Vladimir Chukov: Avem nevoie de o colaborare aprofundată între Grecia, România şi Bulgaria

Interviu cu expertul de relaţii internaţionale despre viziunea sa despre colaborarea regională din Europa de Sud-Est, care să curpindă cele trei ţări, şi despre modelele de colaborare care pot inspira demersul – Benelux şi Grupul de la Vişegrad

Vladimir Mitev

Vladimir Chukov este analist de politică externă, specializat în Orientul Mijlociu, în problemele religiei musulmane, ale terorismului şi ale securităţii. Este născut pe 22 aprilie 1960 în Atena, Grecia. A studiat într-un colegiu francez din Tunisia, iar apoi a absolvit Liceul cu predare în limba franceză din Sofia. A absolvit facultatea de ştiinţe sociale din Universitatea din Damasc, Siria. În anul 1998 a devenit docent, în anul 2005 doctor în ştiinţe economice, iar în 2007 – profesor. Predă cursuri în multe universităţi din Bulgaria: Universitatea Liberă din Varna, Universitatea din Sofia, Universitatea Nouă Bulgară, Universitatea din Ruse şi altele.

Domnule Chukov, în această lună Serbia, Macedonia de Nord şi Albania au anunţat că vor înfiinţa o proprie mică ”UE”, ce prevede libera circulație a ”oamenilor, mărfurilor, serviciilor şi capitalului”. Cum trebuie să privim această iniţiativă? În contextul semnării sârbe a unui acord de comerţ liber cu Uniunea Economică Euroasiatică, înseamnă asta că, indirect Albania devine parte din această zonă de schimb liber prin Serbia?

În opinia mea aceste iniţiative sunt mai degrabă nişte vorbe care vor avea un efect real mai limitat. În Balcanii din Vest observăm ”răscoala celor nefericiţi”. Ei anunţă această iniţiativă, ca să pună presiune asupra Bruxelles-ului. În sine iniţiativa este bună. Dar în opinia mea ea nu poate fi realizată. Rolul ei este să fi un instrument de presiune. Prin această iniţiativă i se spune Bruxelles-ului: ”Dacă nu ne admiteţi, mergem la Moscova şi facem un teritoriu propriu, care să fie o gaură neagră pentru UE”. Pericolul este că în Balcanii din Vest vor interveni alte ţări precum Rusia şi Turcia.

Ideea pentru un Benelux Balcanic este mai veche. Este ea una balcanică sau provine din afara regiunii?

Nu este din afară. Această idee a existat încă din secolul trecut. Un susţinător al federaţiei balcanice a fost premierul bulgar din partidul ţărănesc, Alexander Stamboliiski, cel care a condus Bulgaria după Primul Război Mondial.

Eu însumi apelez la o asemenea idee, dar cu alt conţinut. Ţările balcanice cu sistem comun de valori, care fac parte din NATO şi UE trebuie să caute o integrare mai apropiată. În primul rând, asta trebuie să se întâmple în economie. Apoi în sfera socială. Şi, desigur, trebuie să implice şi securitatea. Modelul este creat de Belgia, Olanda şi Luxembourg.

Cele trei ţări din regiune, pe care le văd ca potrivite pentru asemenea interacţiuni sunt Grecia, România şi Bulgaria, care au o populaţie comună (38 milioane de persoane) aproapiată de cea a Spaniei (40 milioane de oameni). Dar Spania are un PIB de aproape 3 ori mai mare decât PIB-ul comun al celor trei ţări din regiunea noastră (1,29 trilioane euro pentru Spania în comparaţie cu 196 miliarde de euro pentru Grecia, 203 miliarde de euro pentru România şi 59 miliarde de euro pentru Bulgaria în 2018).

Însă, dacă cele trei ţări membre ale UE din partea estică a Balcanilor reuşesc să se coordoneze, construind o piaţă comună, ele ar avea o populaţie de aproape 40 milioane de oameni. Investitorii mari doresc să vină în teritorii mari. Volkswagen, care încă se gândeşte unde să contruiască uzina de construcţie auto din regiune, s-ar uita la candidatura bulgărească altfel, dacă bulgarii îi acorda acces facil la 40 milioane de oameni. Există însă acumulări istorice, neîncredere, mentalitatea balcanică a şmecheriei, care împiedică ţările din regiunea noastră să facă ceea ce este necesar.

