Vesela Cerneva: Bulgaria și România ar trebui să se modernizeze cu sprijin vest-european

În prima parte a interviului, conversația se concentrează pe câteva contradicții care marchează politica în Europa de Sud-Est: între dinamica economică și securitate ca considerente directoare ale politicii externe, între capitalul internațional și cel național și între eurofili și suveraniști, între tehnocrați și populiști conservatori

Vesela Cerneva (sursă: Centrul pentru Strategii Liberale)

Vladimir Mitev

Contradicția dintre dinamica economică și securitate s-a manifestat după războiul din Ucraina. Este important ca Bulgaria și România să continue să-și modernizeze economiile prin contacte economice cu Europa Occidentală, a declarat Vessela Cerneva, de la Consiliul European pentru Relații Externe – Sofia, într-un interviu acordat blogului Podul Prieteniei.

În opinia Vesela Cerneva, oligarhizarea economiei bulgare determină atitudinea oamenilor față de tranziție. Ea este cea care creează inegalități și sentimentul că regulile nu se aplică tuturor. Tcherneva consideră că România, cu lupta sa anticorupție, a arătat că este posibil un mare impuls spre modernizarea sistemului politic. “Este revelator faptul că, în acest moment, încrederea în procuratura bulgară este foarte scăzută. Dacă putem vorbi de ocolirea acestei instituții, atunci fără îndoială, Parchetul European este văzut ca o astfel de alternativă”, este convinsă Cerneva.

Elita politică din Bulgaria pare de neschimbat din cauza influenței oligarhice asupra ei, spune ea. Acest lucru permite tot felul de interferențe externe nejustificate. Într-o stare de război informațional, mediul din Bulgaria este foarte susceptibil la influența rusă din cauza acestui fundal corupt. Atunci când nu există investiții străine în mass-media, când investitorii străini sunt tratați mai mult ca un corp străin, instituțiile bulgare creează un stat în stat și astfel interesele străine pot fi împinse cu ușurință, explică Vesela Cerneva.

Doamnă Cerneva, vă invit la o discuție despre Bulgaria și România într-un context geopolitic și o discuție care poate va examina concepte și contradicții prin care să gândim relațiile din regiunea noastră.

Aș dori să încep cu faptul că regiunea noastră – Bulgaria, România, Europa de Sud-Est – a atras multe investiții europene în ultimele două decenii. Aceasta este o sursă de dinamism economic de care țările noastre au cu siguranță nevoie. În același timp, însă, războiul din Ucraina consolidează un alt element în politica acestor două țări – securitatea. De ce le contrastez în acest fel? Poate că este oarecum ciudat că sunt opuse, dar dinamismul economic în general, cel puțin din punctul meu de vedere, este legat de o integrare a regiunii din afara Uniunii Europene în regiunea noastră. Și vedem că, în România, investițiile străine provin în principal din Germania, Franța și Italia – țări care, înainte de războiul din Ucraina, aveau relații bune cu Rusia, inclusiv de cooperare economică cu aceasta. Războiul din Ucraina a schimbat de fapt acest lucru și a forțat o ruptură a legăturilor economice puternice, de exemplu, în sectorul energetic cu Rusia. Vedem o contradicție între dinamica economică și securitate. Cum vedeți acest echilibru între dinamica economică și securitate în regiunea noastră? Cum s-a schimbat de la războiul din Ucraina?

Poate că am putea porni de la această contradicție – așa cum o numiți dumneavoastră – această tensiune între creșterea economică și considerentele de securitate. Ea a ieșit la iveală anul trecut, după începerea atacului rusesc în Ucraina și a ostilităților ulterioare. Ea nu s-a manifestat doar în regiunea noastră, ci s-a manifestat cu mult mai multă claritate în inima industrială a Europei, și anume în Germania. S-a desfășurat, de asemenea, în alte țări din Europa Centrală și de Vest. Adică, toate acele planuri pe care Europa le făcea pentru a-și baza creșterea economică pe energia ieftină a Rusiei s-au dovedit, de fapt, imposibil de pus în aplicare. În primul rând, deoarece, desigur, Gazprom a eliminat treptat livrările către Europa, cu excepția, de fapt, a… Turkish Stream, care continuă să funcționeze și parțial pe vechea conductă care trece prin Ucraina. Iar celălalt motiv important a fost că țările și-au dat seama că dependența de Rusia și, în general, dependența de un singur furnizor nu poate asigura o creștere susținută sau, cel puțin, această dependență a făcut țările foarte vulnerabile într-un mod în care nu au mai fost, probabil, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Creșterea economică europeană din ultimele șase sau șapte decenii a trebuit să fie regândită și. Aceasta este o transformare majoră.

