Vladimir Mitev
Podul Prieteniei a discutat cu secretarul general al Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) despre o posibilă reacție la noul veto la intrarea Bulgariei și României în spațiul Schengen, despre ideea unui mini-spațiu Schengen bulgaro-român și despre baza juridică a acestuia. Discuția a avut loc în marja conferinței „Europa Unită – o cale spre securitate economică și integrare durabilă”, care a avut loc la 23 noiembrie la Ruse.
Domnule Dinescu, suntem la o mică distanță de la votul pentru aderarea României și Bulgariei la Schengen. Sunt diferite semne care sugerează că ar putea fi un vot negativ din nou. Cum ar putea răspunde partea românească, inclusiv UNTRR? Ce acțiuni pot fi luate dacă este un nou vot negativ care lovește interesele economice ale românilor și ale afacerilor românești?
Așa cum am mai spus și la discuția noastră de la finalul anului trecut, când am primit primul ”nu”, atunci când aveam așteptări destul de mari pentru a fi acceptați în Schengen, atât noi, din România, cât și bulgarii și cetățenii Bulgariei, cred că de data aceasta trebuie să ne menținem optimismul și să încercăm să avem discuții cât mai apropiate, în special cu țările care au avut votul negativ împotriva României și Bulgariei, vorbind de Austria și Olanda. Astfel încât, în măsura în care solicitările lor sunt dovedite și justificate ca venind din membrii de bună credință ai acelorași club Uniunea Europeană, care ar trebui să se extindă și pe zona de Schengen către România și Bulgaria, ca să poată să exploateze întregul potențial al Uniunii Europene cu toate țările membre și în Schengen. Vorbim foarte mult de costuri suplimentare pe care le înregistrăm atât noi, ca și agenți economici, cetățeni ai celor două țări, dar și cetățenii Uniunii Europene care cumpără servicii și bunuri din produse în România și Bulgaria și care trebuie să plătească prețuri suplimentare pentru faptul că aceste mărfuri nu circulă suficient de rapid Între țările noastre și UE. Deci, în contextul ăsta, cred că dacă cele două țări, Austria și Olanda, au identificat niște probleme de natură tehnică foarte clare, ca membri de bună credință ai acelorași club, cred că ar trebui să împărtășească aceste probleme și soluții posibile cu autoritățile din România și din Bulgaria ca să ne ajute să le depășim într un interval de timp cât mai scurt și ca să descătușează acest potențial al UE cu toate statele membre și în zona Schengen, pentru că, într adevăr va fi o creștere semnificativă a Produsului Intern Brut atât pentru România și Bulgaria, dar cât și pentru celelalte țări din UE, când lucrurile vor merge mai armonizat între între noi, așa cum am zis și anul trecut, în decembrie.
Nici România, nici Bulgaria, niciuna dintre țări nu are altă cale. Adică, ne place sau nu ne place, suntem membri în UE. Am început acest proces împreună și cred că trebuie să îl continuăm până când vom deveni și ne vom integra și în spațiul Schengen. Într-adevăr, este frustrant când nu am fost acceptați la un moment după un moment de după o perioadă de așteptare îndelungată, că din 2011 am fi avut posibilitatea să devenim membri, chiar dacă noi am devenit membri ai UE. Membri ai Schengen, tehnic, era posibil să devenim în 2011, vedem că au trecut 12 ani și nu suntem acolo și sigur că asta generează o frustrare pentru cetățenii ambelor ambelor țări.
Ce pot să spun este că avem colegi din Austria, din zona de transport rutier… Președintele organizației din Austria de transport rutier este foarte interesat de extinderea Schengen și chiar au propus măsuri și ei au discutat cu guvernul austriac pentru a considera extinderea spațiului Schengen tocmai exact pentru a exploata la maxim potențialul țărilor UE care sunt membre și în Schengen. Și ne bucură că partea de industrie din Austria, operatorii economici sunt niște susținători ai celor două țări, României și Bulgariei pentru aderarea la Schengen. Este un semnal bun, având în vedere că problema se rezumă la voință politică.
