Lidia Moise: PIB-ul românesc a crescut uriaș, dar nu a existat un model de creștere pe fondul investițiilor străine

Interviu cu ziarista economică română despre aspecte diferite ale modelului românesc de dezvoltare economică: atragerea investițiilor străine, restartarea permanentă a impozitelor, contradicția între capital străin și capital autohton, semnificația Planului Național de Redresare și Reziliență, dezvoltarea Bursei de Valori București și colaborarea economică regională cu țările din Europa Centrală.

Interviu a fost realizat în ziua de 30 martie 2023. 

Doamna Moise, conform ultimelor statistici Eurostat, PIB-ul pe locuitor rumânesc depășește pe el greșesc și cel croat, apropiindu-se de cel din Ungaria, Portugalia și Spania. Care sunt explicațiile pentru această creștere bruscă a PIB ului românesc și în ce măsură această creștere este resimțită de toată populația. România este una dintre țările cu cele mai mici venituri bugetare ca procent din PIB în Uniunea Europeană și există inegalitate dintre diferitele regiuni ale țării…

Da, foarte interesantă întrebare și mă gândesc acum că una dintre explicațiile acestei creșteri a Produsului Intern Brut al României este finanțarea europeană. De la intrarea în Uniunea Europeană -o istorie de 16 ani -România a absorbit 80 de miliarde de euro și a contribuit cu 26 de miliarde de euro. Și asta a însemnat un plus de 53 de miliarde de euro, care sunt bani care au intrat în România și lucrul ăsta s-a văzut în PIB-ul României.

De exemplu, în anul 2000, PIB-ul României era undeva la 37 de miliarde de dolari (40 miliarde de euro). Acum, PIB-ul României este categoric mult mai mare, de 286 miliarde euro, și acest salt a fost posibil și datorită banilor europeni, datorită modificărilor care s-au făcut în maniera în care economia era reglementată, s-au dereglementat anumite domenii, s-au reglementat altele.  S-a deschis o piață pentru produsele românești și nu trebuie să uităm și impactul extrem de important al investițiilor străine directe, pentru că din pricina inflației foarte mari pe care România a cunoscut-o în post-comunism creditarea, mai ales pentru companiile mici și mijlocii, a fost aproape interzisă și, ca atare, acestea nu s-au putut dezvolta ca să susțină economia. Pentru că știm foarte bine că importanța firmelor mici și mijlocii în toate economiile europene și din lume chiar, este foarte mare. Investițiile străine directe au stimulat și ele dezvoltarea economiei românești, orientându-se către acele domenii care aveau o piață de desfacere atât internă, cât și externă.

Nu în ultimul rând, trebuie spus că a crescut puterea de cumpărare a românilor. Din nou, reamintesc cât de mic era salariul în România anilor 2000 înainte de aderarea la Uniunea Europeană. Este incredibil, dar în anul 2000, pe când noi eram milionari în lei, înainte de reforma monetară, salariul mediu era, dacă-mi amintesc eu bine, de  2.130.000, aproximativ. Asta era echivalentul a 130 de euro în epoca. Ei bine, anul trecut salariul mediu net, deci cel pe care îl primește în mână un român care muncește, este de 880 de euro, aproape 4.400 de lei.

Această creștere constantă a salariului a stimulat și investiția în România. S-a  investit foarte mult. Din păcate, această creștere a puterii de cumpărare nu a fost acompaniată și de o creștere a producției de bunuri de consum acceptate de populație și consumate de populație. Și, ca atare, asistăm în România la o problemă economică, și anume la un deficit al contului curent mare, provocat de importurile întotdeauna mult mai mari decât exporturile. În principal importurile de mărfuri de consum. Deci, acest câștig poate influența și o vulnerabilitate generală a economiei românești.

România poate că reușește cumva să echilibreze, parțial cel puțin, acest deficit al contului curent, prin mai multe investiții străine. La sfârșitul anului 2022, România a atras investiții străine de 110 de miliarde de euro, predominant din Europa de Vest. Cum a reușit România să atragă investiții străine și ce avantaje și dezavantaje are modelul ei de dezvoltare bazat pe investiții străine?