Dacă ne întoarcem la regiunea noastră, aici, deși ratele de creștere sunt mai mari, ele pornesc, desigur, de la o bază mult mai mică. Și, în acest sens, a spune acest lucru este mai puțin dureros prin căderea de la un nivel scăzut decât prin căderea de la un nivel foarte ridicat. Și de aceea, o oprire bruscă a livrărilor de energie din Rusia poate fi depășită relativ ușor. În sensul că, de exemplu, consumul bulgar de gaze în scopuri industriale este relativ mic, volumele sunt relativ mici. România, pe de altă parte, are propriile surse. Pentru România, provocarea a fost mai degrabă una regională, în special în legătură cu Moldova. O concluzie importantă pe care cred că ambele țări au tras-o a fost că diversificarea este posibilă în practică. Se poate întâmpla rapid și pot fi folosite chiar și vechile conducte sovietice, care, în loc să furnizeze energie de la nord la sud, pot fi inversate și folosite de la sud la nord.

Din punctul meu de vedere, acesta este viitorul transformării energetice în regiunea noastră, împreună, desigur, cu transformarea ecologică și modernizarea economiilor noastre, care cred că va duce la o revenire la această cooperare economică sporită cu țările de înaltă tehnologie din Europa de Vest, pe care ați menționat-o la început. În momentul în care cele două țări ale noastre vor începe să pună în practică, în mod intensiv, planurile de redresare ecologică și de modernizare, aceste politici își vor avea efectul și asupra investițiilor străine. Bineînțeles, marea variabilă este încă și va continua să fie războiul din Ucraina.

Energia verde este legată de un capitalism mai tehnologizat, iar în această privință văd o altă contradicție care este, de asemenea, specifică regiunii noastre. Pe de o parte, avem așa-numitele corporații sau capitalul străin. Acestea sunt companii care operează în multe țări din lume și care, de obicei, au divizii în țările noastre care fac comerț, furnizează bunuri și așa mai departe. Pe de altă parte, avem așa-numitul capital național, care este probabil asociat în Bulgaria cu așa-numitele partide de corupție. Există o legendă conform căreia oligarhia din Bulgaria este profund coruptă și că această elită pe care a creat-o în politică trebuie epurată. În România, la fel, a existat o contradicție pe vremea luptei împotriva corupției și a Laurei Kövesi între aceste tendințe, iar în final am văzut asta. Atât în România, cât și în Bulgaria, încercările sectorului corporatist de a prelua puterea în politică și de a moderniza sau epura scena politică de așa-numiții dinozauri ai tranziției par să fi avut un succes limitat. Cum vedeți această dinamică între aceste două mari sectoare de afaceri în economia fiecărei țări din regiune?

Sunt absolut de acord cu comentariul dvs. că oligarhizarea economiei bulgare a marcat în mare măsură calitatea tranziției în Bulgaria și evaluarea publică a tranziției. Până în prezent, această evaluare pare cumva să devină din ce în ce mai negativă, deoarece oamenii nu acceptă nu numai marea diviziune socială care a fost creată ca urmare a acestei oligarhizări, ci nu acceptă nici lipsa de corectitudine, înțelegerea faptului că regulile nu se aplică în mod egal pentru toată lumea. Acesta este motivul pentru care România este, într-un fel, un exemplu pentru mulți oameni din Bulgaria, deoarece acolo s-a văzut că politicienii nu sunt de neatins și că oligarhia nu poate pur și simplu să dețină statul sau să îl confiște pentru a-l folosi.

Lupta împotriva corupției din România precum urzeala tronurilor

Dacă îmi permiteți să fac o remarcă, în România lupta împotriva corupției a fost oprită de către statul însuși, de către românii înșiși.

