Nikolai Krâstev: Bulgaria și Macedonia de Nord au nevoie de o presă bazată pe curiozitate reciprocă

Nikolai Krâstev este unul dintre cei mai importanți experți bulgari în Balcanii de Vest. El a fost corespondent al Radioului Național Bulgar la Belgrad și Moscova. 

„Podul Prieteniei” a discutat cu el despre recenta escaladare a tensiunilor în relațiile bulgaro-macedonene, despre necesitatea unor mijloace de comunicare comune între bulgari și macedoneni, despre rolul inițiativei „Balcanii Deschiși” și al aderării Macedoniei de Nord la NATO pentru relațiile din Balcanii de Vest. Krastev a comentat, de asemenea, istoria comună a celor două națiuni și de ce Bulgaria nu ar trebui să renunțe la această înțelegere.

Interviul a fost realizat în sfârșitul lui februarie 2023. 

Domnule Krâstev, după incidentele cu cluburile bulgare din Macedonia și după tensionata zi de 4 februarie 2023, când zeci de cetățeni bulgari nu au reușit să onoreze memoria lui Goțe Delcev la Skopje din cauza problemelor de la granița dintre Bulgaria și Macedonia, președintele bulgar Rumen Radev a cerut o monitorizare europeană a drepturilor bulgarilor din Macedonia de Nord. În ce măsură această strategie de redefinire a problemelor bulgaro-macedonene ca fiind europene este cea corectă din punctul de vedere al bulgarilor macedoneni și al dezvoltării europene a Macedoniei de Nord?

Drepturile omului sunt ceva fundamental. Acestea trebuie păstrate și dezvoltate, nu numai în acest caz, ci în general, având în vedere că vorbim despre aderarea la UE a vecinului nostru din sud-vest. Aceasta este o chestiune foarte importantă. Deja odată cu adoptarea așa-numitei propuneri franceze a Uniunii Europene la sfârșitul lunii iunie 2022, a devenit clar că o parte din tezele discuțiilor dintre Sofia și Skopje au devenit parte a negocierilor dintre Uniunea Europeană și Republica vecină Macedonia de Nord. Acest lucru este bun, deoarece relațiile dintre noi au nevoie în mod clar de un fel de mediator în acest moment. Cu toate acestea, pentru mine, acesta nu este cel mai bun moment pentru acest lucru. Cred că ar trebui să lucrăm la o apropiere mai degrabă decât să căutăm o mediere între Bulgaria și Macedonia. Bulgaria și Macedonia nu au nevoie de un mediator. Altfel, da, ar trebui căutate soluții în formate europene, pentru a redefini strategia în cadrul negocierilor, astfel încât să se poată căuta metode mai eficiente de influență. Fiecare dintre părți caută o oportunitate de a arăta ce poate și ce poate face.

Mass-media bulgară lasă adesea impresia că există o ură profundă față de bulgari în Macedonia de Nord, dar se aud și alte voci, iar acestea sunt, de obicei, fie oameni de afaceri, fie intelectuali – oameni care au propriile contacte și interacțiuni cu macedonenii, care spun că, de fapt, nu există nicio problemă între bulgari și macedoneni. De unde provine această diferență de experiență și impresii? Și care este abordarea care poate crea o schimbare în relație, o schimbare pozitivă, astfel încât acest blocaj care pare să apară să poată fi depășit?

Atunci când lucrurile se dezvoltă într-un mod pașnic și normal, nu apar probleme. Adevărul este că nu există astfel de probleme peste tot. Ele apar doar în anumite medii în care tensiunile au tendința de a crește. 

În a doua jumătate a lunii octombrie, când am fost în Macedonia de Nord, am fost în taxiuri, în autobuze urbane și interurbane, în Skopje și în Tetovo. Am vorbit cu prietenii mei în bulgară. Nimeni nu m-a atacat, nimeni nu mi-a spus: „Ești un bulgar rău. De ce faci aceste lucruri?”. Acesta este exemplul meu personal, care arată că relațiile pot fi puse în cursul normal al dezvoltării. 

Cu toate acestea, atunci când se caută atacuri mediatice și provocări, în mod conștient sau nu atât de conștient, atunci lucrurile nu arată foarte bine. Din păcate, cazul Pendikov este ilustrativ. Da, acest om a fost pus într-o situație foarte periculoasă. A fost bătut. Dar – observați, a fost bătut de persoane cu pașapoarte bulgare. Mă întreb de ce Bulgaria nu a revocat documentele celor care l-au atacat pe cetățeanul macedonean Pendikov.