N-aș spune că modelul de dezvoltare al României este bazat pe investiții străine, pentru că nu cred că am avut un model de dezvoltare. Dacă am fi avut un model de dezvoltare, acesta ar fi trebuit să se bazeze pe investițiile în infrastructură și în energie. Cunoscut fiind faptul că România are un potențial imens în energie, descoperit încă de la finalul secolului al XIX-lea, când România (nu-i așa?) extrăgea petrol,  și care este destul de ignorat. În acest moment nu se fac investiții suficiente, semnificative în energie.  În ce privește investiții străine în valoare de 110 miliarde de euro, am avut o discuție mai devreme – aceasta este, dacă vreți, perspectiva Băncii Naționale a României. Statistica Băncii  Naționale adună nu doar investițiile străine directe, cele în capitalul firmelor, ci și creditele intragrup,  banii pe care companiile străine deja existente în România îi împrumută de la compania mamă. Sigur că aceste împrumuturi au tot un efect asupra investițiilor, au un efect asupra rezistenței companiilor respective. De pildă pot trece,  mai ales la începutul investiției, printr-o perioadă dificilă, când nu au profit suficient, când nu pot să își acopere cheltuielile curente și atunci aceste credite sunt utile. Numai că acești bani trebuie dați înapoi. Dacă ne uităm cum se spune în matematică, în valoare absolută, constatăm că la finalul anului 2022, capitalul investit strict de străini în firmele lor din România cumula 52 de miliarde de euro, deci undeva la jumătate.

Oricum, sunt investiții destul de susținute și interesante. Însă, dacă ne comparăm cu celelalte state din Europa Centrală și de Est, cu Ungaria, cu Polonia, investițiile românești nu sunt suficiente. Nu am reușit să atragem foarte mult investiții străine, așa cum ar fi meritat economia română, pentru că și aici este o competiție. Deci aș spune că pentru țările noastre investițiile străine directe au prezentat mai multe avantaje, mai ales cele făcute de companiile mari, care au avut forța de a construi ceva, de a prelua industrii sau obiective industriale, de a le întreține și de a le dezvolta. În primul rând, vă dau exemplul industriei auto, care este destul de dezvoltată în România și care este controlată, dacă vreți, de companii străine care au investit în România. Această industrie participă în jur de 40-45% la exporturile României. Deci ne ajută extraordinar de mult, pentru că dacă nu am avea exporturi, atunci importurile ar sufoca pur și simplu contul curent al României și am avea mari probleme de menținere al unei monede stabile în acest context. Pe urmă, investițiile străine directe, mai ales cele mari, au asigurat o creștere a salariilor, investitorii au fost capabili să ridice nivelul de salarizare al angajaților, au plătit la timp taxele către bugetele statului, deci nu există întârzieri de livrare a obligațiilor față de bugetul statului de către companiile străine, mai ales de către cele mari. Nu vorbesc aici de companiile mici, vorbesc de cele importante, care produc foarte mult, care contează, care au investit mult, spre deosebire de unele companii românești, chiar mari, care de-a lungul timpului au avut probleme și au avut mari obligații restante față de companii de stat. Vă dau un singur exemplu. De pildă, Petromidia atunci când a fost privatizată, avea datorii față de bugetele statului în valoare  de 600 de milioane de dolari. Petromidia, gestionată de investitori, nu a mai produs aceste datorii. Deci e o problemă, după părerea mea, care trebuie privită cu luciditate. Aceasta a investițiilor străine. Și ele trebuie acceptate și, dacă vreți, susținute, pentru că nu fac rău. Problema pe care o au toate statele este să-și echilibreze foarte bine reglementările, de așa manieră încât să câștige din aceste investiții, la fel cum câștigă și Franța, la fel cum câștigă și Marea Britanie sau Germania.

Guvernele românești din 2015 încoace resetează periodic diferite impozite, introducând cote reduse a TVA pentru alimente, taxă aproape zero pentru microintreprinderi, scutind unele categorii de IT-iști din plata taxelor. Care sunt rezultatele acestor politici fiscale active? În ce măsură e benefică și împuternicesc omul de rând?

