Alexandru Ionașcu
Cred că s-a întâmplat tuturor să te întrebi ce înseamnă să ai un alt corp, un corp care nu mai respectă anatomia umană? Ești tot timpul uimit de natură, atât de uimit, încât să admiri toate insectele din jur pe care le poți vedea sau una în special și să te întrebi, cum ar fi să trăoești ca o insectă? Să te transformi dintr-o dată într-una din insectele de pe un fir de iarbă, de pe roșii sau care devorează tuberculii cartofilor, din colțul unei camere sau care iese noaptea din chiuvetă și e foarte slimey cum numai un limax ar putea fi. Dar să zbori tot timpul și să ajungi oriunde ca albinele? Cum te-ai simți într-un corp cu schelet pe exterior, colți mari, aripi, opt picioare sau abilitatea de-a săpa pe sub pământ? Să vezi o imagine de mai multe ori, un om multiplicat într-un fel de fagure vizual și în mai multe culori? Nu cumva mulți dintre noi visează sau măcar se gândesc cum ar s-ar putea trăi dacă am depăși limitele corpului uman?
Oricât de ciudat ar părea asemenea întrebări, transformarea corpului uman în ceva cu totul altceva, într-o altă specie de pe planetă, insectă sau numai este o temă prezentă în diverse creații culturale. Este știut că hibridările om-animal/altă specie sau oameni cu abilitățile altor specii este o temă prezentă până la saturație în universul benzilor desenate, exemplele sunt incredibil de numeroase și multe destul de obscure, de filme sau orice altceva înseamnă cultura pop nu mai spun, se înțelege că vorbim despre una din acele curiozități nu foarte secrete ale tuturor oamenilor. Eu vreau să vorbesc despre literatură. Cel mai cunoscut text în care un om se transformă într-o altă specie este Metamorfoza. În cunoscuta nuvelă extinsă a lui Franz Kafka în care comis-voiajorul Gregor Samsa se trezește într-o dimineață transformat într-un fel de insectă la scară mare, deci o creatură grotescă. Nuvela a suscitat și suscită interminabile dezbateri privind interpretarea, oare este o parabolă asupra alienării din modernitate, anxietăți cotidiene și tensiuni familiale, lipsa de sens a vieții mic-burgheze? În ce fel de insectă se transformă Gregor Samsa? În cultura populară, nuvela este, probabil, una din sursele acelui subgen numit body horror, adică modificări suferite de corpul uman sub presiunea unui factor extern, de obicei malign. Schimbări precum mutații, prăbușire mentală sau boală, iar exemplele cele mai spectaculoase sunt acelea în care corpul se transformă într-o altă specie sau în ceva extraterestru.
Cel mai recent și cunoscut exemplu de horror corporal din spațiul cultural românesc nu este un roman sau o proză, ci un capitol dintr-un roman. Mai exact, capitolul 45 din Solenoid. Romanul masiv al lui Mircea Cărtărescu (în esență, o istorie contrafactuală) conține un capitol în care personajul narator este transformat într-un sarcopt. Revenind la casa bibliotecarului underground Palamar pentru a-i returna planșele cu manuscrisul Voynich, naratorul află că acest Palamar nu era bibliotecar. Sau nu doar bibliotecar. În secret, acesta colecționa culturi întregi cu acei paraziți din proximitatea noastră, acarieni și sarcopți. Ca un adevărat mad scientist, Palamar dorește să exploreze lumea acestor paraziți, să afle ce gândesc asemenea ființe, trebuie să gândească ceva, la cât de complicată e anatomia lor, nu?
Protagonistul nostru mai află că Palamar crește o cultură sub derma sa dintre arătător și degetul mare și se imaginează ca pe un fel de zeitate a paraziților de sub pielea sa. Nu doar atât, dar îl informează pe protagonist că, sub casă, există o mașinărie care îl poate proiecta în corpul unui asemenea parazit. Naratorul trebuie să trăiască într-un corp de acarian, să se deplaseze prin lumea acestor paraziți și să-i anunțe că există ceva mai mare decât galeriile lor subepidermice. Ceva dincolo de ei.
Cum arată lumea locuită de acarieni? Se pare că nu diferită de a noastră. Acarienii trăiesc într-un fel de oraș străbătut de ,,coridoare întretăiate’’, au credințe, zeități, se luptă pentru putere. Lumea sarcopților nu pare deloc interesantă, o simplă repetiție în miniatură a lumii noastre. Simțurile acestor paraziți sunt exacerbate, exclusiv la nivel chimic, mirosuri, lexicul acarienilor înseamnă cele mai primare funcții corporale. Probabil din această cauză nu înțeleg mesajul salvaționist al naratorului intrat în corpul acarian precum ,,tanchistul în strâmta sa chilie blindată’’, nu au cum să înțeleagă că există ceva mai mare decât ei, o altă lume cu mult mai vastă decât galeriile lor de sub pielea unui bibliotecar bizar și obscur. Corpul acarian al protagonistului este devorat de ceilalți acarieni și acesta este readus în propriul lui corp. Este informat de palamar că aventura lui microscopică a ținut doar câteva ore, deși conștiința a înregistrat decenii întregi.
În legătură cu simțurile paraziților, naratorul-protagonist explorator ne informează că și acarienii au o viață sexuală (un fel de), sunt agresivi și pornesc conflicte, ba chiar un fel de identitate a fiecărui parazit, deci posibilitatea unor emoții, să zicem ,,extazul și nefericirea, blândețea și abjecția, cruzimea nemiloasă și toleranța scelerată’’. La nivel microscopic, viața unui acarian nu pare să fie prea diferită de viața oamenilor, asta și deoarece tot capitolul se înscrie în leitmotivul romanului, existența banală, fără evenimente și căutarea imposibilă a unei evadări spirituale, mântuire nu doar în sens religios, dar și livresc, salvare prin scris. Deși nu e nicio îndoială că Mircea Cărtărescu crede în literature, unele din observațiile lui din capitolul discutat aici nu vor îmbătrâni prea bine.
Cum ar fi cele despre incapacitatea celor cu dizabilități auditive-vizuale nu se pot bucura cu adevărat de viață. Ce răspuns are întrebarea care deschide acest mic text? Cum trăiesc insectele microscopice? Surprinzător, nu trăiesc prea diferit de noi, ceea ce înseamnă că viața acariană este la fel de tristă, banală și nedreaptă ca a noastră. Putem la fel de bine să ne trăim propriile vieți, nu e nevoie să ne imaginăm transformați într-o altă specie.
Foto: Un sarcopt (sursă: Kalumet)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
