Iulian Mareș:‌ România va încerca să-și ridice profilul regional și va avea nevoie de parteneri

Vladimir Mitev

Iulian Mareș este jurnalist independent și președinte al Asociației Balkan Development Support, cu o carieră de peste 20 de ani în relații internaționale, banking și administrație publică, în prezent doctorand al Universității din București. 

Podul Prieteniei l-a abordat în contextul unui proiect editorial propriu dedicat înțelegerii societății românești în anul electoral 2024. În cadrul acestui proiect vom discuta cu mai mulți interlocutori care au înțelegere despre evoluțiile politice și sociale din România. 

Ați scris un articol în care ați dezvoltat ipoteza că viitorul președinte român se va ocupa mai mult de românii de Est, să zicem așa, din zonele din Moldova și Ucraina.

Da, mă aștept să facă chestia asta.

Înseamnă că România va avea un președinte poate mai patriot decât Iohannis? 

Dacă viitorul președinte va insista pe relațiile cu românii din regiune, nu va face asta din patriotism. Să fim serioși. Să fim realiști. În acest moment, pe de o parte, electoral dă bine. Nu mă refer numai la granița estică. Mă refer și la românii din Serbia. De exemplu, românii din Balcani. Că sunt destui. Deci, pe de o parte dă bine și pe de altă parte, România a ajuns și la un nivel de maturitate. Totuși, au trecut 30 de ani și aspirația României în momentul ăsta este să fie un pic mai prezentă în imediata sa vecinătate. Adică pe undeva e o creștere naturală, a ajuns în mod natural la lucrul acesta. Pe de altă parte, e și contextul regional și internațional, Moldova și Ucraina au drumul deschis spre Uniunea Europeană, iar România va juca un rol din punctul ăsta de vedere, pentru că avem comunitățile de români pe care le avem și în Moldova, și în Ucraina.

Ce așteptați să însemne concret realizarea acestei prezențe mai mari a României în regiune? Va fi oare România mai degrabă hegemonică sau mai mult colaborativă?

Mai mult colaborativă. România nu are nici tradiția, nici școala, nici capacitatea de a se comporta ca hegemon în raport cu vreun alt stat. Nu avem școala asta, nu ne pricepem. Nu știm să o facem și nici nu avem intenția, pentru că nu avem exercițiul acesta, precum alte state care au avut colonii. România nu are exercițiul acesta, prin urmare nu avem nici apetit pentru așa ceva. Vă garantez.

Este un element de insular în identitatea românească. Dacă această insulă se afirmă se va afirma ca hegemon sau nu?

Nu neapărat. Nu vă aduceți aminte ce se zice despre România – mămăliga nu explodează? Asta înseamnă că România e o țară mare, care nu se umflă? Deci nu, nu văd ca fiind posibil un scenariu de hegemon cu Balcanii de Vest și chiar cu Bulgaria. 

Poate că aveți o perspectivă mai bună asupra rolului pe care îl poate juca România în zonă.‌‌‌ Ce înseamnă o România mai prezentă: investiții, proiecte culturale, relații între oamenii…? Oare România nu va avea nevoie de o anumită infrastructură?

Este nevoie de o anumită infrastructură. O‌ mare problemă a României, a prezenței României în zona Balcanilor este aceasta: ”cum să facem treaba asta”? România nu știe exact acest lucru. Din punctul meu de vedere, noi nu știm exact cum să fim mai prezenți în Balcani. Iar liniile pe care s-a mers până acum, pe care, de exemplu, Ministerul Afacerilor Externe a avansat, sunt cele tradiționale, cu diplomație culturală, tentative de colaborare economică. Asta s-a făcut până acum. Ce văd eu, urmărind activitatea diplomatică a României din statele din Balcani, văd pur și simplu un număr mai mare de proiecte. Ca să rezum ce spun acum: încercăm să facem același lucru, dar un pic mai mult.