Acesta a fost un caz consular. Să ne lămurim cu privire la denumirea exactă a lucrurilor. Nu era necesar ca Bulgaria să trimită avioane – primul avion, al doilea avion, să caute o ocazie pentru a face demonstrații. Putea să rezolve toate acestea în comunicare cu autoritățile macedonene. De aceea aveți un ambasador, de aceea aveți un consul general la Bitola și oameni pe teren care pot face presiuni asupra statului macedonean. Am, de asemenea, mulți prieteni în Macedonia care nu au nicio problemă cu faptul că sunt bulgari macedoneni și, prin urmare, este întotdeauna bine să privim lucrurile astfel și să nu le privim printr-o anumită prismă mediatică, care cred că distorsionează în mare măsură situația vecinulului nostru de la sud-vest.

De ce și-a intensificat statul bulgar reacția după acest incident special?

Pentru mine, există o singură explicație. Aceasta este că, de la începutul lunii februarie, a devenit clar că vor avea loc noi alegeri parlamentare anticipate în Bulgaria. Iar subiectul „Macedonia” apare întotdeauna în spațiul public atunci când în Bulgaria miroase a alegeri. Este exact ceea ce s-a întâmplat. La începutul lunii februarie, lucrurile au mers în această direcție și toate partidele sau o mare parte dintre ele au început să puncteze pe seama relațiilor dintre Bulgaria și Macedonia.

După ce am recunoscut această țară la 15 ianuarie 1992 – pe atunci Republica Macedonia, astăzi, Republica Macedonia de Nord – trebuie să acceptăm acest lucru. Factorul bulgar este un factor și acesta este un fapt. Nimeni nu neagă acest lucru. Dar trebuie să acceptăm faptul că această țară are punctul său de vedere asupra proceselor. Dacă ne place sau nu este o altă problemă. Nici mie nu-mi plac unele dintre percepțiile și viziunile lor cu privire la modul exact în care ar trebui să fie puse în aplicare. Nu-mi place modul în care bulgarii sunt descriși ca tătari și fasciști. Dar ei au luat toate acestea din disputele noastre și din cărțile de istorie bulgare. 

Nu am decis încă ce s-a întâmplat în Bulgaria între 1941 și 1944. Care a fost regimul bulgar de atunci – monarho-fascism, fascism? Aveți un partid parlamentar în Bulgaria, socialiștii bulgari, care până în ziua de azi spun că a existat fascism în Bulgaria în acea perioadă între 1941 și 1944. Când vom clarifica aceste lucruri în manualele noastre, în istoriografia noastră, atunci lucrurile vor arăta diferit.

Teza că bulgarii erau tătari, ei o iau din nou din cărțile noastre de istorie. Ei o întorc cu iscusință în avantajul lor și o folosesc împotriva noastră. Noi înșine spunem încă din anii ’80 de unde venim, de unde au venit strămoșii noștri, protobulgari? De asemenea, trebuie să ne clarificăm viziunea asupra originilor noastre naționale și să fim cumva mai clari și mai definitivi în comportamentul nostru.

Ați menționat prisma mediatică prin care este văzută Macedonia de Nord în Bulgaria. Poate că mass-media macedoneană ne privește în cealaltă direcție. Au existat în ultima vreme sau există în prezent instituții media care să pună accentul pe o reciprocitate, nu doar pe acuzații sau pe căutarea unui fel de justiție națională, ci instituții media care să promoveze înțelegerea reciprocă între bulgari și macedoneni? În măsura în care poate că nu toți bulgarii sau puțini bulgari cunosc intelectuali macedoneni, dramaturgi etc.?

Înainte de a răspunde la această întrebare, putem spune că mass-media este un segment foarte important pentru cei care doresc să împiedice relațiile bulgaro-macedonene. La Skopje, aveți mass-media care fac parte din așa-numitul pachet Nikola Gruevski, care își desfășoară politica antieuropeană față de Bulgaria. Acestea creează tensiuni și folosesc orice oportunitate, orice lucru spus undeva în spațiul politic bulgar. Ei o multiplică cât mai mult posibil în Macedonia. Aceasta este o problemă pentru Bulgaria. Cineva spune ceva care nu are prea multă semnificație, dar în Macedonia, prin efectul bulgărelui de zăpadă, se extinde și se spune: „Uite – bulgarii creează din nou tensiune, merg din nou împotriva noastră și creează disconfort în relațiile bulgaro-macedonene”.