Aici este într-adevăr o situație destul de interesantă. Toate aceste facilități fiscale au apărut în preajma alegerilor, deci au avut un impuls electoral foarte mare sau (n.r. politicienii) și-au dorit să asigure un impuls electoral. Mai puțin facilitățile fiscale pe care le primesc cei din IT, care sunt de mai vechi, datează de ceva mai mulți ani. Ele au fost instalate în momentul în care România avea nu avea cotă unică, ci avea impozit progresiv, iar cota de 40 la sută era aplicată peste un nivel destul de jos al veniturilor salariale. Și atunci s-a constatat o tendință a IT-iștilor din România – noi, ca și Bulgaria, avem o școală foarte bună de matematică și de informatică – de plecare din România masivă a tinerilor specializați în industria tehnologiei. Și din dorința de a îi reține aici, s-a ajuns la această situație în care au fost scutiți de impozitul pe venit, ca să li se creeze un avantaj pentru a rămâne acasă. Acest avantaj sigur că a funcționat într-o oarecare măsură. Însă probabil motivul pentru care au rămas acasă este că au venit în România mari companii de tehnologie și și au făcut hub-uri aici, mai degrabă decât acest avantaj fiscal, care acum s-a transformat într-o mică problemă, deoarece acum angajații din sectorul tehnologiei informației sunt cei mai bine plătiți. Sunt chiar mai bine plătiți decât cei din spațiul financiar, care, prin tradiție, erau campionii salariilor mari în România. Și se pune întrebarea în societate dacă este corect, mai ales acum, când lumea resimte foarte mult faptul că s-au mărit ratele la creditele bancare, că s a scumpit foarte mult energia. Și în aceste condiții, ideea că cel mai bine plătit grup de de profesionali din România este scutit de taxa pe impozit pare sfidător la adresa oamenilor, salariaților obișnuiți, fie că sunt IT, medici, ingineri sau instalatori. Deci e o chestiune care este dezbătută intens în mediul public românesc.

Însă tot din rațiuni electorale nu s-a oprit la IT chestiunea favorurilor fiscale. Angajații din construcții au fost și ei scutiți nu doar de impozitul pe venit, ci și contribuții sociale de asigurări. Aici din nou  este o problemă, pentru că nu este just față de restul angajaților din România. Dar, repet, acestea au fost chestiuni care au fost introduse cu un mare parfum electoral, ca să spun așa.

În esență, România încasează foarte puțin, extrem de puțini bani din taxe și impozite. Bugetul României are venituri foarte mici în raport cu Produsul Intern Brut. Unii spun că asta este din cauza cotei unice, alții arată și spre aceste avantaje fiscale acordate anumitor caste profesionale care distorsionează încasările. Deci, pe undeva nu e corect, spune logica economică, să nu impozitezi zona de venituri, zona profesională care are cele mai mari câștiguri. Asta e chiar aberant și, după părerea mea, asta este o părere personală, eu cred că pune o presiune foarte mare asupra cotei unice, asupra menținerii cotei unice, pentru că într-adevăr, momentul în care ai putea să să schimbi această situație și să revizuiești toată politica aceasta fiscală în chestiunea salariilor ar fi când ai abandonat cota unică.

Numai că această cotă unică este și ea responsabilă pentru creșterea veniturilor și pentru creșterea Produsului intern brut. A asigurat o stabilitate. Nu s-a putut însă remarca o stabilitate fiscală în general, în fiscalitatea din România. Au fost introduse, de exemplu, facilități fiscale pentru investițiile în energia verde. La un moment dat, acestea au fost retrase și au mai fost o serie de alte schimbări fiscale. Ca atare, privită de la distanță, fiscalitatea românească părea impredictibila. Deci, a fost o problemă de imagine a economiei românești, care semnala impredictibilitate.

Cu ani în urmă, capitalul național din România se plângea că ajutoarele de stat curg către capitalul străin și că capitalul străin din România este mai puternic decât capitalul autohton. Cum se schimbă acest echilibru odată cu învestirea guvernului Ciucă, care reunește forțele așa numite ori partide vechi, mai apropiate de capitalul autohton?