Credeți că România are nevoie de parteneri sinceri și autentici, care să fie mai mulți și să crească natural în zonele cu care dorește să colaboreze?

Da, categoric. Categoric da. E‌ nevoie de așa ceva pentru oricare două state care vor să dezvolte parteneriate sincere sau colaborări sincere. E nevoie de lideri capabili să pornească și să ducă mai departe astfel de parteneriate. În momentul ăsta, părerea mea e că, cel puțin în România, lipsesc liderii de felul acesta. La fel și în Serbia, îndrăznesc să spun. În Bulgaria nu știu cum stau lucrurile. Cu Ungaria chiar nu e cazul, să fim serioși. Ce a mai rămas? Ucraina. Ucraina în situația în care e destul de încercată cu acest război. Dacă mă uit la modul obiectiv și realist, singurul stat vecin cu care România poate să dezvolte în momentul ăsta e Bulgaria, ăsând la o parte Republica Moldova, care e un caz special pentru România. 

Eu tot așa cred că Bulgaria ar trebui să fie un partener natural pentru România. Mi se pare o problemă că Bulgaria tot gândește foarte național centric și cumva cred că e nevoie de mai multe punți, să zicem de oameni care să facă punte sau de organizații-punte. Cred că nu sunt suficiente când vine vorba de relațiile româno-bulgare.

Da. Întrebați-vă care e ”boala noastră națională”. Cu ghilimelele de rigoare. La români este lipsa de interes. Pe noi nu ne interesează, în afară de noi înșine ne interesează prea puțin alții. La voi, la bulgari, este, cum ați spus dvs, naționalismul. Da, pe voi vă interesează prea mult propria persoană. Pe noi nu ne interesează alții, dar asta nu înseamnă că ne interesează prea mult nici propria persoană. Nu știu dacă m-am făcut înțeles. Sunt lucruri care la voi contează foarte mult și care la noi contează foarte puțin.

Discutând despre relațiile românești cu Balcanii, acum sunt proteste în Serbia și presa română a scris că o româncă implicată la un nivel înalt în opoziție. Cum românii percep aceste evoluții din Serbia? Ipoteza mea este că aceste proteste se potrivesc bine cu percepția de sine a elitelor românești, ca fiind un punct avansat al Vestului în regiune, din care susțin o poziție împotriva dictatorilor considerați ca fiind ”anti-occidentali”.

Am să fac trei observații. Una e ceea ce spuneai, că la știrile din România s-a spus că ia uite o româncă implicată în protestele din Serbia. Culmea culmilor. Ca întotdeauna, în astfel de situații, dacă se întâmplă un dezastru global sau în nu știu ce țară se întâmplă ceva nasol, pe noi ne interesează un român care e acolo întâmplător. Deci e vorba de un fel de provincialism românesc în a privi situațiile de genul ăsta. Dacă presa din România atât e capabilă să surprindă la ce se întâmplă acolo, în Serbia, faptul că există un element marginal, adică o româncă implicată, înseamnă că nu ne interesează ce se întâmplă în ansamblu, fenomenul în ansamblu. Știrea în România e asta, că e o româncă implicată. Deci asta e o primă observație despre percepția românească a protestelor din Serbia – provincialismul, care caracterizează presa din România. 

A doua observație privește poate evenimentele în sine care se întâmplă acolo. Părerea mea e că nu, nu vor schimba cu nimic situația actuală. E pur și simplu un spectacol mic. 

Și a treia observație, care privește, percepția noastră, a românilor, cu privire la ce se întâmplă acolo, în Serbia, cea a oamenilor, mai ales cei care sunt peste 50 de ani. Ei au rămas cu percepția asta, percepția lor asupra Serbiei este de fapt percepția lor asupra Iugoslaviei. Oamenii de peste 50 de ani din România au o părere foarte bună despre Serbia și ce se întâmplă în Serbia, dar este o părere în necunoștință de cauză. Adică dacă întrebi 100 de români câți dintre ei au fost în Serbia să vadă lucrurile pe acolo, unul dacă a mers dintr-o sută, e bine, dar nu cred. Pe de altă parte, am văzut în rândul elitei intelectuale așa o emoție, că, ia uite, în sfârșit proteste la Belgrad împotriva dictaturii lui Vucic și așa mai departe. Hai să fim serioși. E ca în Turcia lui Erdogan. Nu e momentul schimbării nici în Serbia, nici în Turcia. Nici n-o să fie prea curând.