Dar ar fi fost mai tragic dacă mediul de afaceri din Austria nu ar fi sprijinit cele două țări. Mediul de afaceri din Austria sprijină cele două țări pentru a adera la Schengen și ăsta e un lucru foarte important și care îmi dă speranțe, sigur moderate și pentru votul din această.
La sfârșitul acestui an, în condițiile unei lipse a acceptării, așa cum ați spus dumneavoastră, dacă vom fi respinși din nou, înseamnă că trebuie să muncim mai mult și mai din greu pentru a încerca să soluționăm toate aceste probleme care ni se ridică de către Austria sau Olanda pentru a putea să intrăm în Schengen. Din păcate, ratarea acestui moment foarte probabil va duce la o întârziere de cel puțin un an, până la trei ani. Putem să ne trezim că după 2024, când sunt alegeri la nivel european și alegeri, de exemplu, în România sunt alegeri pentru tot – locale, europene, parlamentare, președinte. În 2025, când problema va fi reluată, foarte probabil s-ar putea să primim niște teme de casă pentru a căror rezolvare vom avea nevoie de o perioadă de timp, de unu doi ani. Deci s-ar putea să ne extindem mai mult decât un an de zile, undeva spre doi-trei ani. Un semnal pozitiv ar putea să fie dat prin extinderea Schengen. Pe anumite segmente, de exemplu, transportul aerian să intre în Schengen. Ăsta ar fi un semnal: ”Ok. Nu suntem pregătiți noi, cei din Uniunea Europeana, să acceptăm că România și Bulgaria cu totul Schengen, fără nicio condiție, dar să avem o un acces în Schengen etapizat și, în primul rând să fie accesat, să fie acceptat partea de transport aerian, urmând să se extindă și la maritim fluvial și ulterior la terestru.” Probabil că e clar că transportul terestru, rutier și feroviar au cel mai mare volum de pasageri pe care îl schimbă cele două țări cu Uniunea Europeană. Trebuie să ne păstrăm un optimism moderat și trebuie să lucrăm împreună cât mai determinat pentru a ne atinge acest scop comun de a intra ambele țări în Schengen.
Acum un an, după votul pentru Schengen, Uniunea Națională a Transporturilor Rutiere din România a ieșit cu această idee de mini-Schengen româno-bulgar. Cum priviți această idee un an mai târziu?
Sincer, noi credem foarte tare că noi, între România și Bulgaria, trebuie să continuăm, repet, demersurile pentru a adera la Schengen și până atunci să încercăm să ne facem viața mai ușoară unii altora aici, în regiune. Imaginați-vă că la votul de anul trecut, în decembrie 2023, Austria ar fi dat și Olanda ar fi dat un vot pozitiv. De la 1 ianuarie în acest an, noi am fi desființat controlul de la frontierele dintre România și Bulgaria. De ce nu putem să facem lucrul ăsta fără votul Austriei și al Olandei? Adică de ce nu aplicăm toate prevederile care ar fi care sunt valide în cadrul Convenției Schengen între noi, fără ca acea convenție să fie aplicată în mod oficial, să ne antrenăm, cum ar veni, pentru a vedea cum ar funcționa această convenție înainte ca ea să fie formalizată. Aș zice ca un test.
Cred că e foarte important lucrul ăsta. Să facilităm comerțul, să facilităm transportul, să reducem timpii de așteptare la frontiere. Sigur că aicea au mai fost niște mici sincope care pentru care avem anumite discuții spre rezolvare. Vorbim de acea parcare de aici, de centura orașului Ruse. Și vin și spun orice parcare pentru vehiculele comerciale la nivel european este binevenită, pentru că lipsesc peste 100.000 de locuri de parcare pentru șoferii profesioniști care au nevoie de parcări sigure, în care camioanele să nu fie atacate, să nu se fure din camion marfă sau după camion piese și așa mai departe. Deci parcări sigure, cu facilități pentru conducătorii auto, lucru care în aceste cerințe sunt îndeplinite și oferite și de această parcare de la Ruse are o funcționalitate suplimentară. Ea organizează și prioritizează camioanele pentru trecerea frontierei către România. Și acest lucru nu e rău, mai ales dacă acest sistem a fost extins și către celelalte parcări din Ruse. Dar câtă vreme a fost singura în care se întâmpla lucrul acesta, cred că ceilalți operatori de parcare de camioane din Ruse au fost dezavantajați din perspectiva concurenței.
