Andy Raychev, The River of Blues: Publicul român apreciază muzica blues

Vladimir Mitev

Andy Raichev, solistul trupei bulgare The River of Blues, vorbește despre experiența sa muzicală în România, despre atitudinea publicului românesc față de muzicienii de blues și despre viitorul turneu pe 19, 20 și 21 ianuarie 2023, The River of Blues va concerta, respectiv, la București, Craiova și Sibiu. Biletele pot fi achiziționate aici.

Înregistrarea concertului lui The River în Blues de la Brezoi Open Air Blues Festival 2022:

Stăm de vorbă cu Andy Raychev de la The River of Blues, care urmează să susțină un concert în București și alte două orașe din România. O trupă care are deja multă experiență pe scena muzicii blues din România și care, în consecință, are multe de spus. Ai putea, Andy, să-și prezinți mai întâi trupa?

Trupa se numește The River of Blues. De-a lungul anilor, acest nume mi-a rămas în minte pentru că, după cum știm, blues-ul s-a născut în jurul…

Mississippi?

Nu chiar. Chiar mai devreme. Dar da, Mississippi. De fapt, de aici a pornit întreaga idee. Pentru că ne mișcăm pe râul acela. Și ăsta a fost cel mai bun titlu care mi-a intrat în inimă și în suflet. Este memorabilă și rezonantă. Acesta poartă un mesaj. Râul de blues.

Este clar că ai experiență în domeniul muzicii. Poți să ne spui de cât timp cânți blues? Ai mai fost și în alte trupe înainte de asta?

Practic, sunt de profesie actor. A fost un vis al meu încă de când eram copil să am o trupă. De fapt, profesorul meu de muzică m-a inițiat în blues. Aveam 10 ani când am vizionat documentarul despre Elvis Presley la cinema. Din acel moment, totul s-a schimbat în mine.

Dar oricum, de-a lungul anilor, am ajuns la acel punct în care totul a devenit o glumă. Eram două sau trei persoane. Am vrut să facem o trupă de blues pentru că toți trei eram pasionați de blues. Ignat Moskov și Marin Abrașev. Aceștia sunt prieteni de-ai mei cu care am creat o trupă numită North of the River în Plovdiv. Toboșarul nostru era din Kârșiaka, care se află la nord de râul Marița. Așa a apărut numele. De-a lungul timpului, au existat scindări și noi membri. Toată lumea și-a făcut o nouă trupă și așa mai departe.

Trupa mea se numește The River of Blues de 10 ani. Cu timpul a trebuit să găsim sunetul de care trupa avea nevoie. Am vrut ca atunci când oamenii ne vor auzi pe margine să spună: “Acesta este The River of Blues“. Așa că am început să lucrăm cu mulți oameni. Unii au renunțat. Cu unii nu am ajuns la un acord. La fel se întâmplă în fiecare trupă și în fiecare echipă. Dar acum, cu acești băieți cu care lucrăm – în special cu chitaristul trupei, Dimitar Ganev, am ajuns la concluzia că nu mai este calea pe care ar trebui să o luăm ca sunet al trupei trupei.

Și astfel, la un moment dat, faceți trecerea de la Plovdiv la România. Cum s-a întâmplat această afirmare a trupei?

În ajunului anului 2020, am intrat întâmplator în contact cu un tip minunat din Timișoara, care administrează barul Manufactura. Și am început să împărtășim lucruri despre cum să cântăm la clubul lui. El m-a invitat. Mi-a spus că are un buget care ar putea să mă intereseze. Nu mă interesa prea mult bugetul. Mă interesau mai mult conexiunile, pentru că, așa cum se spune, trebuie să-ți construiești un nume și apoi numele va lucra pentru tine. Și s-a întâmplat să fim foarte norocoși cu foștii artiști de la River of Blues care au venit. Formația de atunci era formată din 6 persoane la două chitare, muzicuță, tobe, bas și voce. Și am plecat. Am călătorit toată ziua și am avut o oră după aceea doar pentru a ne relaxa și apoi am cântat toată noaptea. 