În Bulgaria, pe de altă parte, anumite mass-media preiau conținut din mass-media macedonene similare, care sunt prea naționaliste și pro-Belgrad, și extind declarația respectivă a unui politician. Există politicieni acolo, ca și în Bulgaria, care au ca unic scop crearea de tensiuni și destabilizarea relațiilor dintre Sofia și Skopje. Și aici, lucrul esențial este, pe de o parte, ca mecanismul de luptă împotriva discursului instigator la ură să fie respectat pe deplin, iar pe de altă parte, să se dea garanții de ambele părți că lucrurile vor fi controlate. Nu poți avea un politician bulgar și apoi un alt naționalist extremist care să spună „Macedonia este bulgară” în centrul Skopje. În opinia dumneavoastră, a telespectatorilor și a ascultătorilor dumneavoastră, Macedonia devine bulgară, vorbind astfel? Dimpotrivă, societatea macedoneană se încapsulează și mai mult, se închide în sine. Se pun în mișcare alte mecanisme de apărare, care lucrează pentru a crea intoleranță în relațiile dintre bulgari și macedoneni. Unii oameni vor doar să existe instabilitate, vor ca acesta să fie un conflict înghețat în timp, care poate evolua în funcție de alte scenarii, nu de cele care ar trebui urmate. Acesta este deja miezul întrebării dumneavoastră, dacă ne cunoaștem atât de bine.

În afară de unul sau doi intelectuali, nu cunoaștem viața intelectuală din Macedonia modernă. Nu-i cunoaștem pe deplin pe scriitorii lor și nu-i cunoaștem bine nici pe muzicienii lor. Nu le cunoaștem interpreții de jazz și interpreții de muzică populară. Dacă întrebați o persoană din Dobrici, din Varna, dacă cunoaște acest tip de interpreți din Macedonia de Nord, este logic că vă va spune că nu îi cunoaște. Și aceasta nu este o exagerare. Doar că lipsa de prezență mediatică, atât bulgară în Macedonia, cât și macedoneană în Bulgaria, va crea probleme din ce în ce mai mari. Iar punțile dintre Bulgaria și Macedonia de Nord vor fi pe o bază din ce în ce mai slabă. Nu ne vom putea cunoaște unii pe alții. Atâta timp cât, atunci când stați la birou, nu puteți deschide un televizor macedonean și să vă informați despre ceea ce s-a întâmplat astăzi, ci, în schimb, prin intermediul unei anumite agenții de știri din Bulgaria, veți primi informații distorsionate, până atunci așa vor sta lucrurile. Adevărul este că, atât timp cât nu există un parteneriat mediatic real, un schimb real de informații, atât timp cât nu există proiecte mediatice comune, atât timp cât lucrurile vor arăta astfel, ele vor stârni nu numai tensiuni, ci și neîncredere, care este cel mai mare minus din secolul al XXI-Lea . Având în vedere că poți crea mass-media regionale, având în vedere că poți avea o strategie de dezvoltare a spațiului informațional, este o greșeală impardonabilă să nu faci acest lucru și să nu fii capabil să îți prezinți punctul de vedere în spațiul informațional al vecinilor tăi.

De exemplu, există instituții media albaneze care, pe lângă faptul că lucrează pe teritoriul Republicii Albania, lucrează și în Macedonia, lucrează și în Kosovo. Există mass-media kosovare care lucrează pe teritoriul Macedoniei și al Albaniei. Astfel, se creează un spațiu informațional albanez în Balcani. Dar nu este pur albanez. Există, de asemenea, emisiuni în macedoneană. Dacă nu sunt emisiuni, cel puțin se fac traduceri cu subtitrare. Iar oamenii sunt conștienți de beneficiile conversațiilor care au loc în acest moment. 

Trebuie să ne cunoaștem unii pe alții. Trebuie să mergem unii la alții. Suntem în această situație în care, chiar și la treizeci și doi de ani de la independența Macedoniei vecine, ne așteptăm ca și cum Macedonia face mai mulți pași spre noi într-o relație. Știți că este nevoie de doi pentru a dansa. 

Noi suntem doi frați care au trăit în timp despărțiți. Și când se întâlnesc după un timp, să nu-i spună cel care a trăit mai bine celuilalt care nu a trăit atât de bine că la el în casă e mai rău, că abia trăiește în condiții mai rele. De aceea spun că unul dintre frați, cel mai în vârstă și mai reușit, ar trebui să-l ajute pe cel mai puțin reușit să se dezvolte și să meargă înainte. Orice altceva – tachinări, discuții într-un fel sau altul – nu creează fondul necesar de încredere între cele două popoare frățești ale noastre.