Cum priviți raționamentul geopolitic al elitelor românești în anul electoral?

Elitele românești, elitele politice, mai ales, vor să fie în postura copilului care suge la două țâțe, vor avantajele, dar nu și obligațiile. 

De mai multe ori s-a făcut această notă despre bulgari. Românii mereu îmi pun  întrebarea de ce Bulgaria joacă la două capete.

Pentru că diferă percepția, diferă foarte mult percepția. Chiar azi citeam un articol care exact asta spunea – faptul că România nu are o criminalitate. Cum e asta? Așa scria în articolul ăla – ”Păcatul unei criminalități reduse”. Articolul spune că în România, între lumea interlopă și stat există o complicitate. Și lucrurile sunt percepute ca fiind mai puțin grave, mai ușoare, mai light, tocmai datorită acestei situații.

Mai mulți bulgari au impresia că românii și ungurii sau maghiarii sunt în conflict, în timp ce eu personal am impresie de lucru opus. Mi se pare că relațiile dintre România și Ungaria, și românii, și maghiarii de fapt sunt foarte bune în ultima perioadă. Ce credeți dvs despre asta?

Sunt niște relații foarte bune și foarte consistente de vreo 10-15 ani sunt, dar asta se întâmplă pentru că undeva în anii ‘90 s-a făcut pace și s-a făcut pace, pentru că așa au zis americanii – să se facă pace. Bine, lucrurile trebuie nuanțate un pic, pentru că relația la nivel macro între România și Ungaria e foarte bună, dar la nivel micro totuși sunt niște probleme, pentru că Ungaria nu joacă fair play. Dacă te duci în Harghita și Covasna, nu prea mai găsești unguri care să știe limba română, ceea ce e nu e ok, fiindcă tot ei după aia se plâng de faptul că nu-și găsesc loc de muncă, dar nu-și găsesc loc de muncă pentru că nu cunosc limba română și nu cunosc limba română, pentru că nu mai învață în școală, pentru că așa au considerat liderii lor politici. În momentul ăsta eu preconizez că România o să reexamineze un pic relația cu Ungaria.

Va fi anumită dispută sau o diferență?

Nu. Doar România nu o să mai aibă disponibilitatea de a spune ”da” la orice vrea Ungaria. Până acuma cam așa a fost – mereu era agreat la București ce dorea Budapesta. Dar în momentul ăsta, Ungaria, mai bine zis Orban a avut o anumită ”prestație” la nivel european.

Orban sau Ungaria sunt foarte influente în întreagă regiune noastră…

Orban e foarte influent, dar vezi, în momentul ăsta România îl privește pe Orban ca un exponent al Rusiei și știi foarte bine că aici, în România, există o rusofobie. În momentul ăsta, rusofobia asta se extinde și asupra Ungariei. Adică pentru România Ungaria a încetat să fie doar Ungaria. E la pachet cu Rusia.

Românii au votat pentru Iohannis, având o idee și despre germani, la care s-au bazat și sloganurile electorale ale lui Iohannis – ”România lucrului bine făcut”, ”Un altfel de politician”. E o impresie că germanii sunt opusul românilor în sens bun. Germania a investit mult în România. 300.000 de locuri de muncă sunt în firme germane și parcă cifra firmelor germane care există în România e de 24.000. Probabil asta se datorează și efectului Iohannis, o cuplare a economiei germane cu economia română. Și văd că și o parte din elita românească mi se pare foarte așa deschisă la Germania. Deci multă modernitate intră în România prin Germania. Credeți că asta se va schimba în anul care vine, pentru că Iohannis va pleca?

