România este pregătită pentru orice rezultat al războiului din Ucraina

Aceasta este varianta în limba română a transcrierii comentariului lui Vladimir Mitev despre atitudinea României față de războiul din Ucraina la un an de la începerea acestuia. Acesta a fost difuzat în dimineața zilei de 24 februarie 2023 în cadrul emisiunii Ziua noastră a programului Hristo Botev de la Radioul Național Bulgar.

România întâmpină aniversarea începutului invaziei rusești în Ucraina cu neliniște și îngrijorare față de ceea ce se întâmplă la est de granițele sale, dar și cu controverse interne, poate neașteptate, pe diverse teme. Bucureștiul este, desigur, un pilon NATO în regiune și se coordonează intens cu aliații săi occidentali, dar și cu țările pro-occidentale din Marea Neagră, precum Republica Moldova, Ucraina și Georgia, astfel încât regiunea să poată răspunde provocărilor de securitate reprezentate de Rusia. Mai mult, sub conducerea președintelui și etnicului german Klaus Iohannis, aflat la putere din 2015, a avut loc o reorientare mai semnificativă a politicii externe românești spre interacțiunea cu țările europene, ancorată de investițiile străine mari din Europa de Vest. În ultimii ani, România a mizat pe un Occident unit în politica sa externă și a încercat să își încadreze interesele sale regionale – de exemplu, în ceea ce privește Republica Moldova și Parteneriatul Estic – într-un cadru european, astfel încât Bucureștiul să se impună ca un subcontractant regional al politicii occidentale în regiune.

Cu toate acestea, în societatea românească se simte că, în ultima vreme, așa-numitul “curent suveranist” capătă tot mai multă forță. Este o tendință politică care privește cu suspiciune Occidentul liberal, vede România ca pe o colonie a capitalului occidental și cere politicienilor români să ducă o politică externă mai apropiată de interesele naționale românești – de exemplu, în ceea ce privește protejarea minorităților românești din străinătate, în ceea ce privește protejarea Bisericii Ortodoxe de invaziile așa-numitului “marxism cultural”. În timp ce elitele urbane liberale din România doresc ca țara să fie solidară cu capitalele și elitele occidentale pe baza unor valori comune, suveraniștii caută solidaritatea cu popoarele de la periferia Occidentului, astfel că apar diviziuni și contradicții în societatea românească.

Este exact ceea ce se poate observa în atitudinea României față de Ucraina în ultimul an. România a jucat un rol important în sprijinirea Ucrainei sub toate formele – pentru livrările de arme, pentru coordonarea în cadrul NATO, inclusiv în formatul B9 care a avut loc săptămâna aceasta la Varșovia, pentru sprijinul acordat refugiaților ucraineni și așa mai departe. România a ajutat la transportul grâului ucrainean prin portul său din Constanța și a fost descrisă de oficialii ucraineni ca un prieten sincer.

Președintele României, Klaus Iohannis, a vizitat Kievul în vara anului 2022, împreună cu liderii Germaniei, Franței și Italiei, trei dintre țările cu cele mai mari investiții străine în România. Acesta a fost un semn că România își localizează politica față de Ucraina mai mult în vectorul european, în timp ce Polonia a demonstrat clar că își leagă politica față de Ucraina de Marea Britanie. Cele două abordări – cea atlantică, mai mult legată de apărare și securitate, urmată de Polonia și cea europeană, mai mult legată de economie, urmată de România – sunt considerate de unii ca fiind concurente, dar pot fi văzute și ca fiind complementare – ca două brațe ale Occidentului care acționează în mod concertat. 