Sigur că ajutorul de stat a fost absorbit mai lesne de către companiile puternice. Mă refer aici la producătorii de automobile care au avut posibilitatea în 2020 în timpul pandemiei, de exemplu, să să obțină mai ușor ajutor de stat. Dar, banii ăștia îi vor da înapoi. Dar ajutor de stat a primit și o companie românească, BlueAir, o companie aviatică românească. Și această companie care a primit un ajutor de stat substanțial, nu a reușit să dea banii înapoi, a intrat în faliment și se pare că în momentul în care a primit acești bani se cam știa asta – banca care până la urmă i-a acordat acest credit cu inima îndoită avea serioase rezerve asupra abilității BlueAir de a se redresa. Deci aici lucrurile sunt foarte complicate. Nu pot spune că de ce îi dau cuiva și nu îi dau românilor. Uite că i-am dat românului și banii ăia s-au dus. Banii ar putea fi folosite de alte firme pentru a păstra locurile de muncă. Deci, în esență, atunci când un stat acordă un ajutor o face sigur și pentru compania respectivă, dar în principal pentru oamenii care sunt angajați în compania respectivă și pentru importanța pe care compania respectivă o are pentru economia sa. Deci, vă spuneam, când dirijezi ajutor de stat către industria auto, când știi cât este de importantă industria auto pentru economia românească, o faci pentru că, până la urmă, repet, îți vei și primi banii înapoi. Deci, aici este o discuție întreagă.

Însă în timpul guvernului condus de premierul Ciucă, al guvernării acesteia și chiar și înainte, am constatat că au început să creeze proiecte și programe și pentru companiile mici și mijlocii, deci au început, dacă vreți, o deschidere către firmele mici și mijlocii ale domeniului respectiv. Acum, pe de altă parte, ajutorul de stat foarte important, pe care l-a primit România, a fost destinat agriculturii. Deci nu poți să spui că l-au luat doar companiile străine, l-au luat  și agricultorii români. A fost domeniu care primit ajutoare de stat și nu trebuie să uităm că ajutorul de stat este un subiect monitorizat de Comisia Europeană. Deci aici trebuie să ai niște reglementări. E o întreagă birocrație, nu-i așa, specific europeană a acordării ajutorului de stat.

Cum România benefică de Planul Național de Redresare și reziliență? În ce măsură banii europenii sunt cei care alimentează mare construirii de drumuri și infrastructură în prezent? În ce măsură e vorba de considerentele de securitate legate de războiul din Ucraina?

Se folosesc bani europeni pentru infrastructură și pentru drumuri, însă dacă te uiți mai atent în componența PNRR-ului sunt bani pentru energia verde, foarte mulți bani pentru digitalizare, pentru transformare digitală și cred că România, că și Bulgaria, dacă se uită puțin aici, stăm ceva mai prost în toate analizele, pe competitivitate. Deci, și ar trebui să ne orientăm și către aceste domenii. Sigur că avem nevoie de infrastructură, pentru că nu am reușit să o punem la punct, numai că e posibil să trebuiască să ne grăbim să folosim bani și pentru dezvoltarea, pentru modernizarea economiilor noastre în opinia mea. Pentru că la capitolul inovare stăm destul de prost și inovarea nu poate să fie făcută decât cu investiții serioase în companiile din România și din Bulgaria. Mă refer aici la companiile din sănătate, care activează în industria medicamentelor și în IT în general, cel puțin de acolo ne așteptăm la o dezvoltare.

Bine. Bursa de Valori din București a reușit să-și mărești categoria acum ceva timp, atrăgând mai mult capital internațional și ajungând în prezent la o capitalizare de peste patru zeci de miliarde de euro. Cum dezvoltarea Bursei de Valori se încadrează în eforturile statului român de a dezvolta economia și capitalismul românesc.