Dar ajungem la partea de tarifare care este diferențiată după naționalitatea operatorilor sau după apartenența la diferite grupuri. Și aici astăzi am utilizat această oportunitate de a discuta cu primarul orașului Ruse, cu ministrul Transporturilor din Bulgaria și încercăm să găsim niște soluții pentru a elimina aceste umbre și a pune iarăși în valoare această investiție de parcare de care. industria transportului are nevoie, dar, în același timp, ca state membre în Uniunea Europeană, nu putem să aplicăm principii discriminatorii pe bază de naționalitate sau apartenență la diferite grupuri și cred că lucrul acesta, dacă reușim să l revizuim într-un mod rezonabil. Ar fi un mare beneficiu pentru toate părțile.
Cât de mult Bulgaria și România au dreptul legislativ, juridic să desființeze controlul pe graniță?
Sa stiti ca nu este ca la nivel european. Fiecare stat membru are libertatea să facă ce vrea la nivel național și, de asemenea, două state vecine membre în Uniunea Europeană au destul de multe drepturi în măsura în care ele agreează. Vă dau un exemplu simplu în Europa avem reglementări foarte stricte pentru dimensiunile camioanelor și vehiculelor în general. în statele nordice există acele vehicule lungi, modulare de 25 metri și de 60 de tone. Și Comisia Europeană niciodată nu a avut curajul să spună ”Da, extindem aceste dimensiuni la toate țările din Europa”, pentru că sunt destul de multe discuții contradictorii pe subiect. Pe de altă parte. Dacă Danemarca are aceste a acceptat aceste vehicule pe rețeaua rutieră, Suedia a acceptat aceste vehicule pe rețeaua rutieră, Danemarca și Suedia dacă au semnat un acord, aceste vehicule pot să circule între cele două state. E un exemplu, poate tehnic sau banal, prin care un lucru care nu este acceptat sau nu este generalizat la nivelul Uniunii Europene poate fi implementat de două state vecine dacă sunt în deplin acord asupra modului în care pot să facă acest lucru. De exemplu, Germania nu acceptă aceste vehicule decât pe niște coridoare ca exemplu nu există și alte țări nu le acceptă deloc. Dacă sunt, le consideră agabaritice și trebuie să plătesc niște tarife de autorizare corespunzătoare.
Deci cred că dacă există o voință politică întotdeauna există și o cale și cred că politicienii n ambele țări ar trebui să se uite la interesul comun al României și al Bulgariei și al interesului cetățenilor lor, mai mult decât la niște interese uneori foarte personale sau să zic, foarte înguste. Toată lumea ar trebui mediu politic în ambele țări se uită la poza mare și la cât de mult am avea de câștigat dacă ei, ca și politicieni din aceste două țări, ar lucra în mod real împreună pentru beneficiul cetățenilor și economiilor celor două țări. Cred că în mod real am putea să împingem lucrurile mai departe, dar încă trebuie să menționăm că unele autorități sau unii politicieni profită de anumite situații delicate. Adică știm foarte bine că unii se bucură când sunt cozi la frontieră pentru că mai se bucură de niște mici bacșișuri sau cum să le zicem lubrifiere și așa mai departe. Credem că genul ăsta de interese trebuie șterse. Trebuie dată la o parte și văzută poza mare pentru cetățenii și economiile celor două țări, ca să putem cu real să ne focusăm pe lucrurile mari și să aderăm la Schengen împreună.
Foto: Radu Dinescu (sursă: Radu Dinescu)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