Dar nu a fost obositor. Mai degrabă, a fost foarte energizant, iar oamenii care au venit să ne vadă, să ne asculte… m-a impresionat faptul că publicul era de la 18 ani până la toate limitele superioare de vârstă. A fost unic. În timp ce aici, în Bulgaria, știi, acum această muzică este pentru oamenii mai în vârstă care cunosc rock, blues, jazz și așa mai departe. În schimb, acolo am observat că nu exista o vârstă și toată lumea iubea blues-ul. A fost o experiență minunată, unică. Oamenii erau fericiți. 

Apropo, în Timișoara există trei comunități: maghiari, sârbi și români. Și a fost grozav. Erau o mulțime de colegi muzicieni, poeți, scriitori, tot felul de profesii. Dar un lucru foarte important m-a impresionat. Un băiat – pentru că era mai tânăr decât mine, se pare că avea în jur de 28-30 de ani. După atâta euforie de Revelion, ne-am amestecat cu oamenii din public. Și toată lumea striga să sărbătorească și așa mai departe. Am stat de vorbă cu acest tânăr și mi-a spus că locuiește în Germania. Iar când a aflat că trupa The River of Blues din Bulgaria va concerta la Manufactura din orașul său, Timișoara, a fost foarte interesat. Nu se mai întorsese la Timișoara de 7 ani. Și a venit la Timișoara special pentru noi! Și a fost atât de fericit. El a spus că tatăl său a fost un bluesman pe vremuri. Nu am putut afla dacă a murit, dar asta nu e important. Important este că toate acestea se transmit de la tată la fiu, de la mamă la fiică și așa mai departe.

Spui că există o mare diferență între scena muzicală din România și cea din Bulgaria, precum și în ceea ce privește publicul. Poți să ne spui mai multe? Comparând Bulgaria și România din aceste două perspective, a scenei și a publicului, ce te impresionează acum?

În primul rând, trebuie să spun că Bulgaria are o mulțime de muzicieni de blues drăguți, buni și unici. Ei sunt unici. Pot să amintesc Delta Roosters, Blues Traffic, Poduene Blues Band și așa mai departe. O mulțime de băieți tineri care vin în sus. Sunt trupe tinere, ceea ce este unic. Încearcă. Avem baruri minunate, cluburi și acolo se poate juca. Sunt unice. Sunt făcute cu mult bun gust.

Înainte de pandemie, unele dintre baruri acopereau 50-60 de locuri și era minunat. Pandemia a avut un impact sever asupra concertelor. Dar avem o mică problemă în ceea ce privește transmiterea acestui tip de muzică între generații. Poate că aroma orientală atrage mai mult atenția celor mai tineri. Nu mă deranjează. Toată lumea este liberă să asculte ce vrea…

Am avut un proiect școlar pentru tineri din clasa I până în clasa a XII-a. Proiectul s-a numit “Rădăcinile muzicii”. Este un concert de performanță. Îi învață pe copii muzica pe care o ascultă. Baza întregii muzicii este blues-ul. Indiferent de muzica pe care o asculți, muzica post-renascentistă este construită pe baza blues-ului. A fost o emisiune despre muzică și istoria muzicii. De unde a apărut? Am vorbit cu o mulțime de școli, au primit ideea cu bucurie, dar tot ce mi-a rămas sunt zâmbetele. Din păcate.

De fapt, ce ai descoperit ca scenă, ca atitudine față de muzică, ți-a plăcut atât de mult la români?

Ei bine, uitați-vă la oamenii din România acum. Aceștia pun mai mult accent pe publicitate. Ei pun foarte mult accent pe publicitate, pentru că, dacă vor să câștige ceva, trebuie să se asigure că această muzică ajunge la fiecare persoană în parte. Nu contează dacă este un bărbat sau o femeie, mic sau mare. Când intru într-un club românesc pentru muzică blues și jazz, diferența este uriașă. Văd oameni din toate grupele de vârstă, ceea ce mă bucură. Iar oamenii înțeleg această muzică. Nu știu cum au reușit să obțină acest lucru. Nu știu dacă există legi care să încurajeze oamenii să asculte singuri, dacă sălile sunt susținute de stat sau altceva. Nu știu care este explicația, dar este unică. Românii sunt cu multe înainte.

