Un interviu cu politologul de la Universitatea din Bucureşti despre primele două luni ale guvernului Cîţu, despre politicile aplicate şi proiectul de buget, precum şi despre intenţiile de repornire a anticorupţiei
Vladimir Mitev
Acest articol a fost publicat pe 22 februarie 2021 pe secţia românească a site-ului Baricada.
Dr. Aurelian Giugăl este lector universitar la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. A făcut un stagiu de cercetare (studii electorale & geografie electorală) la Facultatea de Geografie, Universitatea din Bristol. În ultima perioadă este contributor la Cultura, Libertatea. A scris mult şi în Baricada România.
Domnule Giugăl, PSD a guvernat mai mulţi ani România şi tot auzeam cum ”oameni noi” trebuie să vină şi să elimine PSD-ul de la putere, asta în timp ce PSD făcea nişte gesturi financiare către populaţie pentru a-şi susţine influenţa societală. Dar acum avem o altă situaţie în România. Un guvern de dreapta cu participarea partidului PNL (partidul din care provine şi preşedintele Klaus Iohannis), partidul etnicilor maghiari (UDMR) şi alianţa oamenilor tineri şi a tehnocraţilor din România (USR-Plus). Ce a făcut şi ce a schimbat guvernul Cîţu în primele două luni de guvernare?
Da, este o întrebare corectă. Ce face diferit guvernul de dreapta-de-dreapta, și nu de dreapta-de-stânga cum mulţi definesc PSD-ul, în contextul în care au majoritatea în parlament, care nu e mare, dar e confortabilă? Acest guvern înfăptuiește cu sârg ideile neoliberale.
Vis-a-vis de construcţia noului buget, anumite linii de fugă trebuie să dea o orientare clară şi precisă noului guvern. Ce se întâmplă?
Aflăm că voucherele de vacanţă sunt eliminate din sistemul public. Ele alimentau turismul autohton şi au fost un element de sprijin pentru clasa de mijloc şi întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri). Dintr-un foc, aceste sute de milioane de lei ce veneau via aceste vouchere ca formă de sprijin au dispărut din peisajul românesc.
Doi la mână, studenţii nu mai primesc gratuitate pe CFR. Înainte, CFR beneficia de aceste gratuităţi pentru că prin ele anumite probleme din sistemul feroviar au fost rezolvate.
Deci vine o austeritate clară. Salariile din sistemul public au fost îngheţate. Nu vor mai fi creşteri, nici măcar ajustări în funcție de inflaţie. La fel, creșterea alocațiilor pentru copii a fost îngheţată. Se tergiversează creșterea alocaţiilor, deşi este o lege, promulgată de preşedintele Iohannis, care stipulează clar că alocaţiile pentru copii trebuie dublate.
Ajungem la construcţia bugetului. S-a tot vorbit de reformă în sănătate, în învățământ. Există un program pentru educaţie, iniţiat de președintele Iohannis. Dar bugetul pentru educaţie este la un minim istoric. Nu se ajunge nici măcar la 3% din PIB. Bugetul pentru cercetare are valoare derizorie – 0,18% din PIB pentru cercetare, 2,5% din PIB pentru educaţie. Tendinţa către 6% din PIB care este stipulată de lege, rămâne departe. În sistemul de sănătate sunt scăderi pentru al doilea an consecutiv.
Pandemia de coronavirus vulnerabilizează și mai mult sistemul de sănătate. Sunt cifre din zona sistemului medical care indică faptul că sunt probleme urgente. Doar 46% din populaţia ţării are acces la o consultație medicală, 54% la medicul de familie, 17% din cetățenii țării au acces la un medic specialist și doar 5% au parte de o internare în spital. Sunt date statistice, furnizate inclusiv de instituțiile europene. Mai mult, avem printre cei mai puţini medicii şi cei mai puţini asistenţi medicali la mia de locuitori din UE. Pe teritoriul României apar aşa-numitele deşerturi medicale, care nu sunt acoperite nici măcar de cabinete medicale, nici de ambulatorii de prevenţie etc..
Și atunci? Unde este mult clamata reformă pe care o pretind partidele de dreapta? Este cea din zona investițiilor din economie? Sistemul de investiţii în economie într-adevăr creşte, dar vom vedea la urmă care-i finalitatea, care vor fi consecinţele pe termen scurt şi termen mediu.
Deocamdată, ceea ce guvernul oferă este foarte multă austeritate. Cifrele din acest discurs guvernamental vin să întărească ceea ce deja politicienii actualei puteri îşi imaginau de multă vreme. Se promovează privatizarea sistemelor publice. Politica devine subordonată economicului, iar economicul se depolitizează.
Recent, România a fost martora mai multor incendii în spitalele publice. În acelaşi timp, coronacriza continuă. Care este atitudinea guvernului față de sistemul medical şi sănătatea ca sector?