În ultimă instanță, da. Dar a existat totuși un mare imbold, o mare încercare. Faptul că Laura Kövesi a devenit procuror european dovedește multe lucruri în sine, cel puțin din punctul de vedere al bulgarilor. Este revelator faptul că, în acest moment, credibilitatea parchetului bulgar este foarte scăzută. Dacă putem vorbi despre un fel de scurtătură sau un fel de ocolire a acestui obstacol, atunci, fără îndoială, Parchetul European este văzut ca o astfel de alternativă. Cât de repede, cu ce domeniu de aplicare și așa mai departe este o altă problemă, deoarece știm că prerogativele sale sunt limitate la utilizarea fondurilor europene.

Dar să ne întoarcem la chestiunea capitalului național și a capitalului străin. Într-un stat capturat, așa cum este în mare parte Bulgaria și cum a fost în ultimele decenii, această elită oligarhică, sau această sudură între oligarhie și elita politică, a creat în mare parte un fond corupt la nivelurile înalte ale puterii care pare aproape de neschimbat. După părerea mea, celălalt aspect al acestui context, în afară de neîncrederea publică, este că instituțiile bulgare devin foarte ușor accesibile pentru tot felul de interferențe externe, să spunem, rău intenționate sau ilegale. Atât într-o stare de război hibrid, cât și într-o stare de război informațional, observăm că mediul din țări ca a noastră, în special în Bulgaria în ultimele luni, este foarte susceptibil la influența rusă din cauza acestui fundal corupt. Cu alte cuvinte, atunci când nu există investiții străine, inclusiv în mass-media, când investitorii străini sunt mai degrabă tratați ca un corp străin, instituțiile bulgare creează un stat în stat în care este foarte ușor să poți insera, să împingi interese străine.

Această contradicție este oarecum legată de o alta, care are mai multe fețe. Pe de o parte, avem tendințe eurofile mai pronunțate în unele dintre forțele politice din societate. Pe de altă parte, există unele tendințe care sunt mai mult legate de un fel de populism conservator, tehnocopulism versus populism conservator. Aceasta este poate una dintre fețele din era Biden a acestei contradicții.

O a treia categorie, care se declară eurofile, dar care acționează în mod opus. Și, de fapt, această categorie cred că este cea mai dificil de evaluat. De fapt, în ultimii ani am trăit tocmai un mediu în care, în afară de populiștii naționali extremiști care se află la extrema stângă și la extrema dreaptă, mijlocul este dominat în mare parte de o majoritate, să spunem, pseudo-proeuropeană, al cărei motto principal este: “Vom face ceea ce vrem, vom spune ceea ce trebuie spus”. Și, de fapt, aceasta este, după părerea mea, baza unui potențial euroscepticism care se dezvoltă, pentru că oamenii văd că, cumva, acest tip de comportament, inclusiv își găsește acceptarea și aprobarea în familiile politice europene. Și nu numai atât. Patosul că noi ne vom face micile noastre șmecherii în timp ce europenii închid ochii la noi, acest lucru devine un exemplu de comportament pentru întreaga societate. Așa că, pentru mine, aceasta este de fapt, într-un fel, chiar o categorie mai periculoasă decât cea a național-populiștilor extremiști.

Lupta pentru statul de drept în UE este abia la început

Permiteți-mi să vă reamintesc că, după răsturnarea GERB sau în timpul protestelor, au existat publicații, inclusiv un raport sponsorizat de Partidul Stângii Europene al lui Albena Azmanova, în care se afirma că însăși Comisia Europeană a fost complice la încălcarea statului de drept în Bulgaria. Aceasta este poate o altă contradicție – între idealuri sau standarde, pe de o parte, și oportunitatea politică, pe de altă parte.

Expediență sau oportunism, care își găsește dimensiunea practică în discuțiile despre fonduri de fapt. Ceea ce se pare că am uitat este că atunci când Bulgaria a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană în anii 1990, principala motivație și forță motrice atât a publicului, cât și a elitelor de atunci a fost aceea a regulilor, că doream să facem parte dintr-o comunitate de reguli și de drepturi. Și, da, desigur, și de recuperare a decalajelor economice. Dar acum se pare că am uitat o mare parte din această motivație. Vorbim despre Uniunea Europeană ca despre o vacă de muls. Și tocmai aceasta este dimensiunea materială a acestei conveniențe.

Politica bulgară: ce schimbare vine după guvernul “schimbării”?

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici, iar aici este contul de la Substack.