Nu, nu. Lucrul ăsta va rămâne la același nivel, pentru că nu sunt lucruri care să depindă de o persoană sau să depindă de un președinte. Lucrurile astea sunt o realitate care a fost construită în ultimii 20 de ani și care e foarte bine ancorată în România. Nu o să dispară. Ceea ce ați spus nu se datorează lui Iohannis. E fix invers. Iohannis se datorează acestei realități.

În Bulgaria mi se pare că, surprinzător pentru unii români, Bulgaria dezvoltă relațiile sale cu Franța în ultima perioadă. Deci avem acest ministru și viceprim ministru, Mariya Gabriel, fost comisar european, căsătorită cu francez și ea pare de fapt o forță motrice în guvern, chiar o forță în spatele politicilor legate de Ucraina. Se scrie în prezent sub egida vicepremierei și fostei eurocomisare Mariyei Gabriel o strategie de politică externă la lansarea discuțiilor despre care s-a discutat de transfer de tehnologii cu participarea și a unor companii bulgărești. Se pare că Bulgaria virează spre Franța în ultima perioadă și mă întreb dacă asta nu explică de ce USR-ul românesc scade. În ce măsură acest rol scăzut al USR-ului înseamnă că statul român sau societatea română nu sunt interesați în macroniști puternici?

Nu. Nu au nicio legătură una cu alta. Influența franceză, ca și influența germană în România sunt foarte bine ancorate și asta e un lucru bun. Pentru România aduce stabilitate, aduce prosperitate. 

Ca o mică paranteză, mie mi se pare foarte interesant acest fenomen al căsătoriilor mixte și bulgaro-franceze, româno-franceze și așa mai departe. Este un subiect pe care recomand să-l urmăriți. 

Pe de altă parte, acum există un consens european pentru aducerea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Probabil că același consens european este și pentru Ucraina. Ce știu eu sigur este că în momentul ăsta e declanșată un fel de competiție între state, care va contribui cât mai mult la acest proces de aducere a celor două state în familia europeană. Cine se va arăta ca un campion al apropierii Republicii Moldova și Ucrainei de Uniunea Europeană. Cine se arată ca un campion în momentul acesta va fi răsplătit ulterior, inclusiv, cum ați spus, companiile bulgărești ar putea fi implicate în reconstrucția Ucrainei. E un avantaj poziția pe care o are guvernul vostru la acest moment în raport cu Ucraina. La noi e la fel. Cine are urechi să audă și cine are minte să înțeleagă. Dacă acum joci cartea de promotor al apropierii Republicii Moldova și Ucrainei de Uniunea Europeană, mai târziu vei avea de câștigat. 

Îmi place să dau următorul exemplu. Gândește-te în felul acesta la momentul actual: proiectele de infrastructură care sunt lansate pe granița dintre România și Ucraina, cea mai mare parte a lor fiind finanțate din fonduri europene, au ajuns la suma de peste un miliard de euro. Vorbesc de poduri, vorbesc de șosele care sunt în diverse stadii de execuție, între România și Ucraina. Din moment ce Uniunea Europeană investește un miliard de euro în infrastructură, în Ucraina, pe zona de graniță cu România, e clar că, în condițiile în care Ucraina e un stat în război, decizia e luată. Există o decizie fermă, pentru că nimeni nu investește un miliard de euro, ca să piardă investiția un an mai târziu. Deci e clar că într-un fel sau altul Ucraina va veni în Uniunea Europeană în următorii ani, la fel și Republica Moldova. Repet, într-un fel sau altul, că există mai multe scenarii luate în considerare.

Ăsta este, cum să spun eu, Big boys game, Major League game. Iar pe noi ne favorizează geografia fiind unde suntem. Unde e Bulgaria? Unde e România? Suntem în apropiere de de Ucraina și de Republica Moldova.

Foto:‌ (sursă: Pixabay, CC0)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.

About Author