Dacă ne uităm pe buget, pe construcţia bugetului pentru anul 2021, vedem că la sănătate faţă de 2020 şi 2019 sunt scăderi şi cifrele sunt foarte clare. În ciuda calculelor sofisticate făcute de anumiți analiști, în 2021 proiectul de buget prevede o scădere de peste 11% în raport cu cel pentru 2020, iar în 2020 a existat o scădere de 24% în raport cu bugetul pentru 2019. Un sistem oricum subfinanţat continuă să fie subfinanţat.
Asta nu înseamnă nimic altceva decât o încercare de a discredita sistemul medical public. Desigur, guvernul poate spune că banii mai bine gestionaţi şi lipsa de curgeri de fonduri prin nişte firme care există în jurul sistemului medical ar putea creşte eficacitatea financiară. Dar nu este de ajuns. Chiar dacă corupţia ar fi zero, ceea ce în sine este o utopie, sistemul public medical trebuie întărit, nu diminuat ca în actuala viziune de austeritate. În educaţie este un minim istoric, deşi planul de reformă al preşedintelui există, vedem că educaţia rămâne cenușăreasă la fel ca sănătatea. Dacă sistemele publice sunt subfinanţate, cum putem să credem că va fi altceva decât o încercare de discreditare a eficacității sistemelor medicale și educaționale de stat?
Guvernul îşi propune să repornească luptă anticorupţie care a fost cunoscută dincolo de graniţele României până în 2018. Cât de posibil este că ea să fie repornită? Este dorită în prezent de societatea românească?
Sunt două segmente de disecat. Pe de o parte, lupta anticorupţie are o dimensiune idilică. Oamenii îşi doresc ca în sistemele politice să existe oameni de o valoare etică cât mai corectă. Pentru oamenii corecţi este normal să aştepte o eficacitate a sistemului public.
Chestiunea secundă vine din instrumentalizarea politică a corupției. Anticorupția în timpul mandatelor lui Băsescu n-a semănat deloc cu cea din vremea lui Ponta. Au fost suișuri şi coborâșuri. În ultimul an şi jumătate mecanismele care predică prezenţa DNA în spaţiul public s-au diminuat.
În opinia mea, anticorupţia va acţiona la parametri mici. Probabil că va servi pentru a schimba focusul din zona altor probleme importante societale. Dar la nivelul la care anumite dosare de anticorupţie au fost instrumentalizate nu cred că se va mai întâmpla: vom observa la final o aplatizare a acestei lupte. Acum chiar USR, care face parte din guvern, practică un discurs mai edulcorat. Facem comparație cu discursul acestora din timpul când anumite afaceri ale lui Dragnea au fost puse sub vizorul DNA. Când corupţia vine de la adversarii politici este miraculoasă. Când ne ajunge pe noi din urmă este un mecanism abscons. Cred că guvernul actual nu este atât de interesat de repornirea anticorupţie. Practica puterii îți tocește din zelul justițiar.
Recent, au fost acuzate două persoane apropiate fostului preşedinte Băsescu. În Bulgaria, Băsescu e prezentat ca un mare vizionar care a pus anticorupția pe picioare cu propriile sale mâini. Probabil e surprinzător să ştim că fratele lui Băsescu a avut probleme cu anticorupţia, Băsescu a fost sub urmărire penală la un moment dat, iar acum vedem că apropiați de-ai lui au fost/sunt puși sub acuzare. Cum se explică aceste dezvoltări? Cum omul care a înființat anticorupţia devine persecutat?
Dacă ne referim la aceste dosare, ele sunt mai vechi. Reacțiile fostului președinte care și-a construit permanent capital politic în zona anticorupției, vezi sloganul din 2004 ”Arde-i pe corupţi!”, ilustrează foarte bine ceea ce spuneam mai sus. Iarăși trebuie notat că anticorupţia a fost mereu bună doar atunci când au fost acuzaţi adversarii politici. Când anticorupţia ne ajunge din spate, ea nu mai este văzută ca o forţă independentă, ci o linşare politică. Nu este nimic nou aici, totul a mai fost…
E ilustrativă piesa lui Bulgakov ”Ouăle fatale”, când un profesor distrat pune la eclozat nişte ouă de şerpi, ceva jivine fioroase, care la un moment dat eclozează și monștrii acestor ouă fatale îl înghit și pe profesor. Nimeni nu s-a gândit că anticorupţia poate funcţiona şi în sens invers.
Se pare că peste tot în politică a fost doar un discurs. Nu cunosc mecanismele DNA. Dar ceea ce observăm este că politicul s-a uitat mereu la anticorupţie ca la o unealtă de luptă politică.
Foto: Aurelian Giugăl (sursă: YouTube)
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba bulgară!
About the Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