Eu cred că cel mai bun indicator al eforturilor pe care statul român le face pentru dezvoltarea pieței de capital (și aici o spun cu ironie) este listarea companiei Hidroelectrica la bursă, o listare amânată de ani de zile. Compania Hidroelectrica, dacă ar fi listată la bursă, ar reuși să impulsioneze activitatea bursieră din România. Din păcate, această această listare este amânată și în general. în România, bursa a fost prea târziu reînființată.

Polonia, cu care sigur ne comparăm, Polonia este dintre toate statele din Europa Centrală și de Est care au plecat din comunism în același moment, în blocstarturi  cu noi,  cu Bulgaria, cu Ungaria, a reușit să ajungă o țară dezvoltată și pentru că și a reînființat bursa, piața de capital în 1991. Și sediul ales a fost în fostul sediu al Comitetului Central. Și acesta a fost un semnal extraordinar. De ce a fost important? Pentru că și-a listat marile companii la bursă. Deci nu s-a mai pus problema ca statul să le întrețină. Nu. Au venit bani, au început să apară fondurile de investiții. Inițial, nu au fost polonezii cei care au investit cei mai mulți bani acolo, ci fondurile de investiții, fondurile străine. Au venit bani, au schimbat managementul, au deschis piețe, au impus reglementări, manieră nouă de lucru și, ca atare, au solidificat companiile și economia poloneză de așa manieră încât companiile poloneze fac investiții în străinătate. Noi nu avem, în afară de Petrom, o companie despre care se spune că face investiții în străinătat. Statul nu a acordat o atenție suficient de mare Bursei de Valori, îmi pare rău să spun, dar nu a făcut eforturi pentru dezvoltarea pieței de capital.

Să închidem din nou cu Polonia în recenta sa vizită premierul polonez Morawiecki a găzduit împreună cu președintele român Klaus Iohannis, un forum de afaceri. Polonezul Roman și i s a spus că schimbul comercial între cele două țări este de 11 miliarde de euro pentru anul 2022. În ce măsură vine momentul acum pentru o mai mare integrare de afaceri și comerț în regiunea Europei Centrale și de Sud-Est?

E greu de spus dacă ne vom îmbunătăți relațiile comerciale. Aceste schimburi totale de aproape 11 miliarde sunt, din păcate, în favoarea Poloniei, pentru că noi am exportat în valoare doar de vreo 3 miliarde și jumătate de euro și am importat de 7,5 miliarde de euro. Deci România are mult, mult de lucru pentru a reuși să echilibreze această balanță. România nu are, de exemplu, investiții în Polonia. Polonia este al 19-lea investitor, dar are peste 1500 de companii care au activități aici în România, care au investit vreo 330 milioane de euro. Deci, din punctul acesta de vedere, Polonia este cu un pas înainte. Dacă vorbește despre colaborare economică, vorbește probabil despre intensificarea (nu-i așa) a afacerilor ei în regiune.

Dar eu cred ca aici ideea este de formare a unui triunghi cum spunea premierul Morawiecki. El vorbea de un triunghi de colaborarea cu ucrainienii pentru pentru colaborare economică post-război cu Ucraina. Aici rămâne de văzut cum se va putea realiza această colaborare, însă eu cred că în acest moment, de fapt, în realitate, Polonia este într-o situație mult mai favorabilă. Cred că polonezii, ca și ungurii de altfel, ca și cehii, sunt într-o competiție mare pentru relocarea industrială din Asia – nu doar din China, ci în general din Asia, pentru că toate problemele care au fost pe fluxurile de transport, blocajele pe fluxul de transport din ultimii ani au dus la concluzia că e mai bine să facem investiții, să avem industria aici, în Europa, în apropiere. Și Polonia, v-am spus, Cehia și Ungaria sunt foarte interesate. Deci e timpul sigur să facem și parteneriate, dar să învățăm de la ei și să ne uităm să vedem ce fac ei și să intrăm și noi, și noi și bulgarii în această competiție de atragere a investițiilor europene către statele noastre.

Foto: Bucureștiul este un oraș foarte dinamic, datorită concentrației mari de capital străin și național (sursa: Pixabay, CC0)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici, iar aici este contul de la Substack.

About Author