Există o mulțime de știri false. În urmă cu aproximativ un an, un an și două sau trei luni, în apropiere de Bitola, dacă memoria nu mă înșeală, a apărut informația că un monument a fost distrus de autoritățile macedonene pentru că se construia o șosea care trecea printr-un loc unde era un monument. S-a dovedit în timp că acest monument a fost distrus acum 80 de ani de către autoritățile iugoslave de atunci. Dar Bulgaria și anumiți politicieni din Bulgaria s-au grăbit să atace Macedonia pentru acest lucru. La asta mă refer, că trebuie să existe în cele din urmă încredere între națiunile noastre.

Macedonia de Nord a devenit membră a NATO. Ce schimbă acest lucru în relațiile bulgaro-macedonene? De asemenea, pe măsură ce Macedonia se apropie de aderarea la Uniunea Europeană, în ce măsură abordarea bazată pe putere va continua să aibă valabilitate în aceste relații?

Aderarea Macedoniei de Nord la UE, la NATO și, sperăm, în timp, la Uniunea Europeană, este foarte importantă, deoarece Bulgaria are nevoie de un vecin previzibil la granița sa de sud-vest. Aceasta conferă mai multă stabilitate Balcanilor de Vest. Astfel, vor exista mai puține tensiuni în regiunea noastră. 

Macedonia, deși mică din punct de vedere geografic, are dimensiunea sa strategică. Se află în Balcanii de Sud, unde există crize în acest moment, cum ar fi controversa dintre Kosovo și Serbia. Pe de altă parte, nu este atât de departe de Muntenegru și Bosnia și Herțegovina, unde știți că tensiunile politice și etnice sunt foarte grave. Intrarea Macedoniei de Nord contribuie ea însăși la a face regiunea noastră mai previzibilă și mai stabilă, mai ales într-o perioadă de război în Ucraina. 

Este clar că cineva aici, în Balcani, încearcă să creeze tensiuni și să dezvolte tensiuni în aripa sudică a alianței dintre Sofia și Skopje și să creeze instabilitate în spațiul nostru balcanic. Există țări, există politicieni care nu doresc ca regiunea să fie stabilă aici. În afară de Bulgaria și de Macedonia vecină, ați văzut că anul trecut, și cu un an înainte, și în ultimele 24 de luni, au existat tensiuni în relațiile bulgaro-albaneze din cauza politicii atât de vagi a Bulgariei față de Macedonia vecină. Prin această politică, ne-am asigurat că ne pierdem partenerii albanezi. De aceea vă spun că dorința cuiva de a crea tensiuni între Bulgaria și Macedonia are repercusiuni asupra altor spații aici, în Balcani.

Macedonia de Nord are provocarea de a-și afirma statalitatea, pe care o au toate țările din Balcanii de Vest. Iar când drumul spre UE a fost închis temporar, a apărut inițiativa Balcanii Deschiși, la care Macedonia s-a alăturat. Aceasta este o formă de mini-spațiu Schengen. În concluzie, care este calea de urmat pentru Macedonia în ceea ce privește relațiile internaționale? Ce vă așteptați să se întâmple în următorii ani, inclusiv în ceea ce privește cerințele de aderare la Uniunea Europeană referitoare la Bulgaria într-o anumită formă și recunoașterea bulgarilor în constituția sa?

Nu știu dacă acesta este lucrul pentru care ar trebui să lucrăm până la capăt – recunoașterea bulgarilor în constituția macedoneană. Dar, în mod evident, acest lucru face parte din termenii politicii externe oficiale bulgare. Cred că, prin includerea bulgarilor în constituția macedoneană, vom clarifica faptul că există două entități politice în vecinătatea noastră de sud-vest – bulgarii și macedonenii. Mergem mult dincolo de ceea ce am fost învățați în istorie, că este vorba despre un singur popor în două țări. Iar acum va deveni clar, iar Bulgaria face tot posibilul pentru a arăta că macedonenii sunt un popor separat. Acesta este un lucru pe care, sincer, nu îl înțeleg: în ce măsură Bulgaria este conștientă de această, după părerea mea, ambiguitate strategică în politica sa. Nu știu exact ce arhitect păzește această politică în acest moment, dar nu duce nicăieri.