Poți să ne spui la ce festivaluri ai cântat până acum în România și în ce cluburi?

Noi abia am pus piciorul în prag în România. În 2019 am cântat acolo pentru prima dată. Au trecut câțiva ani. Anul trecut, am fost invitați la Brezoi pentru un mare festival internațional, unde am cântat pe aceeași scenă cu multe vedete. Acestea sunt vedete de talie mondială precum Popa Chubby, Eric Gell, Samantha Fish, Larkin Poe, Texas Girls, Beth Hart.

Această încredere pe care românii au arătat-o în muzica noastră, chiar dacă deocamdată cântăm cover-uri, arată că, în mod evident, le cântăm într-un mod care le place foarte mult și ne-au invitat. Nu a durat mult și acum ne aflăm din nou în România, de data aceasta într-un mini-tur. Joi, vineri, sâmbătă. Am avut impresia că oamenii de acolo ne tratează acum ca și cum l-ar invita pe Eric Clapton sau pe una dintre marile vedete, ceea ce este foarte frumos. Atitudinea românilor față de blues este unică. Nu pot găsi cuvinte pentru această căldură.

Bine, să încheiem cu așteptările și mesajele pe care le ai pentru publicul din România, pentru că media meu și ceea ce voi prezenta ca interviu va fi în limba română, deci oamenii din România vor putea să-l citească și să-l audă.

Ei bine, uite, așa cum am spus și altor persoane în alte medii, este o mare plăcere pentru mine să vizitez România. Și o spun fără menajamente și sincer nu pentru că există mai multe oportunități ca și cluburi cu un număr mai mare de oameni. Nu, nu asta mă atrage. Și am vorbit cu oamenii noștri – colegii mei muzicieni din trupă. Am simțit asta la festival. Am simțit-o eu mult mai devreme. Acum, alți oameni joacă cu mine și asta de doi ani și jumătate sau trei ani. Și au simțit dragostea oamenilor din România, căldura unui fan adevărat care se bucură de muzicianul idolului său. Noi nu suntem idoli, dar ei se comportă ca și cum am fi idoli pentru ei. Așa că le spun: “Oameni buni, când vom merge acolo, veți simți acest lucru”. Și să-ți spun că e înfricoșător. Așadar, vreau să le spun tuturor românilor că noi, The River of Blues, suntem cei mai norocoși oameni, pentru că istoria scenei internaționale a început în România. Și pentru mine și pentru colegii mei, este pe o treaptă foarte înaltă. O treaptă foarte înaltă, pentru că astfel scena românească nu este doar o scenă românească, este o scenă mondială. Este la un nivel mare.

Bine. Ne poți spune care sunt cluburile, orașele și datele la care se poate studia în România?

Da. Pe data de 19 ianuarie vom fi în București, la Universite pub. Nu știu exact unde se află.

Se află lângă universitate.

Ești sigur?… De aceea se numește universitate…

Da.

Are sens. Așa m-am gândit și eu. Celălalt este în Craiova. A doua zi, pe 20, ajungeți în Craiova la Club Cult. Iar pe 21 veți încheia seara în Sibiu, un oraș minunat. Acolo are loc un festival de jazz extraordinar. Locul de acolo se numește Imperium. Vom riposta ca imperiul, așa cum se spune în vechea limbă din Star Wars.

Mulțumim pentru acest interviu și îi invităm pe cititorii și ascultătorii noștri să acorde atenție trupei River Blues, dar și muzicienilor bulgari să aibă o deschidere către scena românească.

Apropo, în prezent pregătim un nou album. Va fi primul nostru album. Încă nu i-am dat un titlu, dar una dintre piesele pe care le vom înregistra se numește Shake it. Este unică. Este jucăușă. Doar pentru a le spune celor care nu ascultă blues, pentru că atunci când spui blues, ei se gândesc la o muzică de dans în care doi oameni se țin de mână și dansează ușor. Nu este așa. Blues-ul este o muzică jucăușă, o muzică grozavă, pe care o petreci foarte mult.

Foto: Andy Raichev în acțiune (sursă: The River of Blues)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.