Cu toate acestea, relația României cu Ucraina este mai complexă, iar această complexitate provine din rolul tendinței suveraniste în politica românească. De ani de zile, România are dispute cu Ucraina în legătură cu minoritatea română de pe teritoriul său, care este percepută la București ca fiind privată de suficiente drepturi. În urmă cu doar câteva zile, a izbucnit și un scandal legat de acțiunile Ucrainei de adâncire a unuia dintre brațele Deltei Dunării – numit Bîstroe. Ucraina vrea să facă acest canal navigabil, pentru a putea exporta cereale pe el. România se opune de ani de zile unei astfel de acțiuni, invocând motive de mediu și de altă natură. O serie de analiști români de politică externă subliniază că există tendințe anti-ucrainene în România, pe care le leagă de probleme bilaterale nerezolvate sau de competiția pentru poziția de putere euroatlantică de frunte pe flancul estic al NATO. 

Elita politică pro-occidentală din România vede un interes în deplasarea centrului de greutate în Europa spre est și, prin urmare, frontiera Occidentului să fie granița estică a Ucrainei. Dar, după cum subliniază analiști precum expertul în relații internaționale Armand Goșu, perspectiva unei victorii ucrainene în războiul din Ucraina nu generează prea mult entuziasm la București. 

Astfel, se pare că politica românească, precum și politica multor țări din Europa de Sud-Est, ține cont de necesitatea unui echilibru precis între diferitele interese interne și externe. Un factor important în acest sens este sprijinul acordat celei de-a doua țări vorbitoare de limbă română din regiune, Republica Moldova. Președintele pro-european al Republicii Moldova, Maia Sandu, care este cetățean român, a anunțat recent că există un plan rusesc de destabilizare a țării sale și s-a adresat partenerilor săi occidentali pentru sprijin. Maia Sandu s-a întâlnit cu președintele României, Klaus Iohannis, la 23 februarie anul acesta, iar întâlnirea lor a confirmat tocmai angajamentul românesc față de securitatea și perspectiva europeană a Republicii Moldova. 

Bucureștiul oferă finanțare pentru Republica Moldova prin intermediul așa-numitei Platforme Moldova, care este o inițiativă comună a Germaniei, Franței și României. România a fost cea care a sprijinit Republica Moldova cu livrări de energie electrică și gaze naturale, inclusiv gaze care trec prin Bulgaria prin interconectorul cu Grecia, atunci când Moldova a fost cufundată într-o criză energetică cauzată de războiul din Ucraina în toamna anului trecut. 

Dar chiar și în ceea ce privește Republica Moldova, politica românească are o tendință suveranistă. George Simion, liderul partidului Alianța pentru Unitatea Românilor, a treia forță politică, susținută în acest moment de aproximativ 15% din alegători, a cerut ca toate ajutoarele pentru Republica Moldova să fie oprite la sfârșitul anului 2022. Partidul său reprezintă politic în România alegătorii care sunt moldoveni deveniți cetățeni români. Dar partidul său este un rival al partidului PAS al Maiei Sandu. 

În concluzie, politica românească față de Ucraina și Republica Moldova este de așa natură încât elita politică românească este pregătită pentru diferite finaluri ale războiului declanșat de Rusia. România este o țară cu investiții străine semnificative – peste 110 miliarde de euro până la sfârșitul anului 2022 – și cea mai mare parte a acestora sunt vest-europene. Elita de securitate a României este strâns integrată în NATO, iar rolul țării în cadrul alianței poate fi judecat prin faptul că secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, este român. Cu toate acestea, România pare să se pregătească și pentru scenariul în care Rusia, sau Sudul global în general, își sporește ponderea în lume sau în regiune după încheierea războiului din Ucraina. Această perspectivă complexă a României asupra regiunii și asupra relațiilor internaționale este cea care merită o analiză mai aprofundată în Bulgaria, unde percepțiile asupra României și a românilor sunt adesea schematice.

Foto: Palatul Victoria este sediul guvernului român (sursă: gov.ro)

Abonați-vă la canalul din YouTube al Cross-border Talks! Urmăriți pagina de Facebook și Twitter a mediei! Cross-border Talks are și un canal în Telegram!