
Citește în limba engleză!
Citește în limba bulgară!
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