Vedeți România vecină, care are o politică foarte clară și precisă față de Republica Moldova, față de Ucraina, unde trăiesc și grupuri de români. În timp ce Bulgaria nu face acest lucru în raport cu vecinul său din sud-vest. Este un lucru pe care Bulgaria l-ar putea învăța de la București și de la politica sa față de Republica Moldova, față de Ucraina și față de spațiul post-sovietic. Deschideți-vă larg ușile, mergeți spre integrarea economică, mergeți spre consolidarea legăturilor culturale, pentru că proiectul Balcanilor Deschiși este un proiect sârbesc, în spatele căruia se află interesele rusești de a separa Balcanii de Vest, de a înlocui integrarea europeană a regiunii noastre și, în special, a Balcanilor de Vest, de a încetini acest proces dacă este posibil. Este clar că Serbia caută o soluție la problema Kosovo prin economisirea problemei Kosovo împreună cu Albania și cu Macedonia de Nord.

Va fi acesta un proiect politic stabil? Pentru că în spatele problemelor economice care sunt din ce în ce mai mult evidente din Balcanii Deschiși se află și o politică foarte mare. Acesta este un proiect „de succes” al Belgradului, care a reușit foarte bine prin economia sa să întoarcă sau să negocieze noi spații economice în regiunea Balcanilor de Vest. Dar acest proiect nu este complet până când nu intră în el și Muntenegru și Bosnia și Herțegovina. Atunci, poate că acest spațiu economic ex-iugoslav ar putea fi umplut. Iar Kosovo ar putea rămâne ca un punct izolat și ar putea fi forțat să se alăture cumva. De aceea spun că ar trebui să privim și să ajutăm Macedonia de Nord să avanseze, și nu să rămânem în cazemata fostei Iugoslavii. Să nu depindem de rezolvarea relațiilor dintre Kosovo și Serbia și, prin urmare, de procesele din Balcanii de Vest. Bulgaria și Grecia ar fi trebuit să fie avocați activi pentru calea Macedoniei de Nord spre Uniunea Europeană.

Care este problema în a privi relațiile bulgaro-macedonene prin prisma ideii de istorie comună? Ați menționat că există un anumit efort de divizare, ca și cum istoria ar spune că una este o identitate, o istorie, iar altceva este o altă identitate, o altă istorie.

Ei bine, eu nu văd că există o problemă. După semnarea tratatului de prietenie între Bulgaria și Macedonia, la 1 august 2017, s-a ajuns la un acord privind istoria comună. Dacă numai Bulgaria ar fi mers în centrul Skopje-ului cu acest document și ar fi spus că are și ea o istorie comună cu vecina Macedonia, ar fi făcut progrese istorice. Noi vrem doar să facem progrese în Macedonia de Nord cu istoria. Istoria este importantă. Nimeni nu revendică acest lucru. Faptele sunt, de asemenea, importante, dar astăzi este important să construim poduri, autostrăzi, drumuri, să deschidem instituții bancare, pentru ca mass-media să ajungă acolo, pentru ca cultura voastră să fie din ce în ce mai populară, mai ușor de citit, mai bine văzută. Pentru că pe cât de puțin știm noi despre Macedonia de Nord și percepțiile comune, pe atât de puțin știu ei despre noi.

Suntem doi frați despărțiți care au trăit în spații diferite, în dimensiuni diferite. Unul a trăit într-un loc în care, în mod clar, lucrurile nu au funcționat în cel mai bun mod pentru el și familia sa. Celălalt a trăit în circumstanțe mai bune, cu oportunități economice mai bune. Iar acum trebuie să-l ajutăm pe cel care nu a trăit în condiții economice mai bune să înceapă să-și recupereze memoria ancestrală. Și să înceapă să se îndrepte spre ea.

Bulgaria trebuia să fie mai activă, să lucreze în direcția căutării de discuții între tineri, elevi și studenți. Să vorbească la Skopje, la Sofia, în formatele Ohrid-Plovdiv sau Ohrid-Varna, să discute aceste probleme istorice și culturale care ne despart. Dar nu a fost necesar să ne scufundăm în adâncuri, pentru că niciuna dintre societăți nu este încă pregătită să meargă până la capăt și să citească istoria în întregime. Istoria te poate surprinde tot timpul.

Foto: Nikolai Krâstev (sursă: Nikolai Krâstev)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici, iar aici este contul de la Substack.

About Author