Acum 6-7 ani experţi şi oameni de afaceri din Bulgaria, România şi Republica Moldova am fost invitaţi în Riad la un forum. Pentru investitorii din această regiune noi suntem ceva întreg. Nu doar saudiţii, ci şi chinezii ne privesc ca pe un întreg. China a făcut formatul 16+1 pentru colaborare cu ţările din Europa Centrală, Estică şi de Sud-Est. Ei consideră toate fostele ţări comuniste ca pe un grup comun. Dar un astfel de mare grup de coordonare nu poate funcţiona. Integrarea din regiunea noastră trebuie să înceapă de la economie, să cuprinde aspectele sociale şi să includă și colaborare în securitate. Trei ţări, o piaţă comună. Trebuie să ne îndreptăm spre asta.

Un pas în această direcţie ar putea fi dacă România şi Bulgari desființează controlul vamal şi de frontieră între ele. Să facă un Schengen bilateral. Cum vă raportați la o asemenea idee?

O idee foarte bună. Am articulat-o la o conferinţă din Ruse. Atunci m-am exprimat mai degrabă emoţional, pentru că atunci din nou ne-a fost respins să aderăm la Schengen. O iniţiativă similară româno-bulgară ar fi un instrument de presiune. Noi suntem respinşi de SUA şi pentru vizele de turist. Asta trebuie să ne unească.

Adică, ne putem uni în rezistenţa la izolarea noastră. Suntem cei mai puternici când colaborăm strategic. Adică, să facem şedinţe trilaterale guvernamentale ale României, Greciei şi Serbiei. Ar putea exista comisii permanente, care să coordoneze politicile în sferele supranaţionale – în economie, în domeniul social, în apărare şi în securitate.

Există şi alte ţări, care ar putea intra în această colaborare?

Vorbesc de ani de zile despre ideea unei colaborări trilaterale aprofundate între Grecia, România şi Bulgaria. Sunt întrebat de ce nu pun Macedonia de Nord în grupul acesta. În primul rând, acolo trebuie să existe statalitate. Macedonia de Nord trebuie să se dovedească ca stat. Trebuie să parcurgă un drum lung. Apoi ne putem gândi ce putem face.
Celelalte opinii sunt emoţii. Eu doresc un lucru, dar alt lucru e posibil. Eu personal nu consider că Kosovo este un stat. Este un loc pe hartă, dar este departe de noţiunea de statalitate.

Ce iniţiative se pot dezvolta înter România, Grecia şi Bulgaria? Şi ce le opreşte?

Formal, lucrurile au început cu Grupul de la Craiova. Acesta a fost un format trilateral între România, Bulgaria şi Serbia, care a început în timpul premierului român Victor Ponta şi a fost susţinut de omologul lui bulgar Boyko Borisov. A fost atrăsă şi Serbia. Ideea este că ţările să-şi facă proiectele de infrastructură şi comunicaţii – drumuri, porturi marine şi fluviale.
În opinia mea partenerul strategic este Grecia, pentru că centrul economic şi geopolitic nostru este Marea Egee. Bulgaria de Sud a fost dintotdeauna mai bogată decât Bulgaria de Nord. Toate coridoarele de transport duc spre sud. Acolo se fac exportul şi comunicarea Bulgariei.
Putem da acces Greciei la Marea Neagră şi la Dunăre prin coridoarele de transport respective. Astfel, grecii se pot conecta prin Dunăre cu Europa de Vest şi prin Marea Neagră cu Rusia. Pot avea portul lor la Marea Neagră cu o administraţie comună. Iar Grecia ne poate da un asemenea port pe Marea Egee. Acolo unde va fi un terminal de gaz lichefiat, există şi interese americane. Această administraţie comună poate fi aplicată şi pentru portul Lom.
Este o idee foarte decentă, care a fost articulată de multe ori în ultimii ani. Însă, în acest moment este doar o idee pe hârtie. La nivel de stat se crede că istoria ne împiedică să ne apropiem de vecinii noştri.

Să vă întorc din nou la colaborarea româno-bulgară. Ce pierd ambele ţări acum în relaţiile bilaterale?

Trebuie să nu gândim doar în categorii româno-bulgare, ci în categoriile treimii Grecia, România, Bulgaria. România şi Bulgaria sunt ţări mai înapoiate. Împreună cu Grecia ei formează o treime balcanică după modelul Grupului de la Vişegrad. Într-un astfel de format putem coordona activităţile noastre pe subiecte europene diferite la Bruxelles. De exemplu putem acţiona coordonat pentru distribuirea poziţiilor din UE. Croația s-ar putea alături la asemenea format.
Trebuie să fie un parteneriat strategic. Cele trei guverne trebuie să aibă şedinţă la fiecare şase luni. Este bine că la întâlnirile celor patru (România, Grecia, Serbia şi Bulgaria) în Varna şila Bucureşti au fost invitaţi şi lideri din alte ţări în afară acestui grup.
Ce pot face liderii treimii despre care vorbesc? TVA-ul este diferit în ţările noastre. Taxa veniturilor este diferită. Trebuie să ne ducem spre unificarea regulilor economice şi sociale. Trebuie să atragem capital străin.
În anul 1955 – la 11 ani după ce Benelux a fost înfiinţat, a fost înfiinţat şi un parlament al comunităţii. Adică, se creează organe politice comune. Acest parlament a ieşit cu proprii iniţiative politice. Nimeni nu doreşte desfiinţarea statelor. Statele continuă să fie factorul ghidant. Dar se caută formule pentru colaborare.
Ştiţi că în România există tendinţe puternice antiruse în timp ce Bulgaria mai păstrează relaţiile sale cu Rusia. Pentru Sofia pericolul pentru securitate vine mai degrabă din Orientul Mijlociu. Oare această diferenţă nu împiedică colaborarea despre care vorbiţi?
Avem ca exemplu modelul Grupului de la Vişegrad. Orban are o atitudine către Rusia, Polonia are altă atitudine. Dar asta nu le împiedică. Istoric vorbind, cu cât eşti mai aproape de Rusia, cu atât mai mult ai de suferit din cauza ei. Criteriul după care statele se organizează într-o comunitate este dacă sunt membre UE sau nu.
Când Polonia a fost ameninţată că îi va fi îngheţat accesul la fonduri EU din cauza refromei judiciare, Ungaria a spus că se va opune prin veto unei asemenea decizii. Este valabil şi sprijinul reciproc între ele. Ele caută lucrul comun, nu cel diferit.
Întâlnirile celor patru, Bulgaria, Serbia, Grecia şi România au loc de câţiva ani, dar încă nu sunt proiecte de infrastructură acordate în termeni de finanţare şi termeni de completare…
Aici liderii au un rol mare de jucat. Ei trebuie să ceară co-finanţare europeană. Dimpotrivă, există proiecte la care se lucrează. De exemplu, autostrada Belgrad-Sofia. A început munca activă şi pe autostrada Sofia-Bucureşti.
Între România şi Bulgaria abia acum a început discuţia pentru un al treilea pod. Cu cât mergem mai înspre Vest, cu atât vedem mai multe poduri peste Dunare. Bulgaria şi România au numai două poduri între ele. Asta înseamnă că cele două ţări se izolează. Râul nu le uneşte, ci le izolează.

Dacă în Bucureşti se formează un guvern al PNL, care la fel ca GERB este membru al Partidului Popular European, aşteptaţi o intensificare a relaţiilor bilaterale?

Aş dori să fie aşa. Contează din ce familie sunt partidele din guvernele ambelor ţări. Dar oricine ar conduce, trebuie să înţeleaagă că râul trebuie să ne conecteze, și nu să ne divizeze. Ideologia trebuie să cedeze în faţa pragmatismului. Istoria trebuie lăsată istoricilor.
Politicienii trebuie să privească către viitor. Nu contează cine conduce cânddirecţia este bine aleasă. Asta se întâmplă în contextul prejudecăţilor balcanice din secolul trecut. Atitudinile patriotice nu pot fi eliminate în niciun popor din regiune. Asta ne împiedică în ridicarea standardului de viaţă. Ne trebuie timp. Când ambele părţi au diferenţe politice, arbitrul sunt regulile europene.

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba bulgară!

About Author